ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3099/2013

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin

Sentința nr. 85 din 13 martie 2012 Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a respins cererea având ca obiect

instituire privilegiu constructor și înscrierea acestuia în cartea funciară

formulată de reclamanta SC B.I.R. SRL București, în contradictoriu cu pârâta SC

R.P.T. SRL București.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a

reținut că părțile în litigiu au încheiat două contracte, unul de proiectare și

unul de gestionare proiect, privind construirea unui centru comercial

"A." și că, potrivit art 1737 pct. 4 C. civ. se pot înscrie

privilegii imobiliare, ce constituie garanții care acordă creditorului un drept

de preferință pentru încasarea creanței fața de toți ceilalți creditori chiar

și ipotecari, dar s-a reținut că, suma pretinsă de reclamantă pentru

instituirea acestui privilegiu nu este atestată de o expertiză imobiliară, nici

de vreun alt titlu.

Împotriva acestei sentințe, în termenul

legal, reclamanta B.I.R. SRL București a declarat apel criticând soluția pentru

nelegalitate și netemeinicia.

Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă,

maritimă și fluvială, prin Decizia civilă nr. 84/2012 din 12 octombrie 2012 a

respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta B.I.R. SRL București,

reținându-se că, recunoașterea creanței de către debitoare nu este suficientă

pentru constituirea privilegiului constructorului, având în vedere dispozițiile

art. 1737 pct. 4 C. civ., care impun efectuarea unei expertize de către un

expert numit de instanță în termen de 8 luni de la terminarea lucrărilor.

S-a mai reținut faptul că, deși pârâta se

afla în insolvență nu este un motiv determinant al respingerii acțiunii

reclamantei, dar este evident că o eventuală soluție de admitere a cererii

reclamantului care nu ar respecta cerințele legii ar fi de natură să lezeze

drepturile celorlalți creditori înscriși la masa credală.

Împotriva acestei decizii, reclamanta B.I.R.

SRL București a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii

atacate și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii.

Criticile aduse deciziei atacate se referă în

esență la faptul că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a legii,

respectiv a dispozițiilor art. 1737 pct. 4 C. civ., ce prevăd că, o creanță

pentru care se solicită să se constate privilegiul constructorului trebuie

dovedită printr-o expertiză dispusă de instanță, iar aceste prevederi trebuie

interpretate drept o condiție ad probationem și nicidecum drept o condiție

cerută ad validitatem.

În acest sens, recurenta apreciază că, atâta

vreme cât creanța sa este dovedită printr-o hotărâre judecătorească prin care i

s-a recunoscut creanța de 701.400 euro, nu mai este necesară îndeplinirea

cerinței prevăzută de art. 1737 pct. 4 C. civ., respectiv aceea de a dovedi

aceeași creanță printr-o expertiză judiciară.

Mai susține recurenta că, hotărârea

pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în ceea ce privește

susținerea instanței de apel referitoare la lezarea drepturilor celorlalți

creditori înscriși la masa credală, în condițiile în care, se apreciază că este

de competența exclusivă a judecătorului sindic, care soluționează dosarul de

insolvență aflat pe rolul Tribunalului București să se pronunțe cu privire la

acest aspect.

Analizând critica adusă deciziei atacate în

raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că aceasta este

nefondată, urmând ca recursul declarat de reclamanta B.I.R. SRL București să

fie respins, pentru următoarele considerente:

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a

legii sau când hotărârea este lipsită de temei legal.

Din perspectiva acestui motiv de recurs,

reclamanta B.I.R. SRL București consideră că, instanța de apel a interpretat și

aplicat greșit dispozițiile cuprinse în art. 1737 pct. 4 C. civ., având în

vedere că nu mai era necesară îndeplinirea cerinței privind efectuarea unei

expertize judiciare, întrucât creanța sa a fost dovedită printr-o hotărâre

judecătorească.

Această critică este nefondată, având în

vedere că instanța de apel a interpretat și aplicat corect dispozițiile

cuprinse în art. 1737 pct. 4 C. civ., în ceea ce privește privilegiul

constructorului, care prevăd că au calitatea de creditori privilegiați asupra

imobilelor "arhitecții, antreprenorii, pietrarii și alți lucrători

întrebuințați pentru a zidi, a reconstrui, sau a repara edificii, canaluri sau

alte opere, cu condiția însă ca prealabilmente să se fi încheiat un proces-verbal

de către un expert numit de judecătoria în a cărei rază teritorială sunt

situate edificiile, constatator stării și felului lucrărilor ce proprietarul va

declara că are de gând a face și numai în cazul când acele lucrări ar fi fost

primite cel mult în curs de șase luni după terminarea lor, de către expert

asemenea numit de judecătorie". Dar privilegiul acesta nu poate trece

niciodată peste valorile constatate prin al doilea proces-verbal, ci se va

reduce la adaosul de valoare ce va fi existând la epoca alienării imobilului,

ca rezultat al lucrărilor executate.

În acest context, se reține că, privilegiul

constructorului este o garanție ce acordă creditorului un drept de preferință

pentru încasarea creanței față de toți ceilalți creditori chiar și ipotecari,

însă în speța de față, suma menționată pentru instituirea acestui privilegiu nu

este atestată de o expertiză imobiliară sau de vreun alt titlu, astfel că, în

mod corect s-a apreciat de către instanța de apel că nu sunt întrunite

condițiile instituite de art. 1737 pct. 4 C. civ.

Critica recurentei, potrivit căreia,

respingerea cererii s-a întemeiat pe faptul că pârâta este în insolvență, deși

aceasta deține o creanță certă, iar administratorul pârâtei a recunoscut la

data de 26 martie 2009 această datorie, cu mult înainte de data deschiderii

procedurii, se constată că este nefondată, având în vedere că, recunoașterea

creanței de către debitoare nu este suficientă pentru constituirea

privilegiului constructorului, astfel cum impun dispozițiile art. 1737 pct. 4

C. civ.

Așa fiind, nu se poate constata că s-au

încălcat dispozițiile legii pentru a fi reținut motivul prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și pe cale de consecință, întrucât critica adusă deciziei

pronunțate de Curtea de Apel Galați este nefondată, potrivit art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta B.I.R. SRL București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta B.I.R. SRL București împotriva Deciziei civile nr. 84/2012 din 12

octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă,

maritimă și fluvială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8

octombrie 2013.

Procesat

de GGC - GV