ÎCCJ, decizie (scj.ro #82846)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82846) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Cerere
de instituire a privilegiului constructorului. Condiții de admisibilitate
Cuprins
pe materii: Drept comercial. Garantarea obligațiilor
Index
alfabetic: instituire privilegiu constructor
-
expertiză imobiliară
C. civ.,
art.1737 pct. 4
Privilegiul constructorului este o garanție ce acordă
creditorului un drept de preferință pentru încasarea creanței față de toți
ceilalți creditori chiar și ipotecari.
Nu sunt întrunite condițiile pentru instituirea privilegiului
constructorului în cazul în care suma menționată pentru instituirea acestuia nu
este atestată de o expertiză imobiliară sau de vreun alt titlu, recunoașterea
creanței de către debitoare nefiind suficientă pentru constituirea lui, având
în vedere dispozițiile art. 1737 pct. 4 C. civ. care impun efectuarea unei expertize de către un expert numit de instanță în termen de 6 luni de la
terminarea lucrărilor.
Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3099 din 8 octombrie
2013
Notă
:
În prezenta decizie au fost avute în vedere dispozițiile din vechiul Cod civil
Prin
sentința nr. 65 din 13 martie 2012 Tribunalul Brăila, Secția a II-a civilă, de
contencios administrativ și fiscal, a respins cererea având ca obiect
instituire privilegiu constructor și înscrierea acestuia în cartea funciară
formulată de reclamanta SC B.I.R. SRL București, în contradictoriu cu pârâta SC
R.P.T. SRL București.
Pentru
a hotărî astfel, prima instanță a reținut că părțile în litigiu au încheiat
două contracte, unul de proiectare și unul de gestionare proiect, privind
construirea unui centru comercial „Armonia” și că, potrivit art. 1737 pct. 4 C. civ. se pot înscrie privilegii imobiliare, ce constituie garanții care acordă creditorului un
drept de preferință pentru încasarea creanței față de toți ceilalți creditori
chiar și ipotecari, dar s-a reținut că suma pretinsă de reclamantă pentru
instituirea acestui privilegiu nu este atestată de o expertiză imobiliară, nici
de vreun alt titlu.
Împotriva
acestei sentințe, în termenul legal, reclamanta
B.I.
SRL București a declarat apel criticând soluția pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Curtea de Apel Galați, Secția a II-a civilă, maritimă și
fluvială, prin decizia civilă nr. 84/2012 din 12 octombrie 2012, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta
B.I. SRL București,
reținându-se
că recunoașterea creanței de către debitoare nu este suficientă pentru
constituirea privilegiului constructorului, având în vedere dispozițiile art.
1737 pct. 4 C. civ., care impun efectuarea unei expertize de către un expert
numit de instanță în termen de 6 luni de la terminarea lucrărilor.
S-a
mai reținut faptul că, deși pârâta se află în insolvență nu este un motiv
determinant al respingerii acțiunii reclamantei, dar este evident că o
eventuală soluție de admitere a cererii reclamantului care nu ar respecta
cerințele legii ar fi de natură să lezeze drepturile celorlalți creditori
înscriși la masa credală.
Împotriva
acestei decizii, reclamanta
B.I. SRL București
a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și, pe cale
de consecință, admiterea acțiunii.
Criticile
aduse deciziei atacate se referă în esență la faptul că instanța de apel a
făcut o aplicare greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 1737 pct. 4 C. civ., ce prevăd că o creanță pentru care se solicită să se constate privilegiul constructorului
trebuie dovedită printr-o expertiză dispusă de instanță, iar aceste prevederi
trebuie interpretate drept o condiție ad probationem și nicidecum drept o
condiție cerută ad validitatem.
În
acest sens, recurenta apreciază că, atâta vreme cât creanța sa este dovedită
printr-o hotărâre judecătorească prin care i s-a recunoscut creanța de 701.400
Euro, nu mai este necesară îndeplinirea cerinței prevăzută de art. 1737 pct. 4 C. civ., respectiv aceea de a dovedi aceeași creanță printr-o expertiză judiciară.
A
mai susținut recurenta că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită
a legii, în ceea ce privește susținerea instanței de apel referitoare la
lezarea drepturilor celorlalți creditori înscriși la masa credală, în
condițiile în care se apreciază că este de competența exclusivă a judecătorului
sindic care soluționează dosarul de insolvență aflat pe rolul Tribunalului
București să se pronunțe cu privire la acest aspect.
Analizând
critica adusă deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate,
Înalta Curte a constatat că aceasta este nefondată, urmând ca recursul declarat
de reclamanta
B.I. SRL București
să fie respins, pentru
următoarele considerente :
Motivul
prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când
hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii sau când hotărârea este
lipsită de temei legal.
Din perspectiva acestui motiv de recurs, reclamanta
B.I.
SRL București
consideră că
i
nstanța
de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile cuprinse în art. 1737 pct.
4 C. civ., având în vedere că nu mai era necesară îndeplinirea cerinței
privind efectuarea unei expertize judiciare, întrucât creanța sa a fost
dovedită printr-o hotărâre judecătorească.
Această
critică este nefondată, având în vedere că instanța de apel a interpretat și
aplicat corect dispozițiile cuprinse în art.1737 pct. 4 C. civ., în ceea ce privește privilegiul constructorului, care prevăd că au calitatea de creditorii
privilegiați asupra imobilelor arhitecții, antreprenorii, pietrarii și alți
lucrători întrebuințați pentru a zidi, a reconstrui sau a repara edificii,
canaluri sau alte opere, cu condiția însă ca prealabilmente să se fi încheiat
un proces-verbal de către un expert numit de judecătoria în a cărei rază
teritorială sunt situate edificiile, constatator stării și felului lucrărilor
ce proprietarul va declara că are de gând a face și numai în cazul când acele
lucrări ar fi fost primite cel mult în curs de șase luni, după terminarea lor,
de către expert asemenea numit de judecătorie. Dar privilegiul acesta nu poate
trece niciodată peste valorile constatate prin al doilea proces-verbal, ci se
va reduce la adaosul de valoare ce va fi existând la epoca alienării
imobilului, ca rezultat al lucrărilor executate.
În
acest context, se reține că, privilegiul constructorului este o garanție ce
acordă creditorului un drept de preferință pentru încasarea creanței față de
toți ceilalți creditori chiar și ipotecari, însă în speța de față, suma
menționată pentru instituirea acestui privilegiu nu este atestată de o
expertiză imobiliară sau de vreun alt titlu, astfel că, în mod corect s-a apreciat
de către instanța de apel că nu sunt întrunite condițiile instituite de
art.1737 pct. 4 C. civ.
Critica
recurentei potrivit căreia respingerea cererii s-a întemeiat pe faptul că
pârâta este în insolvență, deși aceasta deține o creanță certă, iar administratorul
pârâtei a recunoscut la data de 26.03.2009 această datorie, cu mult înainte de
data deschiderii procedurii, se constată că este nefondată, având în vedere că
recunoașterea creanței de către debitoare nu este suficientă pentru
constituirea privilegiului constructorului, astfel cum impun dispozițiile
art.1737 pct. 4 C. civ.
Așa
fiind, nu se poate constata că s-au încălcat dispozițiile legii pentru a fi
reținut motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, întrucât critica adusă deciziei pronunțate de Curtea de Apel Galați este
nefondată, potrivit art. 312 alin. 1 C. proc. civ., Înalta Curte a respins ca
nefondat recursul declarat de reclamanta
B.I. SRL București.