ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3438/2015

Decizia nr. 3438/2015 Asupra cererii de renunțare la judecată formulată de recurenta-pârâtă; Prin încheierea din 14 aprilie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele: - stabilește că petenta SC A. SA trebuie să achite o taxă judiciară de timbru în sumă totală de 42 RON; - intimații Ministerul Mediului, Pădurilor și Schimbărilor Climatice, SC B. SRL, SC C. SRL și SC D. SRL au posibilitatea să formuleze în scris cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru aferentă plângerii petentei în termen de 3 zile; - prorogă pronunțarea asupra excepției insuficientei timbrări a plângerii.

Împotriva încheierii din 14 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2/2014 a declarat apel SC B. SRL - lider al asocierii formate din SC B. SRL și SC E. SRL, prin administrator judiciar F. SPRL, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2014. La termenul de judecată de astăzi, Înalta Curte, în temeiul art. 28 alin. (1) raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a constatat că încheierea atacată, pronunțată de o instanță de contencios administrativ, este supusă numai căii de atac a recursului, motiv pentru care calea de atac exercitată de pârâtă va fi soluționată ca recurs, iar instanța a rămas în pronunțare asupra cererii formulate de recurenta-pârâtă de renunțare la judecata căii de atac exercitate.

În acest sens, Înalta Curte constată că, prin înscrisul înregistrat la Registratura Generală în 23 iunie 2015, recurenta-pârâtă a formulat cerere de renunțare la judecata căii de atac exercitate împotriva încheierii din 14 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2014. Potrivit art. 406 C. proc. civ.: „Art. 406. - (1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă. (2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială. (3) Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va oblisa pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.

(4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare. [...] (6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă.” Constatând că cererea de renunțare la judecata căii de atac a fost formulată cu respectarea dispozițiilor art. 406 alin. (1) și (2) C. proc.

civ., Înalta Curte va lua act de manifestarea unilaterală de voință exprimată de recurenta-pârâtă. Având în vedere dispozițiile art. 406 alin. (3) C. proc. civ., întrucât cererea de renunțare la judecata căii de atac a fost formulată după comunicarea cererii către intimata-reclamantă A. SA și având în vedere cererea și documentele justificative depuse de intimata-reclamantă, Înalta Curte va dispune obligarea recurentei la plata către intimata-reclamantă a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.

În privința cheltuielilor de judecată solicitate de intimata-reclamantă, Înalta Curte reține că sunt lipsite de relevanță apărările recurentei-pârâte cuprinse în notele de ședință înregistrate la dosar la data de 02 noiembrie 2015, atât cele întemeiate pe decizia nr. 2 din 19 ianuarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul competent să soluționeze recursul în interesul legii, referitoare Ia taxa de timbru datorată pentru plângerea formulată împotriva deciziei pronunțate de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, cât și cele întemeiate pe lipsa capacității procesuale a Asocierii A. SA. Sub acest aspect, Înalta Curte are în vedere faptul că răspunderea pentru plata cheltuielilor de judecată este întemeiată pe culpa procesuală a părții care, deși a renunțat la judecata căii de atac, nu este exonerată de plata cheltuielilor avansate de celelalte părți, care au primit cererea și au angajat cheltuieli pentru a-și asigura apărarea.

În temeiul art. 406 alin. (3) și (6) C. proc. civ., PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de renunțarea pârâtei SC B. SRL - lider al asocierii formate din SC B. SRL și SC E. SRL, prin administrator judiciar F. SPRL, la judecata recursului declarat împotriva încheierii din 14 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2014. Obligă pe recurenta-pârâtă SC B. SRL la plata către intimata-reclamantă SC A. SA a sumei de 449,49 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 noiembrie 2015.