ÎCCJ, decizie (scj.ro #83282)

Calitatea conferită de lege AVAS în exercitarea atribuțiilor ce-i revin în cadrul procesului de privatizare a societăților comerciale. Consecințe în planul obligației de garantare pentru evicțiune reglementată de art.1336 Cod civil Transmiterea dreptului de proprietate al acțiunilor au conferit reclamantei drepturile și obligațiile prevăzute pentru acționari de Legea nr.31/1990, iar obligația de garanție pentru evicțiune reglementată de art . 1336 Cod civil, operează, în raport de acest obiect al contractului, AVAS fiind obligată să garanteze liniștita folosință a acestor acțiuni vândute și nu a imobilului în litigiu. Despăgubirile se pot acorda societății comerciale privatizate și nu cumpărătorului acțiunilor acesteia.

(Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr . 2418 din 16 septembrie 2008) Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București reclamanta SC. A. SA, în contradictoriu cu pârâta AVAS a solicitat obligarea acesteia la plata unei sume, reprezentând valoarea de piață a 83,85% din suprafața de teren, ca urmare a anulării parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate sau, în subsidiar, obligarea pârâtei la plata sumei, reprezentând contravaloarea actualizată a acțiunilor SC. G. SA corespunzătoare suprafeței în litigiu ca urmare a anulării parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate. La data de 23 aprilie 2007 instanța a luat act de transmisiunea calității procesuale active de la SC.

A. SA la SC. D.I. SRL, ca urmare a divizării parțiale a SC. A. SA și înființarea unei noi societăți. Prin încheierea de ședință din data de 15 mai 2006, instanța de fond a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active, a lipsei calității procesuale pasive și a prescripției extinctive, invocate de pârâta AVAS, prin întâmpinare. Tribunalului București – Secția a VI-a Comercială, prin sentința comercială nr . 6549 din 14 mai 2007 a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC. D.I. SRL și a obligat pârâta la plată. Împotriva încheierii de ședință din data de 15 mai 2006 și a sentinței nr . 6549 din 14 mai 2007, pârâta AVAS a declarat apel, criticând soluțiile pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel București – Secția a V-a Comercială, prin decizia nr . 608 din 7 decembrie 2007, a respins ca nefondat apelul pârâtei declarat împotriva încheierii de ședință din data de 15 mai 2006 și a sentinței nr . 6549 din 14 mai 2007. Pe fondul cauzei, s-a reținut că, cererea este întemeiată pe răspunderea civilă contractuală, caz în care se presupune culpa debitorului obligației neexecutate , fiind suficientă proba simplului fapt al neexecutării obligației și nu pe răspunderea delictuală, așa cum a susținut apelanta. S-a reținut că, potrivit art . 1337 și urm. Cod civil vânzătorul este ținut de obligația de garanție pentru evicțiune din fapta proprie cât și din fapta altuia, și că, chiar dacă s-ar aprecia că nu este fapta proprie a AVAS, vânzătorul garantează cumpărătorului și împotriva evicțiunii din partea unui terț.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâta AVAS a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art . 304 pct . 8 și 9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei din apel în sensul admiterii apelului, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată. (...) O altă critică se referă, la greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a AVAS, precum și obligarea la plata despăgubirilor pentru care nu s-au făcut dovezi care să determine crearea prejudiciului și atragerea răspunderii pârâtei. Analizând critica adusă deciziei, în raport de dispozițiile art . 304 pct . 8 și 9 Cod procedură civilă, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează : Prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, reclamanta a achiziționat pachetul de acțiuni deținut de stat la SC.

G. SA, iar prin acțiune aceasta a solicitat obligarea pârâtei AVAS la despăgubiri pentru ieșirea din patrimoniul societății privatizate, deci nu al său, a unei suprafețe de teren pe care SC. G. SA a dobândit-o potrivit Legii nr . 15/1990, adică pentru un bun asupra căruia nu a avut niciodată calitatea de proprietar, iar în cauza de față, SC. G. SA, nu a fost parte în proces.

În exercitarea atribuțiilor ce-i revin în cadrul procesului de privatizare al societăților comerciale la care statul este acționar, AVAS nu are calitatea de proprietar al bunurilor din patrimoniul acestora, ci doar calitatea de acționar în numele statului la aceste societăți, potrivit dispozițiilor art . 20 alin. 2 din Legea nr . 15/1990, unde se prevede că „bunurile din patrimoniul societăților comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu”, astfel că, în raport de obiectul contractului, transmiterea dreptului de proprietate al acțiunilor au conferit reclamantei drepturile și obligațiile prevăzute pentru acționari de Legea nr . 31/1990, iar obligația de garanție pentru evicțiune reglementată de art . 1336 Cod civil, operează, în raport de acest obiect al contractului, AVAS fiind obligată să garanteze liniștita folosință a acestor acțiuni vândute și nu a imobilului în litigiu.

Astfel că, în mod greșit s-a reținut de către cele două instanțe că terenul de care a fost evinsă reclamanta era element de capital social la data vânzării acțiunilor, iar pierderea acestuia a atras o diminuare de capital social, care este împărțit în fracțiuni cărora le corespund acțiunile deținute de către acționari. De asemenea, și dispozițiile art . 32 indice 4 din OUG nr . 88/1997, au fost greșit interpretate ca fiind aplicabile numai pentru contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr . 137/2002, când de fapt, despăgubirile se pot acorda societății comerciale privatizate și nu cumpărătorului acțiunilor acesteia. În consecință, potrivit dispozițiilor art . 312 (2) și (3) Cod procedură civilă, Înalta Curte a admis recursul, a modificat decizia atacată în sensul admiterii apelului, schimbării în tot a sentinței, și pe fond a respins acțiunea ca nefondată .