ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1308/2016

Decizia nr.

1308/2016

Asupra cauzei

de fața, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data

de 8 septembrie 2014 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a

civilă sub nr. x/2014 reclamantele de A., B. și C. au solicitat, în

temeiul Legii nr. 165/2013, în contradictoriu cu pârâta Comisia

Națională pentru Compensarea Imobilelor, anularea deciziei de invalidare

din 05 iunie 2014 prin care s-a invalidat Dispoziția Primăriei

Municipiului București nr. 6547 din 02 octombrie 2006 pentru imobilul din

București, sector I, din Dosarul de despăgubire nr. x/CC din 24

ianuarie 2007; obligarea pârâtei să evalueze bunul preluat abuziv în

perioada regimului situația juridică a apartamentelor vândute în

temeiul Legii nr. 112/1995, respectiv, câte apartamente au fost

înstrăinate în temeiul acestui act normativ și dacă

înstrăinarea s-a realizat în condițiile legii.

Referitor la

dreptul câștigat arată că prin Dispoziția nr. 6547/2006 s-a

stabilit în mod cert calitatea de persoane îndreptățite a

notificatoarelor, a fost identificat imobilul preluat în mod abuziv precum

și Faptul că două apartamente au fost înstrăinate în

temeiul Legii nr. 112/1995. Această dispoziție nu a fost atacată

de către prefect, urmând ca CCSD să stabilească numai cuantumul

despăgubirilor, iar nu să reia întreaga procedură, astfel cum

s-a statuat prin Decizia CCR nr. 830/2008.

În mod

greșit instanța de apel a apreciat că o decizie a primarului

devenită definitivă prin neatacare de către prefect poate forma

obiect de contestare după 8 ani, în condițiile în care efectele legii

nu pot fi retroactive, respectiv, Legea nr. 10/2001 și-a produs efectele

în ceea ce privește decizia de restituire în echivalent referitor la

dreptul de contestare al prefectului și dreptul persoanei

îndreptățite la despăgubiri.

Faptul

că s-a intervenit olograf în Notificarea nr. 1038/2001 nu are

relevanță întrucât entitatea învestită cu cererea de restituire

putea cere lămuriri cu privire la întinderea pretențiilor

notificatoarelor.

Dispoziția

nr. 6547/2006 prin neatacarea ei de către prefect în termen de 1 an a dat

naștere în patrimoniul contestatoarelor la un interes patrimonial cert,

irevocabil și exigibil care intră în sfera de aplicare a

noțiunii de bun.

Hotărârea

pilot Maria Atanasiu a statuat că o decizie administrativă a

autorității locale competente prin care se recunoaște

părții interesate un drept la reparație este suficientă

pentru a crea un interes patrimonial apărat de art. 1 din Protocolul nr. 1

la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această

hotărâre nu prevede reluarea procedurilor administrative care au

recunoscut dreptul persoanelor îndreptățite la reparație, ci

cuantificarea drepturilor obținute prin proceduri administrative și

valorificarea acestora.

Înalta Curte,

înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 16 mai 2016, la

întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a

recursului, prin raportul întocmit constatându-se că decizia obiect al

prezentei căi de atac nu face parte din categoria hotărârilor

judecătorești susceptibile de a fi atacate cu recurs.

Completul de

filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493

alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași

dată, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să

depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C.

proc. civ.

La data de 30

mai 2016 recurenta-reclamantă A., intimata-reclamantă C. și

intimata-pârâtă B. au formulat puncte de vedere la raportul de

admisibilitate solicitând admiterea recursului.

S-a acordat

termen pentru judecarea recursului la data de 8 iunie 2016, în temeiul art. 493

alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților. Analizând

cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul

prezentului litigiu îl constituie contestația formulată de către

numitele A., B. și C. împotriva Deciziei de invalidare nr. 1309 din 5

iunie 2014 pronunțată de Comisia Națională pentru

Compensarea Imobilelor în Dosarul de despăgubire nr. x/CC din 24 ianuarie

2007, în temeiul dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

Potrivit art.

35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 "Deciziile emise cu respectarea

prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se

consideră îndreptățită la secția civilă a

tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul

entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării'' iar

potrivit alin. (4) al aceluiași articol "Hotărârile

judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai

apelului''.

Din textul

legal anterior citat rezultă că singura cale de atac ce poate fi

promovată împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în

litigiile în care sunt contestate deciziile motivate emise de Comisia

Națională pentru Compensarea Imobilelor în baza Legii nr. 165/2013

este apelul, sens în care prezenta cale de atac nu este prevăzută de

lege, fiind, deci, inadmisibilă.

Cum Decizia

nr. 55/A din 05 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, este dată în apel și

este definitivă, devin incidente dispozițiile legale anterior

menționate.

Aceste

dispoziții se coroborează cu cele ale art. art. 634 alin. (1) pct. 4

noul C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel,

fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Rezultă

că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului și nici

recursului și ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac

exercitată de reclamant împotriva deciziei din apel.

Prin urmare,

în raport de conținutul dispozițiilor legale anterior

menționate, se apreciază că recursul declarat este inadmisibil,

hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București fiind una

definitivă în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 noul C.

proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului.

Față

de cele arătate, criticile deduse judecății prin intermediul

motivelor de recurs nu se mai impun a fi analizate, pentru considerentele

menționate, Înalta Curte urmând să respingă, ca inadmisibil,

recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 55/A din 5 februarie

2016 a Curții de Apei București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. cu domiciliul ales la Cabinet

avocat D., sector 3, București, împotriva Deciziei nr. 55/A din 5

februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă, în contradictoriu cu intimatele-reclamante C., cu domiciliul în

București, B., cu domiciliul în București, sector 3 și cu pârâta

Comisia Centrală pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în

București, sector 1.

Fără

cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică azi, 8 iunie 2016.

Procesat

de GGC - NN