ÎCCJ, decizie (scj.ro #83282)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83282) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Calitatea conferită de lege AVAS
în exercitarea atribuțiilor ce-i revin în cadrul procesului de privatizare
a societăților comerciale. Consecințe în planul obligației
de garantare pentru evicțiune reglementată de art.1336 Cod civil
Transmiterea
dreptului de proprietate al acțiunilor au conferit reclamantei drepturile
și obligațiile prevăzute pentru acționari de Legea
nr.31/1990, iar obligația de garanție pentru evicțiune
reglementată de
art
. 1336 Cod civil,
operează, în raport de acest obiect al contractului, AVAS fiind
obligată să garanteze liniștita folosință a acestor
acțiuni vândute și nu a imobilului în litigiu.
Despăgubirile se pot acorda societății comerciale
privatizate și nu cumpărătorului acțiunilor acesteia.
(Înalta Curte de Casație și Justiție Secția
comercială decizia
nr
. 2418 din 16 septembrie
2008)
Prin
acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București reclamanta
SC. A. SA, în contradictoriu cu pârâta AVAS a solicitat obligarea acesteia la
plata unei sume, reprezentând valoarea de piață a 83,85% din
suprafața de teren, ca urmare a anulării parțiale a
certificatului de atestare a dreptului de proprietate sau, în subsidiar,
obligarea pârâtei la plata sumei, reprezentând contravaloarea actualizată
a acțiunilor SC. G. SA corespunzătoare suprafeței în litigiu ca
urmare a anulării parțiale a certificatului de atestare a dreptului
de proprietate.
La data de 23 aprilie 2007 instanța a luat act de transmisiunea
calității procesuale active de la SC. A. SA la SC. D.I. SRL, ca
urmare a divizării parțiale a SC. A. SA și
înființarea unei noi societăți.
Prin încheierea de ședință din data de 15 mai 2006,
instanța de fond a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei
calității procesuale active, a lipsei calității procesuale
pasive și a prescripției extinctive, invocate de pârâta AVAS,
prin întâmpinare.
Tribunalului București – Secția a VI-a Comercială, prin
sentința comercială
nr
. 6549 din 14 mai
2007 a admis în parte acțiunea formulată și precizată de
reclamanta SC. D.I. SRL și a obligat pârâta la
plată.
Împotriva încheierii de ședință din data de 15 mai 2006 și
a sentinței
nr
. 6549 din 14 mai 2007,
pârâta AVAS a declarat apel, criticând soluțiile pentru
nelegalitate
și netemeinicie.
Curtea
de Apel București – Secția a V-a Comercială, prin decizia
nr
. 608 din 7 decembrie 2007, a respins ca
nefondat
apelul pârâtei declarat împotriva încheierii de
ședință din data de 15 mai 2006 și a
sentinței
nr
. 6549 din 14 mai 2007.
Pe
fondul cauzei, s-a reținut că, cererea este întemeiată pe
răspunderea civilă contractuală, caz în care se presupune
culpa debitorului obligației
neexecutate
,
fiind suficientă proba simplului fapt al
neexecutării
obligației și nu pe răspunderea delictuală, așa cum a
susținut apelanta.
S-a
reținut că, potrivit
art
. 1337 și urm.
Cod civil vânzătorul este ținut de obligația de garanție
pentru evicțiune din fapta proprie cât și din fapta altuia, și
că, chiar dacă s-ar aprecia că nu este fapta proprie a AVAS,
vânzătorul garantează cumpărătorului și împotriva
evicțiunii din partea unui terț.
Împotriva
acestei decizii, în termen legal, pârâta AVAS a declarat recurs, întemeiat pe
dispozițiile
art
. 304
pct
.
8 și 9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului,
modificarea deciziei din apel în sensul admiterii apelului, iar pe fond
respingerea cererii de chemare în judecată. (...)
O
altă critică se referă, la greșita soluționare a
excepției lipsei calității procesuale pasive a AVAS,
precum și obligarea la plata
despăgubirilor
pentru care nu s-au făcut dovezi care să determine crearea
prejudiciului și atragerea răspunderii pârâtei.
Analizând
critica adusă deciziei, în raport de dispozițiile
art
.
304
pct
. 8 și 9 Cod procedură civilă,
Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele
ce urmează :
Prin
contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, reclamanta a
achiziționat pachetul de acțiuni deținut de stat la SC. G. SA,
iar prin acțiune aceasta a solicitat obligarea pârâtei AVAS la despăgubiri
pentru ieșirea din patrimoniul societății privatizate, deci nu
al său, a unei suprafețe de teren pe care SC. G. SA a dobândit-o
potrivit Legii
nr
. 15/1990, adică pentru un
bun asupra căruia nu a avut niciodată calitatea de
proprietar, iar în cauza de față, SC. G. SA, nu a fost parte în
proces.
În
exercitarea atribuțiilor ce-i revin în cadrul procesului de privatizare al
societăților comerciale la care statul este acționar, AVAS nu
are calitatea de proprietar al bunurilor din patrimoniul acestora, ci doar
calitatea de acționar în numele statului la aceste societăți,
potrivit dispozițiilor
art
. 20 alin. 2 din Legea
nr
. 15/1990, unde se prevede că „bunurile
din patrimoniul societăților comerciale sunt
proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu”, astfel
că, în raport de obiectul contractului, transmiterea dreptului de
proprietate al acțiunilor au conferit reclamantei drepturile și
obligațiile prevăzute pentru acționari de Legea
nr
. 31/1990, iar obligația de garanție pentru evicțiune
reglementată de
art
. 1336 Cod civil,
operează, în raport de acest obiect al contractului, AVAS fiind
obligată să garanteze liniștita folosință a acestor
acțiuni vândute și nu a imobilului în litigiu.
Astfel
că, în mod greșit s-a reținut de către cele două
instanțe că terenul de care a fost evinsă reclamanta era
element de capital social la data vânzării acțiunilor, iar pierderea
acestuia a atras o diminuare de capital social, care este împărțit în
fracțiuni cărora le corespund acțiunile deținute de
către acționari.
De
asemenea, și dispozițiile
art
. 32 indice 4
din OUG
nr
. 88/1997, au fost greșit interpretate
ca fiind aplicabile numai pentru contractele de vânzare-cumpărare de
acțiuni încheiate înainte de intrarea în vigoare a Legii
nr
. 137/2002, când de fapt, despăgubirile se pot
acorda societății comerciale privatizate și nu
cumpărătorului acțiunilor acesteia.
În
consecință, potrivit dispozițiilor
art
.
312 (2) și (3) Cod procedură civilă, Înalta Curte a admis
recursul, a modificat decizia atacată în sensul admiterii apelului,
schimbării în tot a sentinței, și pe fond a respins
acțiunea ca
nefondată
.