ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 655/2016

Decizia nr. 655/2016 Asupra cauzei penale de față, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 70/F din 27 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Regatul Olandei, în vederea efectuării urmăririi penale sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România. S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării către autoritățile judiciare olandeze, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 27 aprilie 2016 și până la data de 26 mai 2016. S-a constatat că persoana solicitată A. înțelege să se prevaleze de beneficiul regulii specialității prev. de art. 115 din Legea 302/2004.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută de la 26 aprilie 2016 la 27 aprilie 2016. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că, la data de 27 aprilie 2016 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2/2016 sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București având ca obiect cererea privind punerea în executare a mandatului european de arestare, formulată de autoritățile judiciare din Regatul Olanda, cu privire la persoana solicitată A., cetățean român, persoană urmărită internațional pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, emis la data de 8 aprilie 2016 de Parchetul de pe lângă Arondismentul Amsterdam, Olanda, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și spălare de bani (în repetate rânduri) prev. de art. 273f și art. 420 bis/ter C. pen.

olandez și pedepsite cu pedepse de 12 ani, respectiv 6 ani închisoare. Persoana solicitată a fost reținută pe o perioadă de 24 de ore de către procuror, de la data de 26 aprilie 2016 până la data de 27 aprilie 2016, acesteia fiindu-i aduse la cunoștință existența mandatului european de arestare și infracțiunile care au determinat emiterea acestuia de către autoritățile judiciare olandeze. Fiind prezentată instanței de judecată la data de 27 aprilie 2016, persoanei solicitate i-a fost adus la cunoștință conținutul mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Olanda împotriva sa la data de 8 aprilie 2016, precum și dispozițiile art. 99, 100 și 104 din Legea 302/2004, republicată.

De asemenea, a fost consemnată poziția persoanei solicitate în sensul că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Olanda, întrucât se consideră nevinovată, înțelegând, însă, să se prevaleze de beneficiul regulii specialității, potrivit art. 115 din Legea nr. 302/2004, republicată. În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a constatat că pe numele persoanei solicitate A. a fost emis la data de 8 aprilie 2016, de către de Parchetul de pe lângă Arondismentul Amsterdam, Olanda, un mandat european de arestare pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și spălare de bani (în repetate rânduri) prev. de art. 273f și art. 420 bis/ter C. pen.

olandez. În fapt, s-a reținut, în esență, că la data de 15 martie 2015, persoana solicitată s-a deplasat cu avionul de la București în Olanda, împreună cu numiții B., C. și alte două persoane, o femeie și un bărbat, stabilindu-se într-o locuință situată în Amstelveen. Cercetările efectuate în cauză au arătat că în acea locuință, unde locuiau numiții A., B. și C., se practica prostituția, fără a se fi solicitat un permis în acest sens. S-a arătat că numai persoana solicitată A. era înregistrată în evidența populației la acea adresă, fiind înscrisă sub numele de „D.” pe site-ul de prostituție www.kinky.nl. La data de 9 aprilie 2015 s-a adus la cunoștința poliției că o persoană a fost maltratată în locuința respectivă.

Deplasându-se la fața locului, organele de poliție i-au găsit în respectiva locuință pe numiții A., B. și C. și au constatat vătămarea corporală gravă a persoanei solicitate A. S-a arătat că, persoana solicitată A. a declarat în primă instanță faptul că numitul C. a maltratat-o, însă, ulterior, aceasta nu a formulat un denunț împotriva acestuia. Totodată, s-a arătat că numita B. a declarat organelor de poliție că locuința este folosită ca bordel, situație în care ea trebuia să facă sex cu bărbați, toți banii mergând la C. La data de 1 iulie 2015, numita B. a formulat un denunț împotriva lui C. pentru trafic de persoane și spălare de bani. Ulterior, la data de 11 august 2015, aceasta a declarat că i-a întâlnit pe numiții C. și A. într-un bar din București și că a lucrat acolo câteva luni.

A fost ideea numiților A. și C. să plece în Olanda cu scopul ca B. și A. să practice prostituția în Olanda. În raport de această situație de fapt, s-a reținut că există bănuiala serioasă că persoana căutată, împreună cu altă persoană, a exploatat-o pe B. sau/și altă prostituată cu numele de lucru E. sau/și una sau mai multe alte femei (trafic de persoane). S-a arătat că există, de asemenea, bănuiala că persoana căutată, împreună cu altul, a spălat banii câștigați de către B. sau/și o prostituată cu numele de lucru E. sau/și una sau mai multe alte femei (spălare de bani).

Instanța de fond a constatat că mandatul european de arestare emis în cauză îndeplinește condițiile de conținut și formă prevăzute de art. 96 din Legea nr. 302/2004, republicată, în sensul că persoana solicitată este urmărită pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și spălare de bani, pedeapsa prevăzută de Codul penal olandez fiind de cel puțin trei ani, nefiind necesară verificarea condiției dublei incriminări. Totodată, s-a reținut că, și în situația în care persoana solicitată nu a consimțit la predare, nu există temei pentru a fi refuzată punerea în executare a mandatului european de arestare.

În vederea predării persoanei solicitate, instanța de fond a dispus arestarea acesteia, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 27 aprilie 2016 și până la data de 26 mai 2016. Referitor la această măsură, s-a constatat că este intrinsecă punerii în executare a mandatului european de arestare, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 103 alin. (10), (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, predarea persoanei solicitate către autoritățile olandeze, în baza mandatului european de arestare, nu se poate realiza decât în stare de arest. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat contestație, arătând că mandatul european de arestare se referă la infracțiuni a căror presupusă săvârșire ar fi început pe teritoriul României, existând astfel posibilitatea sesizării din oficiu a autorităților române.

Totodată a învederat că se consideră nevinovată, beneficiind de prezumția de nevinovăție. În ceea ce privește arestarea sa în vederea predării, a arătat că se impune luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive, având în vedere că nu este cunoscută cu antecedente penale, riscul de a se sustrage fiind inexistent. Examinând contestația formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru motivele arătate în continuare. Din conținutul mandatului european de arestare emis în cauză, rezultă că față de persoana solicitată A. a fost demarată o procedură de urmărire penală de către de Parchetul de pe lângă Arondismentul Amsterdam, Olanda, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și spălare de bani (în repetate rânduri) prev. de art. 273f și art. 420 bis/ter C. pen.

olandez și pedepsite cu pedepse de 12 ani, respectiv 6 ani închisoare. Faptele menționate în cuprinsul mandatului european de arestare fac parte din categoria celor care exclud verificarea condiției dublei incriminări, însă se constată că sunt incriminate și în legea penală română, regăsindu-se în conținutul infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 210 C. pen., respectiv spălare a banilor prev. de art. 29 din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului. Analizând actele dosarului, Înalta Curte observă că, persoana solicitată a declarat atât în fața procurorului, cât și în fața instanței de fond că nu dorește să fie predată autorităților olandeze întrucât este nevinovată, solicitând, totodată, aplicarea regulii specialității.

Potrivit art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, dacă nu este incident vreunul din motivele de refuz al executării prevăzute de art. 98 din același act normativ, judecătorul se poate pronunța prin sentință deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate. Conform alin. (7) al aceluiași articol dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia cu privire exclusiv la poziția acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare.

Totodată, se constată că dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată prevăd că atunci când mandatul a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român și declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent al mandatului european de arestare, instanța română poate refuza executarea acestuia.

Întrucât dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată vizează exclusiv situația executării unei pedepse cu închisoare, iar mandatul european de arestare a fost emis în vederea efectuării de cercetări în cauză, deci în faza de urmărire penală, Înalta Curte apreciază că aceste prevederi nu sunt aplicabile persoanei solicitate A. Pe de altă parte, situațiile prevăzute de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul utilizând expresia poate refuza) și nu motive obligatorii, astfel că instanța română poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta.

Mai mult, motivele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare, așa cum le-am detaliat anterior, nu se încadrează în niciuna dintre situațiile prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 98 din Legea nr. 302/2004, republicată și, ca atare, criticile apărării cu privire la acest aspect nu pot fi primite. Cu privire la măsura preventivă a arestării în vederea predării dispusă de către instanța de fond, Înalta Curte apreciază că aceasta este pe deplin justificată, fiind necesară și proporțională scopului urmărit, în vederea bunei desfășurări a procedurii de predare și pentru a împiedica sustragerea persoanei solicitate de la această procedură, măsura arestului la domiciliu, controlului judiciar sau pe cauțiune, nefiind suficientă în privința acesteia, față de circumstanțele concrete ale cauzei.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată pentru executarea mandatului de arestare emis de Parchetul de pe lângă Arondismentul Amsterdam cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis pentru efectuarea de cercetări, cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, precum și faptele pentru care se solicită predarea și nu există niciun impediment în executare, cu respectarea, desigur, a regulii specialității potrivit art. 115 alin. (2) același act normativ, astfel cum a precizat contestatoarea. Pentru motivele mai sus arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 425 1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 70/F din 27 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D I S P U N E Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 70/F din 27 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 300 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2016. Procesat de GGC - LM