ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3445/2015

Decizia nr. 3445/2015

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18 ianuarie 2013, reclamanta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - AMPOSDRU și Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (OIPOSDRU - ANOFM):

- anularea Scrisorii standard de informare a beneficiarului din 30 mai 2012, emisă de OIPOSDRU - ANOFM și

- obligarea pârâților la emiterea unei noi scrisori standard de informare a beneficiarului în care să fie inclusă drept cheltuială eligibilă și suma de 4.083.893,91 lei, constituită din următoarele:

A) cheltuieli cu personalul implicat în implementarea proiectului în valoare de 2.723.537 lei, din care 1.654.829 lei reprezentând contravaloare salarii și contribuții sociale aferente perioadei iulie - decembrie 2009 și 1.068.708 lei reprezentând plată salarii restante stabilite prin sentințe judecătorești în favoarea experților încadrați cu contracte individuale de muncă în vedere implementării proiectului PROself și care, începând cu data de 1 ianuarie 2010, nu au mai fost remunerați;

B) cheltuieli cu cazarea, transportul și diurna aferentă personalului în sumă de 4.621,36 lei;

C) cheltuieli aferente activităților subcontractate (externalizate) în valoare de 391.137,5 lei;

D) cheltuieli pentru închirieri și leasing în valoare de 896.501,05 lei;

E) cheltuieli generale de administrație, respectiv suma de 68.097 lei, reprezentând contravaloare salarii și contribuții sociale, în perioada iulie - decembrie 2009.

Prin Sentința civilă nr. 401 din 7 februarie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea și a anulat în parte Scrisoarea standard de informare a beneficiarului din 30 mai 2012.

A obligat pârâții să declare eligibilă suma de 896.501,05 lei, reprezentând cheltuieli cu rate de leasing pentru achiziționarea de echipamente IT și suma de 48.937,50 lei reprezentând cheltuieli cu servicii de turism pentru 6 persoane participante la vizita de studiu în Malta, precum și celelalte cheltuieli de transport și cazare aferente (altfel spus, a admis integral cheltuielile solicitate la pct. B și D și parțial cele de la pct. C).

A obligat pârâții să refacă calculul cheltuielilor externalizate și a celor de tip FEDR care depășesc procentele stabilite prin contractul de finanțare, conform considerentelor prezentei hotărâri.

A respins celelalte pretenții ca neîntemeiate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta ANOFM a încheiat cu MMFES (în prezent, denumit MMFPSPV - DG AMPOSDRU contractul de finanțare cu nr. POSDRU/11/4.1./S/2 privind acordarea finanțării nerambursabile de către AMPOSDRU pentru implementarea proiectului PROself - "Promovarea serviciilor de tip self-service", ID 2361.

Perioada de implementare a proiectului a fost 1 aprilie 2009 - 1 aprilie 2012.

La data de 27 aprilie 2012 reclamanta a depus cererea de rambursare a cheltuielilor nr. 5 finală, în urma căreia OIPOSDRU-ANOFM a emis scrisoarea standard de informare a beneficiarului din 30 mai 2012, atacată în cauză, în exercitarea atribuțiilor delegate de către AMPOSDRU, prin care s-au validat numai parțial cheltuielile solicitate la rambursare, fiind declarate neeligibile cheltuielile menționate în petitul cererii.

Reclamanta a formulat contestația din 7 iunie 2012, înregistrată la OIPOSDRU-ANOFM din 7 iunie 2012, respinsă de OIPOSDRU-ANOFM conform adresei din 20 iulie 2012.

Instanța de fond a reținut, în ceea ce privește cheltuielile cu personalul implicat în implementarea proiectului în valoare de 2.723.537 lei, că declararea neeligibilă a cheltuielilor în cauză este o măsură legală și întemeiată, întrucât conform Ghidului solicitantului modificat prin Corrigendumul nr. 1, pe care reclamanta era datoare să-l respecte în baza obligațiilor asumate prin art. 4 din contractul de finanțare, în echipa de management a proiectului trebuiau incluse numai persoane angajate în cadrul ANOFM. Pe de altă parte, potrivit art. 8 din Legea nr. 202/2006 privind organizarea și funcționarea ANOFM, personalul trebuia angajat pe bază de contract individual de muncă și trebuia salarizat potrivit prevederilor legale aplicabile funcționarilor publici și personalului contractual din sectorul bugetar. Or, conform constatărilor OIPOSDRU-ANOFM, persoanele care au făcut parte din echipa de management a proiectului au fost implicate în proiect pe bază de convenție civilă în luna iunie 2009, ca persoane fizice autorizate, iar din iulie 2009 pe bază de contracte individuale de muncă, încheiate pe perioadă nedeterminată, deși perioada de implementare a proiectului a fost una determinată, angajate special pentru proiectul în cauză, fără să facă parte din personalul ANOFM, angajarea având loc cu încălcarea prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, conform cărora încadrarea salariaților în instituțiile publice se face numai prin concurs sau examen. De asemenea, salariile la care ANOFM s-a angajat prin contractele individuale de muncă au depășit nivelurile maxime admise conform prevederilor O.G. nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de bază și ale altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit O.U.G. nr. 24/2000. Aceste nereguli constatate în angajarea cheltuielilor au determinat stabilirea caracterului lor neeligibil în raport de prevederile art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007, cheltuielile fiind neconforme cu prevederile contractului de finanțare și cu prevederile legislației naționale.

Cât privește hotărârile judecătorești invocate de reclamantă, pronunțate în litigii având ca obiect drepturi salariale restante, prin hotărârile în cauză s-a analizat existența obligației contractuale asumate de reclamantă, iar nu eligibilitatea cheltuielilor din perspectiva finanțării lor prin POSDRU, așa încât existența hotărârilor judecătorești invocate de reclamantă este nerelevantă din perspectiva analizei, în cauza de față, a eligibilității cheltuielilor cu personalul implicat în implementarea proiectului.

În ceea ce privește cheltuielile cu cazarea, transportul și diurna aferente personalului, în sumă de 4.621,36 lei, și cheltuielile aferente activităților subcontractate (externalizate), și anume cheltuieli cu servicii de turism pentru șase persoane participante la vizita de studii în Malta în valoare de 48.937,50 lei, instanța de fond a constatat că, potrivit copiei Ordinului președintelui ANOFM nr. 303/2012 eliberată de ANOFM - Direcția relații internaționale, EURES și Mediere, toate cele șase persoane indicate de OIPOSDRU, respectiv A., B., C., D., E. și F. sunt menționate în lista participanților reprezentând anexa definitivă a Ordinului nr. 303/2011, prin urmare cheltuielile trebuie considerate eligibile, cu excepția diurnei pentru participanți, care nu este o cheltuială eligibilă, conform Ordinului nr. 1117/2170/2010.

Cât privește suma de 342.200 lei reprezentând cheltuieli cu serviciile de "Consultanță în afaceri și management și în servicii conexe pentru funcția de manager proiect", Curtea a reținut că, pornind de la raportul din 2 mai 2012 al ANRMAP, întocmit în urma verificării procedurii de achiziție a serviciilor menționate și prin care s-au constatat nereguli în derularea procedurii, OIPOSDRU-ANOFM a emis Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 29 iunie 2012, prin care, constatând încălcarea în atribuirea contractului de achiziție din 28 aprilie 2011 în favoarea SC G. SRL a prevederilor art. 124 din O.U.G. nr. 34/2006 prin aplicarea nelegală a procedurii de cerere de ofertă în raport cu valoarea contractului de achiziție publică, a prevederilor art. 55 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006 prin netransmiterea anunțului de participare în JO al UE și neatașarea documentației de atribuire în SEAP cu încălcarea art. 40 din O.U.G. nr. 34/2006, precum și utilizarea unor criterii de calificare cu caracter restrictiv cu încălcarea art. 178 alin. (2) și art. 188 alin. (2) lit. c) și d) din O.U.G. nr. 34/2006, a aplicat o corecție de 100% din valoarea contractului.

Chiar dacă Nota de aplicare a corecției este emisă ulterior Scrisorii de informare, Nota de aplicare a corecției este actul administrativ care stabilește caracterul neeligibil al cheltuielii, de care trebuie să se țină seama în cauza de față.

În fine, referitor la cheltuielile pentru leasing în valoare de 896.501,05 lei, prima instanță a reținut că acestea reprezintă ratele de leasing pentru achiziționarea de echipamente IT, respectiv a 100 bucăți PC, conform contractului din 30 august 2011 încheiat de ANOFM cu furnizorul SC A. SA.

Argumentele OIPOSDRU privind neeligibilitatea cheltuielilor sunt contradictorii întrucât invocă, concomitent, încheierea contractului pentru alt echipament decât cel care a făcut obiectul ofertei tehnice în cadrul procedurii de achiziție precum și împrejurarea că ANOFM și-a exprimat acordul, prin actul adițional la contract, pentru revenirea la produsele ofertate în cadrul procedurii de achiziție publică.

În esență, prin încheierea actului adițional, s-a ajuns în situația ca obiect al contractului de leasing să-l constituie echipamentele IT evaluate conform ofertei tehnice declarate câștigătoare, ceea ce face să nu existe vreo neregulă în încheierea contractului de achiziție.

Pe de altă parte, concluzia OIPOSDRU în sensul încălcării principiului utilizării eficiente a fondurilor este trasă, în mod eronat, pe baza unor împrejurări externe și ulterioare derulării procedurii de achiziție publică, respectiv a faptului că furnizorul produselor a hotărât, întrucât nu putea livra echipamentul ofertat, să ofere un echipament cu performanțe superioare, la același preț ofertat inițial pentru echipamentul cu performanțe inferioare. Or, o astfel de împrejurare externă și ulterioară procedurii de achiziție publică este nerelevantă.

Cheltuielile generale de administrație, respectiv suma de 68.097 lei, reprezentând contravaloare salarii și contribuții sociale, în perioada iulie - decembrie 2009, acestea sunt cheltuieli cu personalul implicat în implementarea proiectului.

Cât privește calculul cheltuielilor externalizate și a celor de tip FEDR care depășesc procentele stabilite prin contractul de finanțare, calcul realizat prin Scrisoarea standard de informare a beneficiarului (pct. B al Scrisorii), se impune refacerea acestui calcul din două motive: primul este acela că, potrivit prezentei hotărâri, pârâții sunt obligați să declare eligibile sumele de 896.501,05 lei, reprezentând cheltuieli cu rate de leasing pentru achiziționarea de echipamente IT și 48.937,50 lei reprezentând cheltuieli cu servicii de turism pentru 6 persoane participante la vizita de studiu în Malta, precum și celelalte cheltuieli de transport și cazare aferente, operațiune care este de natură să atragă modificări în calculul cheltuielilor externalizate și a celor de tip FEDR care depășesc procentele stabilite prin contractul de finanțare, iar al doilea este că OIPOSDRU-ANOFM, în calculul său, a redus artificial valoarea totală eligibilă finală a proiectului, aplicând algoritmul de calcul al cheltuielilor externalizate și a celor de tip FEDR care depășesc procentele stabilite prin contractul de finanțare de două ori, în loc de a-l aplica o singură dată, așa cum ar fi fost corect. Or, aplicarea algoritmului de calcul repetat conduce, în final, la declararea ca neeligibilă a întregii finanțări.

Împotriva Sentinței civile nr. 401 din 7 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs, în termenul legal, atât reclamanta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, cât și pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - AMPOSDRU și Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (OIPOSDRU - ANOFM).

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs:

- reclamanta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM);

- pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (abreviat, MFE AMPOSDRU); în urma modificărilor legislative aduse prin O.U.G. nr. 9/2014 acest pârât a preluat calitatea procesuală pasivă de la pârâtul Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, prin preluarea Direcției AMPOSDRU; totuși, Muncii Familiei și Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a continuat să fie parte pârâtă în cauză prin preluarea, în temeiul H.G. nr. 344/2014, a atribuțiilor pârâtei Direcția OIPOSDRU (Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane) care funcționa inițial în cadrul reclamantei ANAOFM (menționat în sentință sub abrevierea OIPOSDRU - ANAOFM);

- pârâtul Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (abreviat, MMFPSPV - OIPOSDRU); așa cum s-a arătat mai sus, pârâtul are calitatea procesuală pasivă prin preluarea Direcția OIPOSDRU din cadrul ANAOFM (precizăm că recursul a fost formulat de OIPOSDRU - ANAOFM și însușit de MMFPSPV - OIPOSDRU).

Sintetizând, calitatea procesuală pasivă s-a transmis:

- prin preluarea, de la MMFPSPV, a Direcției AMPOSDRU de către MFE;

- prin preluarea, de la ANOFM, a Direcției OIPOSDRU de către MMFPSPV.

3.1 Recursul reclamantei Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM)

Reclamanta solicită modificarea în parte a sentinței recurate în sensul anulării în integralitate a Scrisorii standard de informare a beneficiarului din 30 mai 2012, emisă de OIPOSDRU - ANOFM și obligarea pârâților la emiterea unei noi scrisori standard de informare a beneficiarului în care să fie inclusă drept cheltuială eligibilă și suma de 3.133.834 lei (respinsă prin sentință), constituită din:

- cheltuieli cu personalul implicat în implementarea proiectului în valoare de 2.723.537 lei, din care 1.654.829 lei reprezentând contravaloare salarii și contribuții sociale aferente perioadei iulie - decembrie 2009 și 1.068.708 lei reprezentând plată salarii restante stabilite prin sentințe judecătorești în favoarea experților încadrați cu contracte individuale de muncă în vedere implementării proiectului PROself și care, începând cu data de 1 ianuarie 2010, nu au mai fost remunerați (pct. A din cererea de chemare în judecată);

- cheltuieli generale de administrație, respectiv suma de 68.097 lei, reprezentând contravaloare salarii și contribuții sociale, în perioada iulie - decembrie 2009 (pct. E din cererea de chemare în judecată);

- cheltuieli aferente activităților subcontractate (externalizate) în valoare de 342.200 lei (cuprinse în pct. C din cererea de chemare în judecată).

Referitor la primele două categorii de cheltuieli (cheltuieli de personal), recurenta arată că în mod greșit prima instanță a considerat că în echipa de management a proiectului au fost recrutate persoane care nu făceau parte din cadrul personalului ANOFM, în fapt corect fiind să se rețină că în echipă au fost incluse doar persoane angajate ANOFM prin concursuri organizate în acest sens, cu respectarea art. 30 alin. (1) C. muncii (încadrarea s-a făcut pe perioadă nedeterminată deși durata proiectului era de 36 luni, deoarece art. 82 alin. (1) C. muncii interzice încheierea contractelor individuale de muncă pe perioadă nedeterminată mai mare de 24 luni). Precizează că regimul juridic aplicabil personalului ANOFM precum și modalitatea prin care reclamanta urma să asigure personalul necesar implementării proiectului erau cunoscute intimatei AMPOSDRU încă din momentul când a fost aprobată cererea de finanțare.

De asemenea, susține că nivelul de salarizare al acestora a fost aprobat chiar de către intimata AMPOSDRU, prin semnarea contractului de finanțare iar cheltuielile cu salariile personalului încadrat în cadrul proiectului sunt pe deplin eligibile cf. Ordinului MMFES și MEF nr. 3/185/2008 și Ordinului MMFES nr. 1117/2170/2010.

Referitor la cheltuielile aferente activităților subcontractate, recurenta susține că sentința este nelegală deoarece face referire la un act administrativ ulterior scrisorii de informare a cărei anulare face obiectul judecății, respectiv Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor financiare nr. 180986/2012 emisă de intimata OIPOSDRU, act care analizează alte aspecte decât cele litigioase în prezenta cauză.

Or, legalitatea actului administrativ trebuie să se facă în raport cu prevederile legale în vigoare în momentul emiterii actului. Raportat la aceste prevederi (art. 2 alin. (1) din H.G. 759/2007), cheltuielile în discuție respectă toate condițiile de eligibilitate.

Susține că deși intimata a invocat prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011, nu arată care sunt prevederile legale în domeniul achizițiilor publice presupus încălcate de ANOFM, ceea ce înseamnă că actul administrativ este nemotivat, aspect nesancționat de instanța de fond (în opinia recurentei, se impunea anularea actului pentru acest considerent).

Recurentul omite să califice în drept motivele de recurs.

3.2 Recursul pârâților Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (MFE AMPOSDRU) și Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (MMFPSPV - OIPOSDRU).

Prin recursurile exercitate în cauză, identice în ce privește motivarea în fapt și în drept, recurenții critică sentința primei instanțe pentru următoarele trei considerente:

Soluția dispusă cu privire la cheltuielile aferente vizitei de studiu în Malta se întemeiază pe greșita reținere a stării de fapt. Astfel, se arată că exemplarul 2 din lista participanților nu poartă mențiunea "conform cu originalul" și, deci, nu poate fi luat în considerare deoarece cerința este obligatorie cf. Instrucțiunilor nr. 30 și 43 emise de AMPOSDRU. De asemenea, nu au fost respectate prevederile Ordinului nr. 303/2011 deoarece în Malta s-au deplasat și persoane care nu au fost nominalizate.

Referitor la cheltuielile cu achiziționarea echipamentului IT, susține că sentința este nelegală deoarece nu ține cont că reclamanta a încălcat principiul utilizării eficiente a fondurilor.

Recurenții consideră că sentința este nelegală și în ce privește refacerea calculelor din Scrisoarea standard de informare a beneficiarului (ANOFM).

În drept, recursurile sunt întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În cauză au formulat întâmpinări:

- reclamantul intimat Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) prin care a solicitat respingerea recursului MMFPSPV - OIPOSDRU;

- pârâtul intimat MMFPSPV - OIPOSDRU prin care a solicitat respingerea recursului ANOFM și admiterea recursului MFE AMPOSDRU.

În esență, intimații repetă argumentele formulate în fața instanței de fond și prin cererile de recurs.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor formulate în cauză

Având în vedere că recurenta reclamantă nu indică temeiul de drept al recursului, Înalta Curte va examina cauza în temeiul art. 304

1

C. proc. civ. (1865; în continuare, CPC) sub toate aspectele invocate.

Cu privire la cheltuielile de personal (2.723.537 lei) și cheltuielile generale de administrație (68.097 lei).

Prima instanță a respins pretenția reclamantei referitoare la eligibilitatea acestor cheltuieli pentru mai multe considerente, printre care:

- nerespectarea prevederilor Ghidului solicitantului (Ghidul), așa cum a fost modificat prin Corrigendumul nr. 1, deoarece echipa de management trebuia formată numai din persoane angajate ANOFM;

- încălcarea prevederilor art. 30 alin. (1) C. muncii, deoarece angajarea persoanelor în cadrul proiectului nu s-a făcut prin concurs.

Referitor la primul considerent, Înalta Curte constată că anterior modificării, Ghidul solicitantului prevedea că "Beneficiarul poate utiliza în activitățile specifice managementului de proiect atât personal intern, cât și personal extern. (...)".

Prin Corrigendumul nr. 1 din februarie 2008, prevederile anterior menționate au fost corectate după cum urmează: "În echipa de management a proiectului trebuie să fie incluse numai persoane angajate în cadrul sau de către organizația pe care o reprezentați, pentru perioada de implementare a proiectului. (...)" (dos. fond). Așadar, echipa de management trebuie să includă doar personal intern (persoane angajate în cadrul sau de către ANOFM), acesta fiind sensul modificării aduse de Corrigendumul nr. 1.

Potrivit aceluiași Ghid, echipa de management trebuie să cuprindă "cel puțin un manager de proiect, un responsabil financiar și un consilier juridic".

Atât la data cererii de finanțare (25 martie 2008), cât și la data aprobării acesteia (27 martie 2008) precum și la data încheierii contractului (semnat de părți la 18 decembrie 2008 și 21 ianuarie 2009), Ghidul era în vigoare în forma dată prin prin Corrigendumul nr. 1.

Așa cum temeinic a reținut prima instanță, probele administrate în cauză nu confirmă că persoanele din echipa de management cu care s-au încheiat convențiile civile și contractele individuale de muncă își desfășurau activitatea în cadrul reclamantei recurente ANOFM. Spre exemplu, nu s-a dovedit îndeplinirea acestei condiții pentru managerul de proiect, dl. H., angajat cu contract individual de muncă începând cu data de 1 iulie 2009.

Referitor la cel de-al doilea considerent, Înalta Curte constată că potrivit art. 30 alin. (1) C. muncii, "Încadrarea salariaților la instituțiile și autoritățile publice și la alte unități bugetare se face numai prin concurs sau examen, după caz".

În vederea organizării executării acestor dispoziții legale a fost emis de Președintele ANOFM Ordinul nr. 134 din 7 aprilie 2009, modificat și completat prin Ordinul nr. 424 din 3 iunie 2009 (dosar fond). Potrivit B pct. 2.1 din procedura aprobată prin acest ordin:

"Încadrarea personalului se face prin concurs, pe posturile vacante prevăzute în statele de funcții ale beneficiarilor.

În cazul în care la concursul organizat în acest sens nu s-au prezentat mai mulți candidați, încadrarea se face prin examen".

Recurenta-reclamantă pretinde că posturile au fost ocupate prin concurs și în acest sens a depus înscrisuri reprezentând ordine de numire a comisiilor de concurs, anunțuri de organizare, cereri de aprobare a participării la concurs, procese-verbale de verificare a îndeplinirii condițiilor de participare și a punctajelor acordate (cf. dosarului separat depus de recurentă și atașat la dosarele cauzei).

Înalta Curte observă însă că la concurs a participat câte o singură persoană pe post (spre ex., în cazul candidaților I. - expert identificare bune practici self-service, J. - expert adaptare manual imagine), caz în care trebuia organizat examen.

În alte situații, numărul persoanelor admise este egal cu numărul participanților la concurs (înscrisurile depuse de recurentă la dosarul cauzei indică faptul că toți candidații au fost declarați admiși), aspect care, coroborat cu împrejurarea că lipsesc dovezile care indică locul afișării anunțurile de organizare a concursurilor, dă naștere convingerii că modalitatea concretă de organizare a examenului nu a fost de natură să conducă la realizarea scopului legii. Organizarea formală a concursurilor în vederea creării unor aparențe de examinare reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 30 alin. (1) C. muncii, așa cum corect a reținut și prima instanță.

În consecință, recurenta reclamantă nu a respectat obligația asumată prin art. 4 din contractul de finanțare iar cheltuielile reprezentând contravaloare salariilor și contribuțiilor sociale au fost legal declarate neeligibile de către pârâtele-intimate.

Aceiași este situația și în cazul cheltuielilor reprezentând plata salariilor stabilite prin sentințe judecătorești în favoarea experților încadrați cu contracte individuale de muncă (1.068.708 lei) deoarece hotărârile judecătorești pronunțate în materia dreptului muncii au analizat doar relațiile contractuale dintre angajat (ANOFM) și angajator, reținând culpa angajatorului, fără să ia în discuție contractul de finanțare sau eligibilitatea cheltuielilor proiectului.

Cu privire la cheltuielile aferente activităților subcontractate (consultanță în afaceri și management și în serviciile conexe pentru funcția de manager de proiect).

Înalta Curte este de acord cu recurenta reclamantă ANOFM referitor la condițiile de verificare a legalității actului administrativ. Într-adevăr, conform unei practici unitare și constante, legalitatea actelor administrative supuse cenzurii instanței se examinează prin raportare la actele normative cu forță juridică superioară, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000.

Observă însă că prima instanță a confirmat încălcarea dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006 prin contractul de achiziție publică în temeiul căruia au fost efectuate aceste cheltuieli, reținută prin nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 29 iunie 2012 emisă de OIPOSDRU-ANOFM.

Așadar, refuzul de declarare ca eligibile a acestor cheltuieli a fost constatat ca fiind legal prin raportare la lege (O.U.G. nr. 34/2006), chiar dacă s-au făcut referiri și la un alt act administrativ (Nota de constatare), critica recurentei (verificarea legalității refuzului prin raportare exclusivă la un alt act administrativ) fiind neîntemeiată.

În plus, Înalta Curte constată că prin Sentința civilă nr. 3532 din 13 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosar nr. x/2/2013, definitivă prin Decizia civilă nr. 1446 din 30 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, acțiunea reclamantei-recurente îndreptată împotriva Notei de constatare a fost respinsă, ceea ce confirmă argumentul primei instanțe.

În consecință, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantei.

Referitor la cheltuielile pentru vizita de studii în Malta (servicii de turism, transport, cazare) se constată că prima instanță a stabilit temeinic starea de fapt în baza Ordinul președintelui ANOFM nr. 303/2011 din anexa căruia rezultă că toate cele șase persoane invocate de pârâta recurentă MMFPSPV - OIPOSDRU (A., B., etc.) s-au aflat pe lista participanților (dosar fond) iar cheltuieli în discuție sunt eligibile deoarece persoanele erau participante la proiect. Înalta Curte confirmă constatările Curții de Apel București și constată că argumentele recurenților (liste care nu poartă mențiunea "conform cu originalul" sau participarea unor peroane nenominalizate prin ordin, fără indicarea de către recurenți a numelor acestora) nu sunt de natură să modifice aceste constatări.

De asemenea, privitor la cheltuielile cu achiziționarea echipamentelor IT, Înalta Curte confirmă raționamentul primei instanțe și observă că achiziționarea echipamentului menționat în oferta tehnică determină eligibilitatea acestor cheltuieli în condițiile în care afirmația recurentelor referitoare la împrejurarea că la același nivel de preț ANOFM putea achiziționa echipamente mai performante (ceea ce ar fi condus la o mai eficientă utilizare a fondurilor europene) este nedovedită.

În sfârșit, referitor la obligația stabilită de prima instanță în sarcina pârâtelor recurente de refacere a calculului cheltuielilor externalizate și a celor de tip FEADR, Înalta Curte constată că reprezintă o consecință logică a admiterii în parte a acțiunii, cheltuielile eligibile trebuind să fie stabilite cu respectarea considerentelor și dispozitivului hotărârii judecătorești.

În concluzie, pentru considerentele de fapt și de drept arătate, văzând că recursul este nefondat, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să îl respingă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamanta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și pârâții Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane și Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă împotriva Sentinței civile nr. 401 din 7 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2015.

Procesat de GGC - CL