ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3446/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3446/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr.
3446
/20
15
Deliberând asupra prezentului recurs,
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Procedura în fața primei instanțe
Cadrul procesual
Prin acțiunea înregistrată
pe
rolul
Tribunalului
Bucure
ș
ti
la data de 30 septembrie 2011,
sub
nr.
x
/3/2011,
ș
i
completată
la
data
de
29
februarie
2012,
reclamanta
A.
a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul București, anularea Deciziei nr. 112 din 3 decembrie 2011 prin care Consiliul U.N.B.R. a soluționat contestația administrativă, precum și a Hotărârii nr. 6623 din 27 ianuarie 2011 prin care Consiliul Baroului București i-a respins cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen. A mai solicitat obligarea pârâtului Baroul București la emiterea unei noi decizii privind admiterea reclamantei în profesia de avocat și înregistrarea sa pe Tabloul avocaților definitivi.
Tribunalul
a
declinat
competen
ț
a
de
solu
ț
ionare
a
cauzei
in
favoarea
Cur
ț
ii
de
Apel
Bucure
ș
ti
,
s
ec
ț
ia
a
VIII
-
a
contencios administrativ și f
iscal
,
la
data
de
01
iunie
2012,
sub
acela
ș
i
număr
de
dosar.
Prin
sentin
ț
a
civil
ă
nr. 4956 din 14 septembrie
2012,
Curtea
de
Apel
Bucure
ș
ti
a
respins
acțiunea
reclamantei
ca
nefondată.
Prin
decizia
nr. 765 din 18 februarie
2014
,
Î
nalta
Curte
de
Casatie
ș
i
Justitie
a
admis
recursul
reclamantei,
a
casat
sentinta
civila
nr. 4956 din 14 septembrie
2012
ș
i
a
trimis
cauza
spre
rejudecare
la
aceea
ș
i
instan
ț
ă
.
Soluția instanței de fond
Prin sentința
nr. 3549 din 19 decembrie 2014,
Curtea
de
Apel
Bucure
ș
ti
,
s
ec
ț
ia
a
VIII-a
c
ontencios
administrativ
ș
i
fiscal
,
a
respins
acțiunea a reclamantei ca nefondată, obligând-o la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 RON
către
pârâta
Uniunea
Na
ț
ională
a
Barourilor
din
România
.
Pentru
a
hotărî
astfel,
instan
ț
a
de
rejudecare
a
re
ț
inut
că,
prin
Hotărârea
nr.
6623
din
27
ianuarie
2011
emisă
de
Consiliul
Baroului
Bucure
ș
ti,
i
s-a
respins
reclamantei
cererea
de
primire
în
profesia
de
avocat
cu
scutire
de
examen,
iar
prin
Decizia
nr.
112
din
3
decembrie
2011,
Consiliul
U.N.B.R.
i-a
respins
contesta
ț
ia
introdusă
împotriva
hotărârii
Baroului
ca
neîntemeiată,
ambele
organe
ale
profesiei
de
avocat
constatând
insuficienta
cunoa
ș
tere
a
legisla
ț
iei
specifice
profesiei
de
avocat
cu
ocazia
testului
de
verificare
organizat
de
Baroul
Bucure
ș
ti.
Instanța de fond a arătat că, d
in
interpretarea
gramaticală
a
art.
16
alin. (2) lit. b)
din
Legea
nr.
51/1995),
rezultă
că
din
utilizarea
de
către
legiuitor
a
sintagmei
„
poate
fi
primit
”
,
iar
nu
a
altor
expresii,
cum
ar
fi
„
este
primit
”
sau
„
va
fi
primit
”
,
primirea
în
profesie
cu
scutire
de
examen
a
persoanelor
care
fac
parte
din
categoriile
profesionale
enumerate
apare
ca
o
facultate,
ș
i
nu
ca
o
obliga
ț
ie
instituita
in
sarcina
barourilor.
De
altfel,
în
conformitate
cu
dispozi
ț
iile
art.
16
alin. (2) lit. b)
din
Legea
nr.
51/1995,
completate
cu
cele
ale
Statutului
profesiei
de
avocat
ș
i
ale
Hotărârii
Consiliului
U
.
N
.
B
.
R
.
nr.
902/2010,
Baroul
Bucure
ș
ti
a
organizat
în
mod
legal
procedura
de
verificare
a
cuno
ș
tin
ț
elor
din
domeniul
legisla
ț
iei
specifice
profesiei
de
avocat,
iar
recurenta
nu
a
făcut
dovada
însu
ș
irii
corespunzătoare
a
cuno
ș
tin
ț
elor
legisla
ț
iei
profesiei
de
avocat,
motiv
pentru
care
solicitarea
sa
a
fost
respinsă.
Reclamanta
a
fost
solicitată
atât
telefonic,
cât
ș
i
prin
scrisoare
recomandată
să
se
prezinte
la
interviu,
după
câteva
luni
de
la
depunerea
cererii.
Pe
de
altă
parte,
întrebările
ce
i
s-au
pus
reclamantei
se
refereau
numai
la
legisla
ț
ia
privind
profesia
de
avocat
.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs
reclamanta A.
Recurenta reclamantă a criticat pentru nelegalitate și netemeinicie soluția de respingere a acțiunii pronunțată de instanța de fond, arătând că a formulat cerere de primire în profesia de avocat cu scutire de examen la Baroul București înainte de apariția Hotărârii nr. 902 din 11 septembrie 2010 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, însă cererea sa a fost soluționată cu întârziere și în baza Ghidului adoptat prin această hotărâre, încălcându-se principiul neretroactivității legii civile.
A precizat că, la 6 luni de la depunerea cererii, a fost invitată telefonic (în data de 19 ianuarie 2011, ora 18.00, și ulterior, prin scrisoare recomandată), „în vederea soluționării cererii de primire în profesie cu scutire de examen” pentru data de 20 ianuarie 2011, ora 13.00, fără vreo mențiune că ar urma să fie supusă vreunei proceduri de verificare a cunoștințelor în domeniu, că urmează să susțină un interviu și nici nu i s-a comunicat vreo tematică.
A arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că nu ar fi făcut dovada însușirii corespunzătoare a legislației profesiei de avocat și din acest motiv solicitarea sa ar fi fost respinsă.
Nu există nicio dovadă în acest sens, cu atât mai mult cu cât recurenta avea o vechime în activitatea juridică de peste 27 de ani, nimeni nu a făcut opoziție la cererea sa, iar pe parcursul activității sale a obținut rezultate profesionale care au condus la promovarea în funcția de director de departament juridic.
A subliniat că respingerea în acest mod de către Baroul București a cererii de primire în profesie i-a îngrădit exercitarea dreptului la muncă și la demnitate și a afectat-o din punct de vedere al sănătății.
Cât privește cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate de Uniunea Națională a Barourilor din România, a arătat că onorariul de avocat pretins este disproporționat de mare, de vreme ce avocatul s-a prezentat la un singur termen de judecată, nu a depus întâmpinare și nici concluzii scrise.
Recursul a fost întemeiat în drept pe art. 304
1
C. proc. civ.
II. Procedura în fața instanței de recurs
Intimata pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și arătând în principal că recursul nu este întemeiat pe vreunul dintre motivele prevăzute de art. 304 din Cod.
A susținut, pe fond, că Hotărârea nr. 902/2010 nu retroactivează, fiind aplicată cererilor analizate de Consiliul Baroului după intrarea ei în vigoare.
A apreciat intimata pârâtă că este irelevantă împrejurarea că recurenta reclamantă nu a fost informată cu privire la faptul că era invitată pentru susținerea unui interviu.
În privința cheltuielilor de judecată, a subliniat că apărătorul său a fost prezent la cele două termene de judecată acordate, a depus concluzii scrise și a susținut oral punctul de vedere al părții.
Prin întâmpinarea sa, intimatul pârât Baroul București a solicitat respingerea recursului, subliniind faptul că, din interpretarea gramaticală a art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, respectiv din utilizarea de către legiuitor a sintagmei „poate fi primit”, reiese că primirea în profesie cu scutire de examen este o facultate, iar nu o obligație instituită în sarcina barourilor.
Norma juridică enunțată este una dispozitivă, nu imperativă.
Nu există nicio critică pertinentă a recurentei cu privire la soluția pronunțată de instanța de fond care să justifice modificarea sentinței.
A precizat intimatul pârât și faptul că procedura instituită de Hotărârea nr. 902/2010 a Consiliului U.N.B.R. nu vizează verificarea cunoștințelor juridice ale solicitanților, ci doar pe cele din domeniul legislației privind profesia de avocat, astfel că ea nu contravine dispozițiilor Legii nr. 51/1995 și Statutului profesiei.
În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.
III. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate și apărările formulate, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul
reclamantei
este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Motivul de recurs privind încălcarea legii, respectiv a principiului neretroactivității legii civile, este întemeiat.
Instanța de fond nu a argumentat în niciun fel cu privire la acest motiv de nelegalitate invocat de reclamantă, reținând însă că Hotărârea nr. 902 din 11 septembrie 2010 a Consiliului U.N.B.R. era aplicabilă cererii acesteia.
Înalta Curte constată că, nefiind în vigoare la data formulării cererii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen - 15 iulie 2010 - această hotărâre a stat totuși la baza emiterii
Hotărârii
nr. 6623 din 27 ianuarie
2011
ș
i
a
Deciziei
nr. 112 din 3 decembrie
2011
(contestate
în
spe
ț
ă)
,
împrejurare ce constituie o cauză de nelegalitate reprezentată de încălcarea principiului neretroactivității legii civile, consacrat de Constituția României.
Apărarea intimatei pârâte în sensul că hotărârea Consiliului nu retroactivează, întrucât s-a aplicat numai cererilor analizate după intrarea ei în vigoare, nu poate fi apreciată ca întemeiată, având în vedere principiul tempus
regit actum, în baza căruia legea (lato sensu) aplicabilă trebuia stabilită în raport cu data înregistrării cererii, iar nu în raport cu un moment aleatoriu la care cererea ajunge să fie efectiv analizată.
În raport cu reglementările de la acea dată se verifică și îndeplinirea condițiilor de primire în profesie fără examen, principiul tempus regit actum fiind de natură
să asigure persoanelor interesate previzibilitatea legii aplicabile soluționării unei cereri, emiterii unui act etc.
Înalta Curte nu poate reține ca întemeiată nici apărarea intimatei U.N.B.R., în sensul că Hotărârea nr. 902 din 11 septembrie 2010 conține „reguli de procedură, de imediată aplicare”, întrucât prin această hotărâre s-a aprobat un „Ghid de bună practică” ce a impus, în realitate, tuturor barourilor membre obligativitatea etapei interviului, etapă de verificare pe care nici Legea nr. 51/1995, nici Statutul nu o prevedeau ca obligație.
Se constată că, în cauză, recurenta reclamantă nici nu a fost informată efectiv și în timp util că urma să fie supusă unui astfel de interviu.
În acest sens sunt de reținut împrejurările, necontestate de către intimații pârâți, privind invitarea telefonică, cu numai o zi înainte de interviu, a recurentei reclamante „pentru soluționarea cererii de admitere în profesie cu scutire de examen”, fără precizarea faptului că urma să susțină etapa de verificare (interviul), respectiv că urma să i se aplice procedura prevăzută de Hotărârea nr. 902/2011, precum și scrisoarea recomandată (care, de asemenea, nu cuprindea vreo referire la interviu), transmisă cu confirmare de primire a doua zi după data stabilită pentru interviu.
Or, această modalitate de a proceda a fost în mod evident vătămătoare pentru recurenta reclamantă.
În
plus,
intima
ț
ii
pârâ
ț
i
nu
au
prezentat
nicio
justificare
rezonabilă
pentru
întârzierea
cu
care
a
fost
solu
ț
ionată
cererea
reclamantei
(după
4
luni)
ș
i
care
le-a
dat
posibilitatea
să
se
prevaleze
de
prevederile
Ghidului
adoptat
ulterior
înregistrării
cererii
ș
i
expirării
termenului
legal
de
solu
ț
ionare
a
acesteia.
Pe de altă parte, nu poate fi ignorată lipsa din dosar a oricărei dovezi din care să rezulte și să poată fi verificată modalitatea de desfășurare a interviului, respectiv întrebările puse și răspunsurile recurentei reclamante la acestea, deși pârâților li s-a pus în vedere să depună la dosar întreaga documentație care a stat la baza emiterii hotărârilor contestate, astfel că argumentul instanței de fond referitor la faptul că „întrebările ce i s-au pus reclamantei se refereau numai la legislația privind profesia de avocat” apare ca fiind lipsită de suport probator.
Față de aceste împrejurări și având în vedere că din hotărârile atacate nu reiese că recurentei reclamante i-ar fi fost imputată neîndeplinirea altor condiții prevăzute de lege pentru accederea în profesia de avocat fără examen, soluția de respingere ca nefondată a acțiunii este nelegală.
IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia
În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004
coroborate cu art. 312 alin. (1)-(3) raportat la
art.
304
pct.
9
ș
i
art.
304
1
C. proc. civ., Înalta Curte
va
admite
recursul
declarat
de
r
eclamanta A., va
modifica sentința recurată, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost completată.
În consecință, va anula Hotărârea nr. 6623 din 27 ianuarie 2011 emisă
de Consiliul Baroului București și Decizia nr. 112 din 3 decembrie 2011 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, obligându-l, totodată, pe pârâtul Baroul București la emiterea, în favoarea reclamantei, a deciziei de admitere în profesia de avocat fără examen și la înscrierea acesteia în Tabloul avocaților definitivi.
Față de această soluție, va fi respinsă cererea pârâtei U.N.B.R. privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 3549 din 19 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința recurată, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantă, astfel cum a fost completată.
Anulează Hotărârea nr. 6623 din 27 ianuarie 2011, emisă de Consiliul Baroului București și Decizia nr. 112 din 3 decembrie 2011 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România.
Obligă pârâtul Baroul București la emiterea, în favoarea reclamantei, a deciziei de admitere în profesia de avocat și la înscrierea acesteia în Tabloul avocaților definitivi.
Respinge cererea pârâtei U.N.B.R. privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 noiembrie 2015.