ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6331/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 28 decembrie 2006,

Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat Tribunalului Galați să dispună

restrângerea exercitării de către pârâtul T.M.C. a dreptului la libera

circulație în statele Uniunii Europene pe o durată de până la 3 ani.

Motivând cererea, reclamanta a

susținut că pârâtul a fost returnat din Suedia la data de 26 octombrie 2006, în

baza Acordului de readmisie încheiat de România cu acest stat, fiind astfel

aplicabile dispozițiile art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr. 248/2005.

Cererea astfel motivată a fost

respinsă prin sentința nr. 99 din 18 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul

Galați, secția civilă.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în esență, că în cauză nu sunt incidente motivele de ordine

publică, siguranță publică sau sănătate publică, pentru restricționarea

dreptului la liberă circulație în statele Uniunii Europene.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel reclamanta invocând faptul că pârâtul a fost returnat anterior

datei aderării României la Uniunea Europeană, iar legislația europeană trebuie

avută în vedere pentru situațiile ivite după data de 1 ianuarie 2007. Restul

motivelor de apel cuprind o analiză a dispozițiilor Legii nr. 248/205.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 134/A

din 18 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă.

Pentru a decide astfel, Curtea de

reținut că în materia liberei circulații a persoanelor având cetățenia română,

atât legea internă cât și legislația comunitară stabilesc regula potrivit

căreia dreptul la liberă circulație a cetățenilor români este garantat prin

art. 25 din Constituția României, art. 48 din Tratatul Comunității Europene și

art. 4 din Directiva 2004/38/CE.

Cât privește excepțiile de la

această regulă, ele se regăsesc atât în cuprinsul legii interne, art. 38 și

art. 39 din Legea nr. 248/2005, cât și în cuprinsul legislației comunitare,

art. 27 din Directiva 2004/38/CE, acestea fiind pentru motive de ordine

publică, siguranță publică sau sănătate publică.

Prin raportare la dispozițiile

menționate, curtea a apreciat că actele depuse în dovedirea cererii nu atestă o

altă situație de fapt, decât aceea că pârâtul ar fi încălcat dreptul de ședere

pe teritoriul Suediei.

Cum simpla nerespectare a

condițiilor de ședere pe teritoriul Suediei a unui cetățean român nu poate fi

încadrată în sfera noțiunilor de ordine, siguranță sau sănătate publică, a

respins ca nefondat apelul reclamantei.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte solicitând casarea

hotărârilor de mai sus și, pe fond, admiterea cererii așa cum a fost formulată.

Dezvoltând critica de nelegalitate,

reclamanta a susținut că hotărârea atacată încalcă prevederile art. 38 lit. a)

și art. 52 din Legea nr. 248/2005, prin aceea că pârâtul-intimat a fost

returnat din Suedia în baza unui acord de readmisie, constituind temei

suficient și necenzurabil pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la

libera circulație în statele Uniunii Europene.

A mai arătat că prevederile legale

invocate sunt în deplină concordanță cu art. 2 alin. (1) din Protocolul nr. 4

la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și art. 13 din Declarația

Universală a Drepturilor Omului.

Recursul astfel motivat corespunde

cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nu este fondat.

Prin critica de nelegalitate

reclamanta s-a limitat la a susține că hotărârea atacată încalcă prevederile

art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, prin aceea că nu s-a observat că

returnarea unei persoane în baza acordului de readmisie constituie temei

suficient și necenzurabil pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la

liberă circulație în statele Uniunii Europene.

Asemenea susținere nu este corectă

prin ea însăși.

Astfel art. 38 lit. a) din Legea nr.

248/2005, prevede că „restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a

cetățenilor români poate fi dispusă....”.

Posibilitatea iar nu obligativitatea

stipulată prin lege obligă pe judecătorul sesizat, fără a cenzura în vreun fel

însăși măsura restrângerii, să stabilească faptele care au determinat

returnarea persoanei în cauză, dacă acestora le sunt sau nu aplicabile măsurile

restrictive prevăzute în dreptul intern sau în cel comunitar și să examineze

acele fapte și măsuri cerută prin prisma raportului de proporționalitate și

apoi hotărând fie în sensul admiterii cererii dedusă judecății lui, fie în

sensul respingerii acesteia.

În concordanță cu considerentele de

mai sus au procedat instanțele în cauza de față, stabilind că pârâtul a fost

returnat din Suedia, dar fapta sa nu poate fi încadrată în situațiile de

excepție prevăzute de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.

În consecință, în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta

Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 134/A din 18 aprilie

2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie

2007.