ÎCCJ, decizie (scj.ro #86775)

Acțiune pentru restrângerea exercitării

dreptului la libera circulație. Conflict între norma internă și

norma comunitară.

Cuprins pe materii.

Libera circulație a persoanelor. Restrângerea

exercitării dreptului la libera circulație. Conflict între norma

internă și norma comunitară.

Index alfabetic.

- norma interna

- norma comunitara

- conflict

Legea nr.248/2005: art.38

lit.a și art.52

Tratatul de la Roma: art.14 (7A)

Tratatul Comunității Europene art. 39 – art. 42

Este esențial nelegal refuzul

apriori al judecătorului național de a aplica dreptul intern pentru

simplul motiv al incidenței dreptului comunitar, fără să

cerceteze și să identifice eventualele ipoteze de conflict între

dreptul comunitar și dreptul intern, aplicând fie norma internă

conformă cu dreptul comunitar, fie dreptul comunitar, în mod imediat,

direct și prevalent, integrat automat sau transpus în sistemul național

de drept.

I.C.C.J., Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia civilă nr. 2253 din 3 aprilie 2008

La 11 aprilie 2007, Direcția

Generală de Pașapoarte a solicitat Tribunalului Galați să

dispună restrângerea exercitării de către P.C. a dreptului la

liberă circulație  în Danemarca pe o perioadă de până

la 3 ani.

Motivând cererea, reclamanta a

susținut că pârâtul a fost returnat din Danemarca la data de14 martie

2007 în baza acordului de readmisie dintre România și acest stat, fiind

astfel aplicabile dispozițiile art.38 lit.a din Legea nr.248/2005,

modificată prin O.G. nr.5/2006.

Cererea astfel motivată a fost

respinsă prin sentința nr.852 din 20 aprilie 2007,

pronunțată de Tribunalul Galați, Secția civilă, iar

apelul declarat de reclamantă a fost respins  prin decizia nr.356/A

din 25 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

Galați,  Secția civilă.

Tribunalul, fără a analiza

faptele imputate pârâtului, a interpretat art.38 lit.a și art.52 din

Legea nr.248/2005 în sensul că aplicarea măsurii restrângerii

dreptului pârâtului la liberă circulație  trebuie corelată

cu dispozițiile art.14 (7A) din Tratatul de la Roma și art. 39 – art.

42 din Tratatul Comunității Europene.

Curtea de Apel, păstrând soluția

primei instanțe a substituit motivarea acesteia în sensul că sunt

incidente dispozițiile art.27 din Directiva nr.2004/38/CE, care

prevăd că „statele membre pot restrânge libertatea de circulație

și de ședere a cetățeanului Uniunii și a membrilor lor

de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine

publică, siguranță publică sau sănătate

publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice”.

A mai reținut curtea că, norma

comunitară prevede doar trei situații în care statul ar putea

restrânge libertatea de circulație a persoanelor și anume: afectarea

ordinii publice, siguranței publice sau sănătății

publice.

În aceste condiții, a constatat

că norma internă este parțial incompatibilă cu norma

comunitară, astfel încât instanța de fond a făcut o corectă

aplicare a legii.

Reclamanta a declarat recurs prin care,

pentru cazul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, a

cerut casarea hotărârilor de mai sus și, pe fond, admiterea cererii

așa cum a fost formulată.

Recursul este întemeiat pentru cele ce

succed:

Așa cum rezultă din

considerentele deciziei recurate, fundamentul soluției din apel

rezidă în raționamentul potrivit cu care sunt direct incidente

prevederile Directivei nr.2004/38/CE a Parlamentului European și a

Consiliului Europei din 29 aprilie 2004, iar norma internă, respectiv

art.38 lit.a din Legea nr.248/2005 conține modalități

suplimentare și discriminatorii de restrângere a dreptului la liberă

circulație.

În raport de cele arătate sunt de

reținut următoarele:

Este esențial nelegal refuzul apriori

al judecătorului național de a aplica dreptul intern pentru simplul

motiv al incidenței dreptului comunitar, fără să cerceteze

și să identifice eventualele ipoteze de conflict între dreptul

comunitar și dreptul intern, aplicând fie norma internă conformă

cu dreptul comunitar, fie – așa cum mai sus s-a arătat – dreptul

comunitar, în mod imediat, direct și prevalent, integrat automat sau

transpus în sistemul național

de drept;

De asemenea, în scopul aplicării

corecte a normei de drept incidente, instanțele erau obligate să

stabilească faptele care au determinat returnarea persoanei în cauză,

dacă acestora le sunt sau nu aplicabile măsurile restrictive

prevăzute în dreptul intern sau în cel comunitar și să examineze

faptele și măsura cerută prin prisma raportului de proporționalitate,

numai apoi hotărând fie în sensul admiterii cererii dedusă

judecății lor, fie în sensul respingerii acesteia.

Raționamentul celor două

instanțe contravine celor mai sus arătate, hotărârile fiind

astfel nelegale. Ca atare, în temeiul art.312 alin. (1) și art.313

C.proc.civ., recursul a fost admis, cu consecința casării acestora,

cauza urmând să fie trimisă pentru  o nouă judecată

Tribunalului București, conform O.G. nr.126/2007 pentru modificarea Legii

nr.248/2005.