ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1437/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1437/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 1437/2016
Asupra cererii de recurs de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de sesizare a Curții Constituționale
Prin cererea înregistrată la data de 21 martie 2016 în cadrul Dosarului nr. x/45/2014 aflat pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, interveninetul A. a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 291 C. proc. pen., art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, a Legii nr. 47/1992, a art. 47 alin. (3) și (4), art. 187, art. 191, art. 478, art. 480 și art. 416 C. proc. civ., a noii legi a taxelor de timbru și a art. 8 din O.U.G. nr. 51/2008.
Hotărârea primei instanțe
Prin încheierea din camera de consiliu de la 23 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/45/2014, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă cererea formulată de intervenientul A. de sesizare a Curții Constituționale cu privire la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate invocate.
II. Motivele de casare invocate
Împotriva încheierii din camera de consiliu de la 23 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/45/2014, a declarat recurs intervenientul A., afirmând, în esență, că, din interese nelegale, intimatul-pârât B., rectorul condamnat al universității, este continuu favorizat.
III. Apărările intimaților
Intimata-pârâtă
Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 03 mai 2016, prin care invocă excepția nulității recursului, în temeiul art. 489 raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., susținând că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază.
Intimata-pârâtă Universitatea de Medicină și Farmacie C. Iași a depus întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 10 mai 2016, prin care invocă excepția nulității recursului, susținând că recursul este nemotivat, iar, pe fond, susține că încheierea atacată este legală și temeinică.
IV. Derularea procedurii judiciare în fața instanței de recurs și hotărârea instanței de recurs
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/45/2014/a4.
Prin rezoluția din 21 aprilie 2016, instanța a dispus citarea recurentului-intervenient A. cu mențiunea de a indica motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea acestora.
Conform procesului-verbal de înmânare, recurentul-intervenient a fost citat la data de 28 aprilie 2016 cu mențiunea de a depune motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea acestora.
La termenul de judecată de astăzi, 11 mai 2016, Înalta Curte a rămas în pronunțare cu privire la excepția nulității recursului, în temeiul art. 248 alin. (1) aplicabil în virtutea normei de trimitere de la art. 494 C. proc. civ., conform cărora „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură (…) care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.
Înalta Curte constată că recurentul-intervenient a declarat recurs împotriva î
ncheierii din camera de consiliu de la 23 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/45/2014, recursul fiind înregistrat la curtea de apel la data de 24 martie 2016, cu respectarea termenului de 48 de ore de la pronunțare, prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
Conform celor arătate la pct. II din prezenta decizie, Înalta Curte observă că recurentul-intervenient nu a indicat în cererea de recurs niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar susținerile din cererea de recurs nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele respective.
Totodată, Înalta Curte constată că, deși a fost citat la data de 28 aprilie 2016 cu mențiunea de a depune motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea acestora, până la termenul de judecată de astăzi recurentul-intervenient nu s-a conformat dispozițiilor instanței.
În aceste condiții, sunt incidente prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 C. proc. civ., conform cărora:
„Art. 486. - (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (…)
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; (…)
(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile.
Art. 489. - (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).
(2) Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.
(3) Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în ședință publică”.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte reține că este întemeiată excepția nulității recursului invocată de
intimata-reclamantă Agenția Națională de Integritate și intimata-pârâtă Universitatea de Medicină și Farmacie C. Iași, astfel că, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va constata nul recursul declarat de intervenientul A. împotriva încheierii din camera de consiliu de la 23 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/45/2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de intervenientul A. împotriva încheierii din camera de consiliu de la 23 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/45/2014.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 mai 2016.