ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3388/2015

Decizia nr. 3388/2015

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești și Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, a solicitat anularea refuzului nejustificat emis de M.J.L.C. prin adresa nr. 102570/2012 din 29 noiembrie 2012; anularea refuzului nejustificat emis de U.N.N.P.R. prin adresa nr. 3966 din 19 noiembrie 2012; anularea în parte a Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, aprobat prin Ordinul nr. 710/C/1995 al Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, respectiv a art. 2 și 27 din Anexa nr. 1 a acestui ordin; anularea Ordinului nr. 2911/C/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare și desfășurare a concursului de schimbare a sediilor precum și anularea Regulamentului U.N.N.P.R.; admiterea cererii de schimbare a sediului biroului notarial din localitatea Râciu, jud. Mureș, în municipiul Târgu Mureș, jud. Mureș; emiterea Ordinului Ministrului justiției și libertăților cetățenești de schimbare a sediului biroului notarului public din localitatea Râciu, jud. Mureș, în municipiul Târgu Mureș, jud. Mureș.

Prin precizarea de acțiune formulată la 9 mai 2013, reclamantul a solicitat, cu privire la petitul 3 din cererea de chemare în judecată, anularea parțială a art. 2 alin. (1) din Anexa 1 a Ordinului nr. 710/C/1995, în sensul înlăturării prin hotărâre a sintagmei „din localitățile”; anularea art. 2 alin. (2) lit. d) din Anexa 1 a Ordinului nr. 710/C/1995; anularea, în parte a prevederilor din art. 27 alin. (1) al Anexei 1 a Ordinului nr. 710/C/1995, respectiv a dispoziției nelegale care privește exclusiv „schimbarea sediului biroului notarului public din localitatea în care își desfășoară activitatea într-o localitate din cadrul aceleiași circumscripții”.

Prin precizarea de acțiune formulată la termenul din 25 septembrie 2013, s-a solicitat de către reclamant, întregirea acțiunii prin anularea actelor emise de U.N.N.P.R. care au stabilit rezultatele finale ale concursului cu privire la schimbarea sediului biroului notarial în municipiul Târgu Mureș din data de 23 noiembrie 2011, odată cu anularea rezultatelor finale viciate ale aceluiași concurs; obligarea corelativă a intimatei să refacă și să organizeze, în termen de 2 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, a unui nou concurs pentru ocuparea postului de notar public vacant prin schimbarea sediului biroului notarial în municipiul Târgu Mureș, care s-a stabilit prin hotărârea nr. 214 din 26 iunie 2011 a U.N.N.P.R.

Prin sentința nr. 7 din 13 ianuarie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea precizată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Notarilor Publici din România și Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești. A fost obligat reclamantul la plata sumei de 8.469,87 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta U.N.N.P.R.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs invocate în temeiul dispozițiilor art. 304

1

, art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat în principal casarea în tot a sentinței atacate și trimiterea cauzei la prima instanță apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. (3) teza a II-a ipoteza I.

Prin decizia nr. 1323 din 24 martie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 7 din 13 ianuarie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a modificat în parte sentința atacată în sensul că a obligat reclamantul la plata sumei de 6.069,87 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta U.N.N.P.R. și a menținut în rest celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Cu privire la decizia nr. 1323 din 24 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, recurentul-reclamant A. a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ.

S-a învederat, prin motivele contestației în anulare, în esență, că instanța de control judiciar a soluționat în mod incomplet recursul formulat de A., întrucât a omis să cerceteze, în mod concret și să abordeze în considerentele deciziei toate motivele de modificare sau casare a hotărârii recurate.

În opinia contestatorului, este suficient pentru temeinicia contestației ca și un singur motiv să nu fie cercetat, pe când în speță sunt chiar mai multe.

Precizează contestatorul că în motivarea deciziei atacate nu se regăsesc criticile aduse cu privire la stabilirea greșită a cadrului procesual și la nepronunțarea asupra fondului cauzei.

Contestația în anulare este neîntemeiată.

Calea contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ. este deschisă atunci când instanța de recurs s-a pronunțat minus petita, fără a analiza toate motivele de recurs cu care a fost învestită.

De principiu, instanța de recurs nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept care susțin motivul de casare sau modificare, ci poate să le analizeze global, printr-un raționament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esențial, astfel că omisiunea de a menționa, in terminis, un anumit aspect sau o afirmație a recurentei nu deschide calea contestației în anulare speciale, în condițiile art. 318 teza II C. proc. civ.

Din examinarea considerentelor deciziei invocate în prezenta cale extraordinară de atac, Înalta Curte reține că instanța de recurs a răspuns tuturor criticilor formulate de recurentul A., ea neavând obligația de a analiza fiecare argument cuprins în cadrul motivelor de recurs, ci de a analiza fiecare motiv de recurs, ceea ce s-a și întâmplat.

Deși contestatorul invocă formal nepronunțarea instanței de recurs asupra unor motive de recurs, în realitate reia criticile din recurs, nesusceptibile de valorificare pe calea extraordinară de atac a contestației în anulare specială.

Înalta Curte are în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. În mod constant, Curtea reamintește faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv și irevocabil, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei; contestația în anulare nu poate avea semnificația unui „apel-recurs deghizat” ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative. O cale extraordinară de atac nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanța a cărei hotărâre este atacată ar fi apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, în absența unui „defect fundamental”. De asemenea Curtea, permanent subliniază că principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, iar posibilitatea de desființare a unei hotărâri definitive și irevocabile, afectează dreptul la un proces echitabil reglementat de art. 6 din Convenție (cauza Mitrea vs.România, 26105/03 Hotărârea din 29 iulie 2008).

Astfel fiind, criticile invocate de contestator nu se încadrează în motivele prevăzute expres, de dispozițiile legale citate mai sus, Înalta Curte urmând a respinge contestația în anulare ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 1323 din 24 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/43/2013, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2015.