ÎCCJ, decizie (scj.ro #85011)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85011) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Luptător pentru victoria revoluției române din decembrie
Solicitarea eliberării documentelor de călătorie gratuită. Refuz
nejustificat
.
Legea nr.341/2004,
art
. 5
alin.(1)
lit.k
)
Legea nr.554/2004
Faptul că o
persoană având calitatea de luptător pentru victoria revoluției române din
decembrie 1989, nu s-a prezentat la autoritatea competentă pentru a ridica
documentele necesare valorificării drepturilor ce-i sunt conferite de
art
. 5 alin. (1)
lit
. k) din
Legea
nr
. 341/2004, nu justifică atitudinea
autorității competente de a nu-i comunica acesteia documentele solicitate, cu
atât mai mult cu cât legal solicitantul nu avea obligația prezentării în
persoană la sediul autorității pentru procurarea lor.
Fiind vorba astfel, de un refuz nejustificat solicitantul
este îndreptățit să primească despăgubiri materiale și morale pentru vătămarea
dreptului său legitim.
Î.C.C.J., Secția de
contencios administrativ și fiscal,
Decizia
nr
.
1630 din 20 martie 2007
Prin sentința civilă
nr
. 2087 din 3 octombrie 2006, Curtea de Apel București –
Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a respins, ca neîntemeiată,
acțiunea formulată de reclamantul TG în contradictoriu cu pârâții Secretariatul
de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989,” S.C.
„METROREX CFR CĂLĂTORI” – S.A. și S.N. Transport Feroviar de Călători „C.F.R.
Călători” – S.A., prin care solicita obligarea primului pârât să-i predea
documentele ce-i asigură, pentru anul 2006 și, respectiv, pentru anii
2006-2007, exercitarea drepturilor conferite de
art
.
5 alin. (1)
lit
. k) din Legea
nr
.
341/2004, obligarea celorlalți doi pârâți să-i predea aceste documente și
obligarea pârâților vinovați de
nepredarea
documentelor la plata de despăgubiri pentru împiedicarea exercitării dreptului
legal menționat, începând cu luna martie 2006 și până la data predării
documentelor respective, cuantumul acestor despăgubiri fiind precizat la 20
RON/lună
, în cazul călătoriei cu metroul, și la 2400
RON/an
, în cazul călătoriei pe cale ferată, precum și obligarea
pârâților la plata de penalități pe zi de întârziere, în cuantum de 100
RON, cu plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța
această sentință, instanța de fond a reținut, că nu există nici o dispoziție
legală care să permită expedierea prin poștă a documentelor solicitate de
reclamant, o asemenea operațiune fiind, de altfel, supusă riscului pierderii
documentelor sau ajungerii lor în posesia altei persoane, revenind
reclamantului obligația de a se prezenta la sediul Secretariatului de Stat pentru
Problemele Revoluționarilor, în timpul programului cu publicul, pentru a primi
documentele solicitate, ceea ce, însă, acesta nu a făcut.
Reclamantul
a declarat recurs, arătând că judecătorul fondului nu și-a motivat în drept
soluția, limitându-se la un simplu raționament ce se plasează însă în afara
chestiunilor legale ce ar fi trebuit analizate, întrucât nu s-a solicitat de
către reclamant expedierea prin poștă a documentelor de transport gratuite.
Recurentul a arătat că instanța de fond deși trebuia să oblige autoritățile
pârâte la predarea documentelor de transport gratuite, a reținut culpa
sa, deși nu este stipulată în lege obligația de prezentare a beneficiarului la
sediul pârâților pentru a intra în posesia documentelor de transport ce i se
cuvin.
În fine, recurentul-reclamant, învederând că a dovedit în susținerea acțiunii
sale că are calitatea de beneficiar al dreptului conferit prin art.5
lit.k
din Legea nr.341/2004, și că nu i s-a răspuns
petiției din data de 8.05.2005, a precizat că la mijlocul lunii decembrie
2006,
Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 i-a
înmânat documentele solicitate, necesare transportului gratuit pe linia ferată
și metrou aferente anului 2006. Drept urmare, recurentul și-a restrâns și
precizat ulterior recursul de față ca și acțiunea
inițială în sensul expres menționat în partea introductivă a prezentei
hotărâri.
Recursul este fondat.
Recurentul-reclamant, deținător al unui certificat eliberat la data de
23.12.2005, ce confirmă titlul de „Luptător pentru victoria revoluției române
din decembrie 1989 – Luptător rănit și reținut”, beneficiază de
drepturile conferite de Legea nr.341/2004, astfel cum o atestă chiar acest document,
incluzând transportul urban gratuit cu mijloacele de
transpot
în comun și, anual, 12 călătorii gratuite pe calea ferată, la clasa I
dus-întors cu toate categoriile de trenuri de călători (art.5 alin.1
lit.k
din Legea nr.341/2004).
Rezultă totodată, incontestabil, că urmare a demersurilor
întreprinse de recurentul-reclamant în vederea obținerii documentelor care să-i
permită transportul gratuit cu trenul și metroul și a răspunsurilor
primite de la intimații S.C. „METROREX CFR CĂLĂTORI” – S.A. și S.N.T.F.C.
„C.F.R. Călători” – S.A., prin care i s-a comunicat că respectivele documente
se distribuie numai de intimata Secretariatul de Stat pentru Problemele
Revoluționarilor din Decembrie 1989, acesta s-a adresat la data de
8.05.2006 intimatei cu aceeași solicitare, la care însă, nu a
mai primit nici un răspuns.
Înalta Curte apreciază că în sensul Legii nr.554/2004, recurentul-reclamant a
dovedit vătămarea ce i-a fost produsă în dreptul său legal conferit de Legea
nr.341/2004 prin
nesoluționarea
de către autoritatea
competentă respectiv intimata - pârâtă Secretariatul de Stat pentru Problemele
Revoluționarilor din Decembrie 1989, a solicitărilor sale legitime, cu atât mai
mult cu cât, contrar celor reținute de către instanța de fond, nu se poate
stabili o culpă în sarcina recurentului-reclamant prin simplul fapt al
neprezentării
la sediul autorităților emitente, pentru
înmânarea documentelor solicitate, câtă vreme o astfel de obligație și/sau
procedură nu este legal prevăzută.
Apărarea intimatei în sensul postării pe
site-ul
autorității a informațiilor necesare pentru emiterea acestor documente nu
prezintă, în opinia Înaltei Curți, relevanță din perspectiva prevederilor Legii
nr.554/2004, refuzul de soluționare a solicitării recurentului – reclamant
apărând astfel ca total nejustificat.
În fine, pe acest ultim aspect Înalta Curte nu poate să nu rețină că și
împrejurarea survenită ulterior pronunțării hotărârii atacate, constând în
predarea către recurent a documentelor solicitate, necesare transportului
gratuit pe calea ferată și cu metroul pentru anul 2006, de către reprezentantul
Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989,
efectuată prin intermediul executorului judecătoresc, la sediul acestuia,
reprezintă un argument în plus în sensul celor arătate, respectiv a
inexistenței unei
obligațiii
legale prevăzute în
sarcina solicitantului, care să poată paraliza sau măcar justifica atitudinea
pasivă a autorității competente să emită documentele de transport.
Reținând așadar vătămarea produsă recurentului-reclamant, potrivit art.1 din
Legea nr.554/2004, Înalta Curte, urmare a admiterii recursului și a modificării
hotărârii atacate, a admis în parte acțiunea restrânsă a reclamantului-recurent,
respectiv în ceea ce privește acordarea despăgubirilor pentru daunele materiale
și morale cauzate, potrivit art.18 alin. (3) din Legea nr.554/2004, în
cuantumul solicitat și în mod obiectiv cuantificat de recurentul – reclamant și
care, de altfel nici nu a fost contestat, de intimații-pârâți.
Cum din actele și lucrările dosarului nu a rezultat nici o culpă din partea
intimatelor pârâte S.C. „METROREX CFR CĂLĂTORI” – S.A. și S.N.T.F.C. „C.F.R.
Călători” – S.A. în ceea ce privește
nesoluționarea
solicitărilor legitime formulate de recurentul-reclamant TG, în
condițiile în care nu le revin competențe în emiterea unor astfel de documente,
Înalta Curte a dispus numai obligarea pârâtei-intimate la plata despăgubirilor
către acesta, în cuantum de 180 lei reprezentând contravaloare călătorii
metrou și la 617 lei contravaloare călătorii pe calea ferată. Totodată a
respins ca neîntemeiate celelalte cereri ale recurentului față de
celelalte două pârâte – intimate, cu aplicarea art.274 – 276 Cod procedură
civilă în același sens.