ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 655/2016
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 655/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 655/2016
Asupra cauzei
penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.
70/F din 27 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București,
secția I penală, a fost admisă sesizarea formulată de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus
predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare
din Regatul Olandei, în vederea efectuării urmăririi penale sub
condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă
privativă de libertate, persoana predată să fie transferată
în România.
S-a dispus
arestarea persoanei solicitate, în vederea predării către
autoritățile judiciare olandeze, pentru o perioadă de 30 de
zile, începând cu data de 27 aprilie 2016 și până la data de 26 mai
2016.
S-a constatat
că persoana solicitată A. înțelege să se prevaleze de
beneficiul regulii specialității prev. de art. 115 din Legea
302/2004.
S-a constatat
că persoana solicitată a fost reținută de la 26 aprilie
2016 la 27 aprilie 2016.
În baza art.
275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina
statului.
Pentru a se
pronunța astfel, s-a reținut că, la data de 27 aprilie 2016 a
fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2/2016
sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București având ca
obiect cererea privind punerea în executare a mandatului european de arestare,
formulată de autoritățile judiciare din Regatul Olanda, cu
privire la persoana solicitată A., cetățean român, persoană
urmărită internațional pentru punerea în executare a mandatului
european de arestare, emis la data de 8 aprilie 2016 de Parchetul de pe
lângă Arondismentul Amsterdam, Olanda, pentru săvârșirea
infracțiunilor de trafic de persoane și spălare de bani (în
repetate rânduri) prev. de art. 273f și art. 420 bis/ter C. pen. olandez
și pedepsite cu pedepse de 12 ani, respectiv 6 ani închisoare.
Persoana
solicitată a fost reținută pe o perioadă de 24 de ore de
către procuror, de la data de 26 aprilie 2016 până la data de 27
aprilie 2016, acesteia fiindu-i aduse la cunoștință
existența mandatului european de arestare și infracțiunile care
au determinat emiterea acestuia de către autoritățile judiciare
olandeze.
Fiind
prezentată instanței de judecată la data de 27 aprilie 2016,
persoanei solicitate i-a fost adus la cunoștință conținutul
mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din
Olanda împotriva sa la data de 8 aprilie 2016, precum și dispozițiile
art. 99, 100 și 104 din Legea 302/2004, republicată. De asemenea, a
fost consemnată poziția persoanei solicitate în sensul că nu
este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din
Olanda, întrucât se consideră nevinovată, înțelegând, însă,
să se prevaleze de beneficiul regulii specialității, potrivit
art. 115 din Legea nr. 302/2004, republicată.
În urma
analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța de
fond a constatat că pe numele persoanei solicitate A. a fost emis la data
de 8 aprilie 2016, de către de Parchetul de pe lângă Arondismentul
Amsterdam, Olanda, un mandat european de arestare pentru săvârșirea
infracțiunilor de trafic de persoane și spălare de bani (în
repetate rânduri) prev. de art. 273f și art. 420 bis/ter C. pen. olandez.
În fapt, s-a
reținut, în esență, că la data de 15 martie 2015, persoana
solicitată s-a deplasat cu avionul de la București în Olanda,
împreună cu numiții B., C. și alte două persoane, o femeie
și un bărbat, stabilindu-se într-o locuință situată în
Amstelveen.
Cercetările
efectuate în cauză au arătat că în acea locuință, unde
locuiau numiții A., B. și C., se practica prostituția,
fără a se fi solicitat un permis în acest sens. S-a arătat
că numai persoana solicitată A. era înregistrată în
evidența populației la acea adresă, fiind înscrisă sub
numele de „D.” pe site-ul de prostituție www.kinky.nl.
La data de 9
aprilie 2015 s-a adus la cunoștința poliției că o
persoană a fost maltratată în locuința respectivă.
Deplasându-se la fața locului, organele de poliție i-au găsit în
respectiva locuință pe numiții A., B. și C. și au
constatat vătămarea corporală gravă a persoanei solicitate
A.
S-a
arătat că, persoana solicitată A. a declarat în primă
instanță faptul că numitul C. a maltratat-o, însă,
ulterior, aceasta nu a formulat un denunț împotriva acestuia.
Totodată,
s-a arătat că numita B. a declarat organelor de poliție că
locuința este folosită ca bordel, situație în care ea trebuia
să facă sex cu bărbați, toți banii mergând la C.
La data de 1
iulie 2015, numita B. a formulat un denunț împotriva lui C. pentru trafic
de persoane și spălare de bani. Ulterior, la data de 11 august 2015,
aceasta a declarat că i-a întâlnit pe numiții C. și A. într-un
bar din București și că a lucrat acolo câteva luni. A fost ideea
numiților A. și C. să plece în Olanda cu scopul ca B. și A.
să practice prostituția în Olanda.
În raport de
această situație de fapt, s-a reținut că există
bănuiala serioasă că persoana căutată, împreună
cu altă persoană, a exploatat-o pe B. sau/și altă
prostituată cu numele de lucru E. sau/și una sau mai multe alte femei
(trafic de persoane). S-a arătat că există, de asemenea,
bănuiala că persoana căutată, împreună cu altul, a
spălat banii câștigați de către B. sau/și o
prostituată cu numele de lucru E. sau/și una sau mai multe alte femei
(spălare de bani).
Instanța
de fond a constatat că mandatul european de arestare emis în cauză
îndeplinește condițiile de conținut și formă
prevăzute de art. 96 din Legea nr. 302/2004, republicată, în sensul
că persoana solicitată este urmărită pentru
săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și
spălare de bani, pedeapsa prevăzută de Codul penal olandez fiind
de cel puțin trei ani, nefiind necesară verificarea condiției
dublei incriminări.
Totodată,
s-a reținut că, și în situația în care persoana
solicitată nu a consimțit la predare, nu există temei pentru a
fi refuzată punerea în executare a mandatului european de arestare.
În vederea
predării persoanei solicitate, instanța de fond a dispus arestarea
acesteia, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 27 aprilie 2016
și până la data de 26 mai 2016.
Referitor la
această măsură, s-a constatat că este intrinsecă
punerii în executare a mandatului european de arestare, întrucât, potrivit
dispozițiilor art. 103 alin. (10), (13) din Legea nr. 302/2004,
republicată, predarea persoanei solicitate către
autoritățile olandeze, în baza mandatului european de arestare, nu se
poate realiza decât în stare de arest.
Împotriva
acestei sentințe, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat
contestație, arătând că mandatul european de arestare se
referă la infracțiuni a căror presupusă săvârșire
ar fi început pe teritoriul României, existând astfel posibilitatea
sesizării din oficiu a autorităților române. Totodată a
învederat că se consideră nevinovată, beneficiind de
prezumția de nevinovăție.
În ceea ce
privește arestarea sa în vederea predării, a arătat că se
impune luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive, având în
vedere că nu este cunoscută cu antecedente penale, riscul de a se
sustrage fiind inexistent.
Examinând
contestația formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu
este fondată pentru motivele arătate în continuare.
Din
conținutul mandatului european de arestare emis în cauză,
rezultă că față de persoana solicitată A. a fost demarată
o procedură de urmărire penală de către de Parchetul de pe
lângă Arondismentul Amsterdam, Olanda, pentru săvârșirea
infracțiunilor de trafic de persoane și spălare de bani (în
repetate rânduri) prev. de art. 273f și art. 420 bis/ter C. pen. olandez
și pedepsite cu pedepse de 12 ani, respectiv 6 ani închisoare.
Faptele
menționate în cuprinsul mandatului european de arestare fac parte din
categoria celor care exclud verificarea condiției dublei incriminări,
însă se constată că sunt incriminate și în legea
penală română, regăsindu-se în conținutul
infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 210 C. pen., respectiv
spălare a banilor prev. de art. 29 din Legea nr. 656/2002 privind
prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și
pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a
finanțării terorismului.
Analizând
actele dosarului, Înalta Curte observă că, persoana solicitată a
declarat atât în fața procurorului, cât și în fața
instanței de fond că nu dorește să fie predată
autorităților olandeze întrucât este nevinovată, solicitând,
totodată, aplicarea regulii specialității.
Potrivit art.
103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată în cazul în care
persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa,
dacă nu este incident vreunul din motivele de refuz al executării
prevăzute de art. 98 din același act normativ, judecătorul se
poate pronunța prin sentință deopotrivă asupra
arestării și predării persoanei solicitate. Conform alin. (7) al
aceluiași articol dacă persoana solicitată nu consimte la
predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de
executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia
cu privire exclusiv la poziția acesteia față de existența
unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare.
Totodată,
se constată că dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea
nr. 302/2004, republicată prevăd că atunci când mandatul a fost
emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei
măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana
solicitată este cetățean român și declară că
refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în
statul membru emitent al mandatului european de arestare, instanța
română poate refuza executarea acestuia.
Întrucât
dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004,
republicată vizează exclusiv situația executării unei
pedepse cu închisoare, iar mandatul european de arestare a fost emis în vederea
efectuării de cercetări în cauză, deci în faza de urmărire
penală, Înalta Curte apreciază că aceste prevederi nu sunt
aplicabile persoanei solicitate A. Pe de altă parte, situațiile
prevăzute de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 constituie motive
facultative de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul
utilizând expresia poate refuza) și nu motive obligatorii, astfel că
instanța română poate dispune executarea mandatului european de
arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate dacă apreciază
că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta. Mai mult,
motivele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la
predare, așa cum le-am detaliat anterior, nu se încadrează în niciuna
dintre situațiile prevăzute expres și limitativ de
dispozițiile art. 98 din Legea nr. 302/2004, republicată și, ca
atare, criticile apărării cu privire la acest aspect nu pot fi
primite.
Cu privire la
măsura preventivă a arestării în vederea predării
dispusă de către instanța de fond, Înalta Curte apreciază
că aceasta este pe deplin justificată, fiind necesară și
proporțională scopului urmărit, în vederea bunei
desfășurări a procedurii de predare și pentru a împiedica
sustragerea persoanei solicitate de la această procedură, măsura
arestului la domiciliu, controlului judiciar sau pe cauțiune, nefiind
suficientă în privința acesteia, față de
circumstanțele concrete ale cauzei.
În aceste
condiții, Înalta Curte constată că instanța de fond a
apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condițiile prevăzute
de Legea nr. 302/2004, republicată pentru executarea mandatului de
arestare emis de Parchetul de pe lângă Arondismentul Amsterdam cu privire
la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis pentru efectuarea
de cercetări, cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 86 din
Legea nr. 302/2004, precum și faptele pentru care se solicită
predarea și nu există niciun impediment în executare, cu respectarea,
desigur, a regulii specialității potrivit art. 115 alin. (2)
același act normativ, astfel cum a precizat contestatoarea.
Pentru
motivele mai sus arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 425
1
alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca
nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A.
împotriva Sentinței penale nr. 70/F din 27 aprilie 2016
pronunțată de Curtea de Apel București, secția I
penală.
În baza art.
275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă
procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la
plata sumei de 300 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din
oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca
nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A.
împotriva Sentinței penale nr. 70/F din 27 aprilie 2016
pronunțată de Curtea de Apel București, secția I
penală.
Obligă
contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 300 RON,
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând
onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la
prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 5 mai 2016.
Procesat de