ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #85011)

CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85011) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Luptător pentru victoria revoluției române din decembrie

nejustificat

.

Legea nr.341/2004,

art

. 5

alin.(1)

lit.k

)

Legea nr.554/2004

Faptul că o

persoană având calitatea de luptător pentru victoria revoluției române din

decembrie 1989, nu s-a prezentat la autoritatea competentă pentru a ridica

documentele necesare valorificării drepturilor ce-i sunt conferite de

art

. 5 alin. (1)

lit

. k) din

Legea

nr

. 341/2004, nu justifică atitudinea

autorității competente de a nu-i comunica acesteia documentele solicitate, cu

atât mai mult cu cât legal solicitantul nu avea obligația prezentării în

persoană la sediul autorității pentru procurarea lor.

Fiind vorba astfel, de un refuz nejustificat solicitantul

este îndreptățit să primească despăgubiri materiale și morale pentru vătămarea

dreptului său legitim.

Î.C.C.J., Secția de

contencios administrativ și fiscal,

Decizia

nr

.

1630 din 20 martie 2007

Prin sentința civilă

nr

. 2087 din 3 octombrie 2006, Curtea de Apel București –

Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a respins, ca neîntemeiată,

acțiunea formulată de reclamantul TG în contradictoriu cu pârâții Secretariatul

de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989,”  S.C.

„METROREX CFR CĂLĂTORI” – S.A. și S.N. Transport Feroviar de Călători „C.F.R.

Călători” – S.A., prin care solicita obligarea primului pârât să-i predea

documentele ce-i asigură, pentru anul 2006 și, respectiv, pentru anii

2006-2007, exercitarea drepturilor conferite de

art

.

5 alin. (1)

lit

. k) din Legea

nr

.

341/2004, obligarea celorlalți doi pârâți să-i predea aceste documente și

obligarea pârâților vinovați de

nepredarea

documentelor la plata de despăgubiri pentru împiedicarea exercitării dreptului

legal menționat, începând cu luna martie 2006 și până la data predării

documentelor respective, cuantumul acestor despăgubiri fiind precizat la 20

RON/lună

, în cazul călătoriei cu metroul, și la 2400

RON/an

, în cazul călătoriei pe cale ferată, precum și obligarea

pârâților la plata de  penalități pe zi de întârziere, în cuantum de 100

RON, cu plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, că nu există nici o dispoziție

legală care să permită expedierea prin poștă a documentelor solicitate de

reclamant, o asemenea operațiune fiind, de altfel, supusă riscului pierderii

documentelor sau  ajungerii lor în posesia altei persoane, revenind

reclamantului obligația de a se prezenta la sediul Secretariatului de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor, în timpul programului cu publicul, pentru a primi

documentele solicitate, ceea ce, însă, acesta nu a făcut.

Reclamantul

a declarat recurs, arătând că judecătorul fondului nu și-a motivat în drept

soluția, limitându-se la un simplu raționament ce se plasează însă în afara

chestiunilor legale ce ar fi trebuit analizate, întrucât nu s-a solicitat de

către reclamant expedierea prin poștă a documentelor de transport gratuite.

Recurentul a arătat că instanța de fond deși trebuia să oblige autoritățile

pârâte la  predarea documentelor de transport gratuite, a reținut culpa

sa, deși nu este stipulată în lege obligația de prezentare a beneficiarului la

sediul pârâților pentru a intra în posesia documentelor de transport ce i se

cuvin.

În fine, recurentul-reclamant, învederând că a dovedit în susținerea acțiunii

sale că are calitatea de beneficiar al dreptului conferit prin art.5

lit.k

din Legea nr.341/2004, și că nu i s-a răspuns

petiției din data de 8.05.2005, a precizat că la mijlocul lunii decembrie

2006,

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 i-a

înmânat documentele solicitate, necesare transportului gratuit pe linia ferată

și metrou aferente anului 2006. Drept urmare, recurentul și-a restrâns și

precizat ulterior  recursul   de față ca și  acțiunea

inițială în sensul expres menționat în partea introductivă a prezentei

hotărâri.

Recursul este fondat.

Recurentul-reclamant, deținător al unui certificat eliberat la data de

23.12.2005, ce confirmă titlul de „Luptător pentru victoria revoluției române

din decembrie 1989 – Luptător rănit și reținut”,  beneficiază de

drepturile conferite de Legea nr.341/2004, astfel cum o atestă chiar acest document,

incluzând transportul urban gratuit cu mijloacele de

transpot

în comun și, anual, 12 călătorii gratuite pe calea ferată, la clasa I

dus-întors cu toate categoriile de trenuri de călători (art.5 alin.1

lit.k

din Legea nr.341/2004).

Rezultă totodată, incontestabil,  că urmare  a demersurilor

întreprinse de recurentul-reclamant în vederea obținerii documentelor care să-i

permită transportul  gratuit cu trenul și metroul și a răspunsurilor

primite de la intimații S.C. „METROREX CFR CĂLĂTORI” – S.A. și S.N.T.F.C.

„C.F.R. Călători” – S.A., prin care i s-a comunicat că respectivele documente

se distribuie numai de intimata Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989, acesta s-a adresat la data de

8.05.2006  intimatei  cu  aceeași solicitare, la care însă, nu a

mai primit nici un răspuns.

Înalta Curte apreciază că în sensul Legii nr.554/2004, recurentul-reclamant a

dovedit vătămarea ce i-a fost produsă în dreptul său legal conferit de Legea

nr.341/2004 prin

nesoluționarea

de către autoritatea

competentă respectiv intimata - pârâtă Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989, a solicitărilor sale legitime, cu atât mai

mult cu cât, contrar celor reținute de către instanța de fond, nu se poate

stabili o culpă în sarcina recurentului-reclamant prin simplul fapt al

neprezentării

la sediul autorităților emitente, pentru

înmânarea documentelor solicitate, câtă vreme o astfel de obligație și/sau

procedură nu este legal prevăzută.

Apărarea intimatei în sensul postării pe

site-ul

autorității a informațiilor necesare pentru emiterea acestor documente nu

prezintă, în opinia Înaltei Curți, relevanță din perspectiva prevederilor Legii

nr.554/2004, refuzul de soluționare a solicitării recurentului – reclamant

apărând astfel ca total nejustificat.

În fine, pe acest ultim aspect Înalta Curte nu poate să nu rețină că și

împrejurarea survenită ulterior pronunțării hotărârii atacate, constând în

predarea către recurent a documentelor solicitate, necesare transportului

gratuit pe calea ferată și cu metroul pentru anul 2006, de către reprezentantul

Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989,

efectuată prin intermediul executorului judecătoresc, la sediul acestuia,

reprezintă un argument în plus în sensul celor arătate, respectiv a

inexistenței unei

obligațiii

legale prevăzute în

sarcina solicitantului, care să poată paraliza sau măcar justifica atitudinea

pasivă a autorității competente să emită documentele de transport.

Reținând așadar vătămarea produsă recurentului-reclamant, potrivit art.1 din

Legea nr.554/2004, Înalta Curte, urmare a admiterii recursului și a modificării

hotărârii atacate, a admis în parte acțiunea restrânsă a reclamantului-recurent,

respectiv în ceea ce privește acordarea despăgubirilor pentru daunele materiale

și morale cauzate, potrivit art.18 alin. (3) din Legea nr.554/2004, în

cuantumul solicitat și în mod obiectiv cuantificat de recurentul – reclamant și

care, de altfel nici nu a fost contestat, de intimații-pârâți.

Cum din actele și lucrările dosarului nu a rezultat nici o culpă din partea

intimatelor pârâte S.C. „METROREX CFR CĂLĂTORI” – S.A. și S.N.T.F.C. „C.F.R.

Călători” – S.A. în ceea ce privește

nesoluționarea

solicitărilor legitime formulate de recurentul-reclamant  TG, în

condițiile în care nu le revin competențe în emiterea unor astfel de documente,

Înalta Curte a dispus numai obligarea pârâtei-intimate la plata despăgubirilor

către acesta, în cuantum de 180 lei reprezentând  contravaloare călătorii

metrou și la 617 lei contravaloare călătorii pe calea ferată. Totodată a

respins ca neîntemeiate celelalte cereri  ale recurentului față de

celelalte două pârâte – intimate, cu aplicarea art.274 – 276 Cod procedură

civilă în același sens.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-02-18
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 885/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 7 ianuarie 2008, reclamantul T.G. a chemat în judecată Secretariatul de Stat pentru problemele Revoluționarilor din Dec
ÎCCJ 2006-05-18
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1804/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 20 iunie 2005, reclamantul T.G. a chemat în judecată Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Rev
ÎCCJ 2011-06-28
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3746/2011
de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat. Recurentul-reclamant, deținător al unui certificat eliberat la data de 21 iunie 2010 ce
ÎCCJ 2016-02-10
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 326/2016
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989, solici
ÎCCJ 2008-03-27
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1308/2008
râtul S.S.P.R. Împotriva sentinței civile pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul G.N., formulând critici de nelegalitate și netemeinicie
Sursă