ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 395/2016

Decizia nr. 395/2016

După deliberare asupra cauzei de față, constată următoarele:

La dala de 3 septembrie 2015 s-a înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din data de 5 august 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Prin rezoluția din data de 14 septembrie 2015 s-a dispus comunicarea cererii de recurs către intimata B. Dâmbovița, care nu a formulat întâmpinare.

Prin rezoluția de la data de 3 decembrie 2015 s-a întocmirea raptortului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin raportul întocmit în cauză s-a reținut că recursul este admisibil în principiu. Raportul a fost comunicat părților, așa cum rezultă de la filele 26-36 din dosar, cu privire ta acesta rectirenta-reclamantă a depus punct de vedere.

Recursul a fost admis în principiu prin încheierea din data de 12 ianuarie 2016, când s-a acordat termen pentru soluționarea recursului la data de 11 februarie 2016.

Astfel, prin încheierea pronunțată la data de 5 august 2015 în Dosarul nr. x/120/20I4/al.l. Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării contestației în anulare formulată de petenta A. împotriva Deciziei civile nr. 434 din 26 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

Potrivit dispozițiilor art. 414 alin. (1) C. proc. civ.: „Asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

La alin. (2) al aceluiași articol se dispune: „Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului".

Față de aceste dispoziții legale încheierea din data de 5 august 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, atacată cu recurs în prezenta cauză, este supusă recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cartea a Il-a Secțiunea a III-a C. proc. civ. reglementează situațiile de suspendare a procesului, dispunând în art. 411 alin. (1) pct. 2 că judecătorul va suspenda judecata „când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".

În cererea de recurs recurenta a arătat că a fost în imposibilitate de prezentare la termenul din data de 5 august 2015, despre care a luat cunoștință prin citația emisă de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/120/2014/al.l. Cum în această citație există mențiunea că „cererea se poate judeca în lipsă în caz de neprezerstare a părților", apreciază că măsura luată de instanță la data de 5 august 2015, de suspendare a judecării cauzei, este contrară dispozițiilor C. proc. civ.

Nu a fost indicat vreun temei juridic, dar analiza criticii formulate în cererea de recurs permite încadrarea în dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., întrucât prin cererea de recurs s-a susținut că instanța a pronunțat încheierea atacată cu încălcarea, respectiv cu aplicarea greșită a normelor de drept procesual.

Nu au fost identificate motive de ordine publică potrivit dispozițiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține că nu aste fondat, pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a II-a C. proc. civ., judecătorul va suspenda judecata „când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".

Lipsa părților, legal citate, nu împiedică judecarea cauzei, sub condiția ca, cel puțin una dintre acestea, să fi solicitat judecarea în lipsă.

În cauză, se constată că la termenul din 5 august 2015 procedura de citare a fost legal îndeplinită atât cu reeurenta-reclamantă A., cât și cu intimata-pârăta B. Dâmbovița; niciuna dintre părți nu a solicitat judecarea în lipsă.

Împrejurarea că prin citație părțile sunt înștiințate că, în caz de neprezentare, pricina se poate judeca și în lipsă nu are semnificația unei derogări de ia dispozițiile art 411 alin. (1) pct. 2 teza a Il-a C. proc. civ., care prevăd că judecata în lipsă se poate face numai în cazul în care părțile au solicitai judecarea în lipsă, în caz contrar dispunându-se suspendarea judecății.

Pentru motivele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din data de 5 august 2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A., domiciliată în municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița, împotriva încheierii din 5 august 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/120/2014/al.I. în contradictoriu cu pârâta B. Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, jud. Dâmbovița.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2016.