Decizia nr. 1073/2016 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cauzei; Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, la data de 17 decembrie 2014, reclamanții A., B., C., D. și E., toți prin mandatar F. au solicitat obligarea pârâtului G. București la plata de despăgubiri reprezentând daune materiale și morale ca urmare a prejudiciului produs prin accidentul rutier din data de 17 noiembrie 212, astfel: - A. suma de 250.000 daune morale cauzate de suferința decesului soțului si suma de 40.000 Iei daune materiale reprezentând cheltuieli ocazionate cu înmormântarea monument funerar și praznic, ulterior efectuate timp de un an conform tradiției creștine, penalități legale de 0,2% pe zi conform art. 37 din Ordinul nr. 14/2011 a C.S.A., cu cheltuieli de judecata - onorariul avocat în sumă de 1.500 lei; - B. suma de 250.000 euro daune morale cauzate de suferința datorată decesului tatălui său, penalități legale de 0,2% pe zi conform art. 37 din Ordinul nr. 14/2011 a C.S.A., cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în sumă de 1.500 lei; - C. suma de 250.000 euro daune morale cauzate de suferința datorată decesului tatălui său si 500.000 euro daune morale cauzate de suferința în urma decesului fiului sau și suma de 40.000 Iei daune materiale reprezentând cheltuieli ocazionate cu înmormântarea, monument funerar și praznicele efectuate timp de un an, conform tradiției creștine, penalități legale de 0,2% pe zi, conform art. 37 din Ordinul C.S.A. nr. 14/2011, cu cheltuieli de judecată în sumă de 1.500 lei; - D. suma de 250.000 euro daune morale cauzate de suferința datorată decesului tatălui său, penalități legale de 0,2% pe zi conform art. 37 din Ordinul C.S.A. nr. 14/2011, cu cheltuieli de judecată în sumă de 1.500 lei; - E. suma de 250.000 euro daune morale cauzate de suferința datorată decesului tatălui său, penalități legale de 0.2% pe zi conform art. 37 din Ordinul C.S.A. nr. 14/2011, cu cheltuieli de judecata în sumă de 1.500.

Hotărârea pronunțată în prima instanță de tribunal Prin sentința nr. 866 din 30 aprilie 2015, Tribunalul Suceava, secția civilă, a admis, în parte, acțiunea și a obligat pe pârâtul G. București să plătească reclamanților următoarele sume: - 50.000 euro către B. cu titlu de daune morale; - 50.000 euro către D. cu titlu de daune morale; - 50.000 euro către E. cu titlu de daune morale; - 50.000 euro către A. cu titlu de daune morale precum și suma de 20.000 lei cu titlu de daune materiale; - 125.000 euro către C. cu titlu de daune morale precum si suma de 20.000 lei cu titlu de daune materiale. Totodată, a fost obligat pârâtul să plătească fiecărui reclamant suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva acestei hotărâri, atât reclamanții, cât și pârâtul au declarat apel;

Hotărârea pronunțată în apel de curtea de apel; Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 458 din 26 noiembrie 2015, a respins, ca nefondate, atât excepțiile tardivității și nulității apelului reclamanților, cât și apelul declarat de aceștia, a admis apelul declarat de pârâtul G. și a schimbat, în parte, sentința atacată, în sensul că a înlăturat obligarea pârâtului la piața, către fiecare reclamanta sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Restul dispozițiilor din sentință au fost menținute.

Cererea de recurs; Împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel, reclamanții, prin mandatar F., au declarat recurs, dosarul fiind Înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 21 ianuarie 2015. În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport reținându-se că recursul a fost declarant cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 485 C. proc. civ.

Procedura derutată în recurs; Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din aceiași cod. Intimații reclamanți au depus punct de vedere la raport, solicitând respingerea recursului ca tardiv, întrucât a fost formulat cu depășirea termenului de 30 de zile de la comunicarea deciziei instanței de apel, prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ. în subsidiar, pentru ipoteza în care se va aprecia că recursul este declarat în termen, au solicitat constatarea nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1- 8 C. proc. civ. Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac, Ia data de 13 mai 2016, fără citarea părților.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând recursul în raport de excepția de tardivitate, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond. ale cererii, față de caracterul său peremptoriu, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 485 C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 zile de fa comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, termen care se calculează pe zile libere, potrivit art. 181 alin. (2) C. proc. civ. Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate suni reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat. judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. În speță, potrivit dovezilor de comunicare aflate la filele 105-109 din dosarul instanței de apel, Decizia nr. 458 din 26 noiembrie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, a fost comunicată recurenților-reclamanți la data de 14 decembrie 2015, iar calea de atac a recursului a fost declarată, prin poștă, Ia data de 15 ianuarie 2016, potrivit rezoluției aplicată pe cererea de recurs de către Curtea de Apel Suceava. Potrivit legii, termenul de recurs s-ar fi împlinit pe data de 14 ianuarie 2015, într-o zi de joi. Cum recursul a fost declarat la data de 15 ianuarie 2016, se constată că recurenții-reclamanți au încălcat prevederile art. 485 C. proc. civ., formulând calea de atac cu depășirea termenului de 30 zile prevăzut de textul de lege menționat. În consecință, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul formulat în cauză, făcând astfel aplicarea sancțiunii decăderii, prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ. pentru neexercitarea în termen a căii de atac legale.