ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 540/2013

Prin Decizia civilă

nr. 2531 din 5 aprilie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă, a anulat ca insuficient timbrat recursul declarat de pârâtul B.D.R.

împotriva Deciziei nr. 31 Ap din 25 februarie 2011a Curții de Apel Brașov,

secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și

asigurări sociale.

Pentru a se pronunța

astfel instanța a reținut că potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997,

modificată, privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse

la instanțele judecătorești, cu excepțiile prevăzute de lege, se timbrează în

raport cu criteriile stabilite de art. 2 și 3.

Art. 11 din Legea nr.

146/1997 statuează criteriile de stabilire a taxei judiciare de timbru pentru

cererile prin care se exercită căile de atac împotriva hotărârilor

judecătorești.

Aplicând aceste

dispoziții legale, instanța de recurs a dispus obligarea recurentului la plata

sumei de 5369,31 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru, recurentul fiind

citat cu această mențiune pentru termenul de judecată din 29 martie 2012, așa

cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare aflate la filele

47-48 din dosarul de recurs.

La data de 28 martie

2012, recurentul a depus taxa judiciară de timbru de 2690, 67 RON achitată cu

chitanța din 27 martie 2012, taxa judiciară de timbru de 1339,32 RON achitată

cu chitanța din 20 decembrie 2010 și taxa judiciară de timbru de 1339,32 RON

achitată cu chitanța din 20 ianuarie 2011, aceste chitanțe însumate

reprezentând cuantumul total al taxei judiciare de timbru, respectiv 5369,31

RON.

S-a reținut că prin

încheierea din camera de consiliu din 28 octombrie 2010, pronunțată în faza

procesuală a apelului (fila 82 dosar apel), s-a încuviințat cererea de acordare

a ajutorului public judiciar formulată de apelantul pârât B.D.R. și s-a dispus

eșalonarea plății sumei de 5.359,31 RON reprezentând taxă judiciară de timbru

pentru apel în 4 rate lunare, respectiv, câte 1339,32 RON, începând cu luna

noiembrie 2010, rate scadente în data de 20 a fiecărei luni.

În aceste

împrejurări, s-a reținut că cele două chitanțe, în cuantum de câte 1339,32 RON

fiecare, au fost plătite anterior datei declarării recursului, respectiv la 20

decembrie 2010 și 20 ianuarie 2011 și vizează, în raport de cuantumul și data

achitării lor, taxele judiciare de timbru aferente căii de atac a apelului,

conform eșalonărilor la datele scadente stabilite prin încheierea de ședință

sus-menționată.

În plus, în

confirmarea acestui aspect, este și faptul că în dosarul instanței de apel nu

se regăsesc cele două chitanțe care au fost depuse în recurs.

Conform art. 20 alin.

(1) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat,

iar alin. (3) al aceluiași text de lege prevede că neîndeplinirea obligației de

plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a

cererii.

S-a mai reținut că

recurentului i s-a comunicat odată cu citația obligația de plată a taxei

judiciare de timbru în cuantum de 5369,31 RON, aferentă căii de atac a

recursului, iar acesta nu s-a conformat acestei obligații, în sensul că

potrivit înscrisurilor doveditoare depuse a rezultat că a achitat numai 2690,

67 RON.

Împotriva acestei

decizii B.D.R. a formulat contestație în anulare invocând dispozițiile art 318

C. proc. civ.

În motivare a arătat

că hotărârea contestată este viciată de o eroare materială. La data de 29

martie 2012 a depus nota de ședință prin care a solicitat acordarea unui termen

pentru pregătirea apărării, cerere care nu i s-a încuviințat și, nefiind

asistat de apărător, nu a avut cunoștință de împrejurarea că taxa de timbru

achitată este insuficientă. S-a mai arătat că la dosar este depusă taxa de

timbru de 5369,31 RON și timbrul judiciar de 5 RON și că, de altfel, taxa de

timbru datorată în recurs este de 1/2 din taxa de timbru datorată la fond. Cum

la instanța de fond taxa de timbru a fost de 8.785 lei, 1/2 din această sumă reprezintă

4.392,5 RON.

Contestația în

anulare va fi respinsă pentru următoarele considerente.

Dispozițiile art. 318

C. proc. civ. reglementează contestația în anulare specială (greșeală materială

și omisiunea cercetării unui motiv de modificare sau casare).

Potrivit art. 318

alin. (1) teza a doua C. proc. civ., „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot

fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în

parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare

sau de casare".

Prin urmare, acest

text de lege reglementează situația când instanța de recurs prin hotărârea

contestată a admis sau a respins recursul fără ca aceasta, din greșeală, să analizeze

unul sau mai multe motive de recurs.

În realitate,

contestatorul este nemulțumit de modul cum a fost soluționat recursul său, în

sensul anulării ca insuficient timbrat, dar, pe calea contestației în anulare

nu se pot valorifica eventualele greșeli de judecată, respectiv de apreciere a

probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale, contestația în anulare

fiind o cale extraordinară de atac de retractare.

Fiind un text de

excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie să fie interpretată extensiv.

Instituind acest motiv de contestație în anulare legiuitorul a avut în vedere

greșelile materiale cu caracter procedural pe care instanța le-a comis prin

omiterea ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante. O

asemenea eroare trebuie să fie evidentă și să fie în legătură cu aspectele

formale ale judecății, ceea ce, din verificarea deciziei contestate nu se

constată.

Astfel, instanța a

argumentat temeinic și raportat la actele și lucrările dosarului soluția

anulării recursului ca insuficient timbrat.

Greșeala materială nu

trebuie să fie nici rezultatul modului în care instanța ar fi înțeles să

interpreteze un text de lege sau o probă, pentru că altfel s-ar ajunge pe o

cale ocolită la judecarea încă o dată a aceluiași recurs.

În consecință,

nefiind întrunite dispozițiile art. 318 alin. (1) teza a doua C. proc. civ.,

contestația în anulare va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare împotriva Deciziei civile nr. 2531 din 5 aprilie 2012 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de contestatorul

B.D.R.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 februarie 2013.

Procesat de GGC - DG