ÎCCJ, decizie (scj.ro #85307)

Act administrativ de încetare a funcției

unui medic chirurug de director al unui spital. Suspendarea executării actului

În situația în care, prin ordinal de

încetare a funcției de director, nu s-a prevăzut reintegrarea pe postul deținut

anterior de medic chirurg – ceea ce echivalează cu pierderea locului de muncă –

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.9 din Lgeea nr.29/1990 pentru

suspendarea executării ordinului

până

la

soluționarea acțiunii de anulare a acestui act administrativ

Secția

de contencios administrativ, decizia nr.312 din 28 ianuarie 2003

Reclamantul B.V. a solicitat, să se suspende executarea Ordinului nr.R.190/20

septembrie 2002, al Ministerului Sănătății și Familiei, până la soluționarea

dosarului în care s-a formulat acțiunea având ca obiect anularea acestui ordin.

În motivarea cererii, fondată pe art.9 din Legea nr.29/1990, reclamantul a

arătat că punerea în executare a ordinului, prin  care a fost revocat din

funcția de director general al spitalului, echivalează, cu pierderea locului de

muncă.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială și de contencios administrativ,

prin sentința civilă nr.149/2002, a respins cererea ca nefondată. S-a reținut

că nu  sunt întrunite condițiile prevăzute în art.9 din Legea nr.29/1990,

pentru că revocarea reclamantului din funcția de director general al spitalului

nu echivalează cu pierderea locului de muncă, deoarece prin ordinul atacat nu

s-a dispus și încetarea calității de medic chirurg a acestuia.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant a susținut în esență că:

- a făcut dovada introducerii acțiunii prin care a solicitat anularea Ordinului

nr.R.190/2002, ordin prin care s-a dispus revocarea sa din funcția de director

general al Spitalului Municipal Constanța;

- menținerea ordinului contestat echivalează cu pierderea locului de muncă

deoarece nu a fost emisă o decizie prin care să-și reia postul de medic chirurg

deținut anterior.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea îl va admite pentru

următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art.9 din Legea nr.29/1990 “în cazuri  bine

justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul

poate cere să se dispună suspendarea executării actului administrativ până la

soluționarea acțiunii”.

În cauza dedusă judecății,  recurentul-reclamant a făcut dovada

introducerii acțiunii prin care a solicitat anularea Ordinului nr.R.190/2002,

invocând motive de nelegalitate  la emiterea lui, ordinul fiind emis

pentru revocarea sa din funcția de director general al Spitalului Municipal

Constanța     ( dosar nr.1618/2002 al Curții de Apel Constanța).

Rezultă deci că prima condiție prevăzută în textul de lege  mai sus citat,

respectiv “cazuri bine justificate” este  îndeplinită, deoarece

contestarea unui ordin (act administrativ) pentru nelegalitate reprezintă un

caz bine justificat pentru a se solicita suspendarea executării sale.

Cât privește cea de-a doua condiție, care vizează prevenirea producerii “unei

pagube iminente” Curtea apreciază că și aceasta este îndeplinită în raport de natura

juridică și de consecințele deciziei prin care inițial recurentul a fost numit

în funcția de director general al Spitalului ( decizia nr.211/ 6 martie 2001),

decizie ce a fost urmată de încheierea unui contract de administrare cu

Direcția de Sănătate Publică Constanța.

Astfel, așa cum rezultă din Adeverința nr.394/15 ianuarie 2003 emisă de

Spitalul Clinic de Urgență, recurentul-medic primar chirurgie generală – a fost

anngajat la această instituție până la data de 6 martie 2001, când prin decizia

nr.211/6 martie 2001 a fost numit în funcția de director

general al Spitalului Clinic Constanța.

Ulterior emiterii Ordinului nr.R.190/2002

prin care a fost revocat din această funcție nu s-a procedat la reintegrarea sa

pe postul deținut anterior, respectiv de medic chirurg.

În aceste condiții, susținerea

recurentului-reclamant în sensul că  executarea ordinului contestat

echivalează cu pierderea locului de muncă este întemeiată, instanța de fond

apreciind greșit că nu sunt întrunite condițiile art.9 din Legea nr.29/1990.

În consecință,

recursul a fost admis, sentința casată și în fond acțiunea s-a admis.