ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 942/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 942/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 942/2016
Deliberând asupra recursurilor
de față, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 133 din 11 februarie 2015,
Curtea de Apel Ploiești a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de
petenta A. împotriva încheierii de ședință din 4 septembrie 2014,
pronunțată în Dosarul nr. x/120/2014/a1.2 de Tribunalul
Dâmbovița. Totodată, a respins, ca nefondate, recursurile formulate
de aceeași petentă împotriva încheierilor de ședință
din 2 octombrie 2014 și respectiv 30 octombrie 2014, pronunțate în
același dosar.
Prin Decizia nr. 605 din 30
septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/120/2014/a 1.2.1, Curtea
de Apel Ploiești, secția I civilă, a respins, ca nefondată,
contestația în anulare formulată de contestatoarea A., împotriva
deciziei mai sus menționate.
Prin încheierea de
ședință din data de 21 aprilie 2015 pronunțată de
Curtea de Apel Ploiești în dosarul de sus menționat, având ca obiect
contestația în anulare, a fost desemnat curator special pentru
contestatoarea A., avocat B. din Baroul Dâmbovița, a fost fixată
remunerație provizorie pentru curatorul special în cuantum de 200 lei în
sarcina intimatei C. Dâmbovița și s-a dispus emiterea de adrese
către curatorul special desemnat și către intimata C.
Dâmbovița, spre a li se aduce la cunoștință măsurile
dispuse de către instanță.
Împotriva Deciziei nr. 605 din
30 septembrie 2015 și a încheierii ședință din data de 21
aprilie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I
civilă, în Dosarul nr. x/120/2014/al 2.1, contestatoarea A. a exercitat calea
de atac a recursului, cererile fiind înregistrate pe rolul Înaltei Curți
de Casație și Justiție.
Analizând recursurile în condițiile
dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la cele ale art.
499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care
recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de
recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca
și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată
următoarele:
Cu privire la recursul
declarat împotriva Deciziei nr. 605 din 30 septembrie 2015 a Curții de
Apel Ploiești, secția I civilă;
Regula In materia căii de
atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii date asupra
contestației în anulare este aceea că o astfel de hotărâre este
supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea
atacată, conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ.
În cauză, prin decizia
asupra căreia s-a exercitat contestație în anulare, Curtea de Apel
Ploiești a soluționat recursurile declarate împotriva unor încheieri
de ședința definitive, în sensul reglementat de art. 634 alin. (1)
pct. 5 C. proc. civ. și este o hotărâre definitivă, în
conformitate cu prevederile art. 457 alin. (1) și art. 460 C. proc. civ.
coroborate eu art. 634 alin. (1) pct. 5 și art. 483 alin. (2) teza a II-a
C. proc. civ.
Pe cale de
consecință, în aplicarea art. 508 alin. (4) C. proc. civ., nici
hotărârea pronunțată în soluționarea contestației în
anulare și anume, Decizia nr. 605 din 30 septembrie 2015 a Curții de
Ploiești, împotriva căreia s-a formulat prezentul recurs, nu este
supusă căii de atac a recursului.
Potrivit dispozițiilor art.
457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este
supusă numai cailor de atac prevăzute de lege, în condițiile
și termenele stabilite de aceasta.
Din interpretarea acestui text
legal rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate fi
atacată pe alte cai decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte
cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot
exista în afara legii, regula având valoare de principiu constituțional în
raport de prevederile art. 129 din Constituție.
Față de cele ce
preced, Decizia nr. 605 din 30 septembrie 2015 pronunțată de Curtea
de Apel Ploiești nu este supusă căii de atac a recursului.
Cu privire la recursul
declarat împotriva încheierii de ședință din data de 21 aprilie
2015 a Curții de Apel Ploiești:
Înalta Curte constată ca
încheierea recurată face parte din categoria încheierilor de
ședință premergătoare, cu caracter preparatoriu.
Art. 466 alin. (4) din C.
proc. civ., aplicat pentru identitate de rațiune, prevede că
împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât
odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct.
5 din același cod, sunt hotărâri definitive, hotărârile date în
recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.
Cum hotărârea
pronunțată în contestație în anulare nu este supusă
căii de atac a recursului, astfel cum s-a arătat mai sus, nici
încheierea premergătoare atacată nu este supusă recursului.
În consecință,
Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibile,
recursurile declarate de contestatoarea A., lipsă locuință, prin
curator special B. - avocat în cadrul Baroului Dâmbovița, din
Târgoviște, jud. Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata C.
Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, județul Dâmbovița,
împotriva Deciziei nr. 605 din data de 30 septembrie 2015 a Curții de Apel
Ploiești, secția I civilă, și a încheierii de
ședință din data de 21 aprilie 2015 a Curții de Apel
Ploiești, secția I civilă.
Fără nicio cale de
atac.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi, 19 aprilie 2016.