ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.09.2016

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1138/2016

HOTĂRÂRE
14.09.2016
CAMERĂ
penal
RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză 
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1138/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1138/2016

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 159/F din 01 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 107 alin. (1) raportat la art. 103 alin. (6), alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, s

-

a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

S

-a

dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 03 august 2016 de către Tribunalul de Primă Instanță Antwerpen Departamentul Mechelen Belgia pe numele persoanei solicitate A.

S

-a

dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare belgiene, cu respectarea regulii specialității.

S

-a

dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 01 septembrie 2016 și până la data de 30 septembrie 2016, inclusiv.

S

-a

constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată provizoriu în vederea predării (în baza mandatului de arestare nr. 53 EAW-provizoriu), din data de 22 august 2016 la zi.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin adresa din data de 22 august 2016, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța pentru a dispune cu privire la punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Belgia față de persoana solicitată A., urmărită internațional și care a fost reținută prin ordonanța nr. 101 din 22 august 2016, pentru 24 de ore, din data de 22 august 2016 ora 15.00 până la 23 august 2015, ora 15.00.

La termenul din 30 august 2016, Curtea a procedat la ascultarea persoanei solicitate, care a declarat că este de acord cu predarea către autoritățile judiciare belgiene, însă nu în stare de arest, precizând că a plătit o cauțiune pentru a fi pus în libertate și că autoritățile judiciare din Belgia în urma percheziției domiciliare efectuate în România îi puteau solicita în scris să se prezinte.

De altfel, consimțământul la predare al persoanei solicitate și poziția acesteia de a nu renunța la drepturile conferite de regula specialității au fost consemnate și în cuprinsul unui proces-verbal, întocmit conform art. 103 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că, în privința persoanei solicitate A., a fost emis la data de 03 august 2016 de către judecătorul de instrucție din cadrul Tribunalului de Primă Instanță Antwerpen, departamentul Mechelen (Belgia) un mandat european de arestare având ca temei mandatul de arestare în contumacie din 03 august 2016 emis de către B., judecător de instrucție în cadrul Tribunalului de Primă Instanță Antwerpen, departamentul Mechelen (Belgia), sub acuzația săvârșirii a 56 de învinuiri, respectiv pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 51-52-53-66-193-196-197-322-323-324 parag. 1 și 3 - 461 parag. 1 - 468 - 471 parag. 1 și 6 - 472 parag. 1 și 3 - 482 - 483-496 C. pen. belgian, pentru care i se poate aplica pedeapsa privativă de libertate de 5 ani, în sarcina acestuia reținându-se, în fapt, că A. și numitul C. au fost interceptați pe 25 iunie 2015 într-un vehicul închiriat de la firma D. pe care a fost montat în mod evident un număr de înmatriculare furat, fără ca vreunul dintre ei să poată da o declarație precisă privind proveniența numărului de înmatriculare.

Curtea a mai reținut cu privire la învinuirile aduse persoanei solicitate, că, în vehiculul în care se găseau A. și numitul C. au fost găsite în dulăpiorul pentru mănuși atât mănuși din plastic, două șurubelnițe, cât și o sumă considerabilă de bani, iar în vehicul o insignă ce purta mențiunea "forțe speciale de poliție", reieșind la iveală modul de operare, constând în efectuarea în mod frecvent de deplasări într-un vehicul scump prezentându-se victimelor drept agent de poliție care se afla în căutare de droguri și cerea bani, purtând, de cele mai multe ori, mănuși din plastic. Dacă în vehiculele oprite se aflau bani, aceștia erau confiscați urmând să fie controlați pentru verificarea autenticității lor, ulterior făptuitorii plecau cu sumele de bani reținute de la victimele care de cele mai multe ori erau persoane de origine străină, care se aflau în căutarea unui vehicul de mâna a doua și dețineau sume mari de bani cash.

Din anchetă a rezultat un număr de fapte săvârșite în Wingene pe data de 25 septembrie 2014, în Kortemark pe 21 august 2014 și în regiunea Peer în perioada 2013-2014, cât și în Olanda, în Vuren pe data de 24 ianuarie 2013, cu implicarea evidentă a lui A.

Ca urmare a cererii unei evidențe a vehiculelor închiriate de către A. și C. în cadrul firmei D. Germany, a rezultat că în perioada 09 noiembrie 2012 - iulie 2015 a fost închiriat un număr de 20 de vehicule de către C., locul de preluare a vehiculului era în Germania, iar locul de predare al vehiculului era de mai multe ori în Belgia, ceea ce pare a se plia pe modus-ul operandi mai sus menționat. Din anchetă a rezultat că A. și C. nu au acționat singuri, mai multe persoane fiind implicate, respectiv E., F., G., H.

A mai rezultat din decizia Camerei de punere sub învinuire în Antwerpen din 08 februarie 2016 că A. a fost pus în libertate cu condiția de a plăti o garanție de 5.000 euro și respectarea condiției privind domiciliul fix din Brussel, această condiție fiind prelungită până în 22 iulie 2016.

Din constatările departamentelor de politie a reieșit că A. nu a fost înscris la adresa menționată și la care nu a fost găsit, de altfel, acesta nu a locuit vreodată la acea adresă.

Cu privire la natura și încadrarea juridică a faptelor și dispozițiile legale aplicabile/codul aplicabil, s-au reținut următoarele:

a. pe 3 octombrie 2013 (ME 11.98.1348-15 (HA 11.L8.4674-13)):

b. pe 5 februarie 2014 (ME 18.98.1350-15 (HA 18.L8.608-14)):

c. pe 17 martie 2014 (ME 11.98.1351-15 (HA 11 .L8.1313-14)):

d. pe 7 iulie 2014 (ME 17.98.1347-15 (HA 17.L8.3 1 73-14)):

e. pe 12 noiembrie 2014 (ME 11.98.1352 - 15 (HA 11.L8.5226-14)):

a. pe 9 decembrie 2013 (ME 20. 98.1367-15 (TG20.L7.5731-13)):

b. pe 21 mai 2014 (ME 17.98.1364-15 (TG 17.L7.2324-14)):

c. pe 22 mai 2014 (ME 18.98.1365-15 (TG 18.L.7.2331-14)):

a. pe 6 februarie 2014 (ME 11.98.1413-15 (BG1 1.PO.77-14)):

b. pe 25 septembrie 2014 (ME18.98.1414-15 (BG 18.L.5.6246-14)):

a. pe 3 octombrie 2013 în detrimentul lui K., pentru suma de 20.000 de euro, a lui L., pentru suma de 17.000 de euro și a lui M., pentru suma de 14.000 euro (ME 11.98.1348-15 (HA 11.L8.4674-13));

b. pe 5 februarie 2014 în detrimentul lui N., pentru suma de 6.000 euro (ME 18.98.1350-15 (HA 18.L8.608-14));

c. pe 7 iulie 2014 în detrimentul lui O. și a lui P., pentru suma de 14.000 euro (ME 17.98.1347-15 (HA 17.L8.3173-14));

a. pe 6 februarie 2014 în detrimentul lui S., suma de 27.500 euro și 2.000 dolari și a lui Y.Y., pentru suma de 11.000 euro;

b. pe 25 septembrie 2014 în detrimentul lui T. pentru suma de 7.000 euro (ME 18.98.1414-15 (BG 18.L5.6246-14));

a. pe 21 mai 2014 în detrimentul lui A.A., (Me 17.98.1364-15 (TG 17.L7.2324-14);

b. pe 22 mai 2014, în detrimentul lui B.B., (ME 18.98.1365-15 (TG 18.L7.2331 -14));

E.Ca făptuitor sau complice pentru furt în colaborare în Malmedy (districtul judiciar Eupen), pe 25 septembrie 2014.

III. În Asperen pe 18 iunie 2013 (ME 20.98.535-16: PL0800_2013 058361);

V. În Vuren pe 21 noiembrie 2013 (ME 18.98.538-16: PL0800_2013 116809);

Vl. În Waardenburg pe 20 mai 2014 (ME 18.98.539-16: PL0800_2014 048690);

VII. În Veldhoven pe 4 decembrie 2014 (MEI 8.98.541-16: PL2100 2014 183116);

IX. În Lunteren pe 9 februarie 2015 (ME 20.98.543-16: PL06002015 068136);

XlI. În Vaassen pe 13 mai 2015 (ME 18.98.546-16: PL0600 2015 232354);

XIII. În Ermelo pe 17 iunie 2015 (ME 18.98.550-16: PL0600_2015 293034);

XlV. În Oss pe 23 iunie 2015 (ME 18.98.551-16: PL2100 2015 139233);

I. În colaborare în Heemskcrk (Nederland) pe 22 ianuarie 2013 în valoarea sumei de 4.000 euro în detrimentul lui D.D., (ME 18.98.532-16: PL1200_2013 007279).

III. În Asperen pe 18 iunie 2013 (ME 20.98.535-16: PL0800_2013 058361) a sumei de 14.400 euro și 200 dolari în detrimentul lui F.F.;

IV. În Waardenburg pe 20 mai 2014, suma de 700 euro în detrimentul lui G.G. și suma de 1.600 de euro de la o victimă necunoscută de naționalitate română (ME 18.98.539-16: PL0800 2014 048690).

I. În Raalte pe 5 iunie 2013 (MEI 1.98.534-16: PL0400_2013 045795) pentru săvârșirea infracțiunii de furt în valoarea sumei de 7.300 euro și 1.000 dolari în detrimentul lui O.O.

IV. În Lunteren pe 9 februarie 2015 (ME 20.98.543-16: PL0600_2015 068136) sustragerea sumei de 11.500 euro în detrimentul lui S.S.

J. În Vuren pe 21 noiembrie 2013 (ME 18.98.538-16: PL0800_2013 116809)i s

-a reținut săvârșirea tentativei la infracțiunea de înșelăciune în detrimentul lui X.X. și a lui Z.Z.

46

alin. (1), 468, 471 alin. (1) și (6), 472 alin. (1) și (3), 482, 483, 496 C. pen.

Curtea a constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplinește condițiile de formă și de conținut prevăzute de art. 86 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, că infracțiunile care fac obiectul urmăririi penale desfășurate de către autoritățile judiciare belgiene sunt incriminate și de legea penală română și, totodată, că nu este incident vreun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 98 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată.

De asemenea, Curtea a mai reținut că persoana solicitată, cunoscând consecințele juridice ale consimțământului său, a fost de acord cu predarea către autoritățile judiciare belgiene, dar nu în stare de arest, precizând că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității, prevăzută de art. 115 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Curtea a mai constatat depunerea la dosar a unui ordin de părăsire a teritoriului Regatului Belgiei pe numele persoanei solicitate, emis la data de 09 februarie 2016, la o zi după decizia din data de 08 februarie 2016 a Camerei de punere sub învinuire cu condiția de a plăti o cauțiune de 5.000 euro și respectarea condiției privind domiciliul fix din Brussel, ordin ce pare a fi în contradicție cu decizia Camerei de punere sub învinuire.

Pe de altă parte, Curtea a observat că în acest ordin se vorbește despre infracțiunile de tăinuire și participare la constituirea unui grup infracțional organizat, iar în mandatul de arestare se reține infracțiunea de furt organizat sau armat, urmând ca autoritățile judiciare din Belgia să analizeze cele două măsuri și să stabilească, în funcție de dreptul intern belgian, care este raportul dintre cele două măsuri luate, sub aspectul priorității, având în vedere că, așa cum s-a precizat, din punct de vedere al Legii nr. 302/2004, situația invocată nu reprezintă un motiv de refuz al predării.

De altfel, Curtea a mai relevat conform art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În ceea ce privește cererea persoanei solicitate de a nu fi predată în stare de arest, Curtea a constatat că este sesizată cu punerea în executare a unui mandat european de arestare, care nu poate avea altă consecință decât aceea a predării în stare de arest a persoanei solicitate, neputând fi luate, în această procedură, alte măsuri restrictive de libertate, căci potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Împotriva acestei sentinței penale, a formulat contestație persoana solicitată A., la data de 02 septembrie 2016, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând Înaltei Curți admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și respingerea cererii de predare către autoritățile belgiene în stare de arest.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte consideră că sunt îndeplinite condițiile de fond și formă ale mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. de autoritățile judiciare belgiene la data de 03 august 2016 de către judecătorul de instrucție în cadrul Tribunalului de Primă Instanță Antwerpen, departamentul Mechelen (Belgia), astfel cum sunt reținute în art. 86 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Din actele și lucrările dosarului, se constată că, faptele reținute în sarcina persoanei solicitate, respectiv un număr de 56 de învinuiri de furt, utilizare de piese false, înșelăciune, pentru care i se poate aplica pedeapsa privativă de libertate de 5 ani (fila 24-31 dosar fond)

se circumscriu dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 referitoare la faptele ce permit predarea fără a mai fi necesară verificarea condiției dublei incriminări

.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că, nu există vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 98 din lege și pentru care statul român poate refuza executarea mandatului european.

Față de prevederile art. 98 alin. (1) lit. a)-c) din Legea nr. 302/2004 republicată

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală

sunt incidente motivele de refuz obligatoriu la predare în următoarele situații:

„Autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

a) când, din informațiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiția ca, în cazul condamnării, sancțiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost grațiată ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracțiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autoritățile române au, potrivit legii române, competența de a urmări acea infracțiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română”.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. a)-i) din Legea nr. 302/2004 republicată prevăd că autoritatea judiciară română poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

a) în situația prevăzută la art. 96 alin. (2) din prezenta lege; în mod excepțional, în materie de taxe și impozite, de vamă și de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzată pentru motivul că legislația română nu impune același tip de taxe sau de impozite ori nu conține același tip de reglementări în materie de taxe și impozite, de vamă și de schimb valutar ca legislația statului membru emitent;

b) când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare;

c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent;

d) când persoana care face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte într-un alt stat terț care nu este membru al Uniunii Europene, cu condiția ca, în caz de condamnare, sancțiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost grațiată potrivit legii statului de condamnare;

e) când mandatul european de arestare se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României;

f) când mandatul european cuprinde infracțiuni care au fost comise în afara teritoriului statului emitent și legea română nu permite urmărirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului român;

g) când, conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-au prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române;

h) când o autoritate judiciară română a decis fie renunțarea la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare sau a pronunțat, față de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleași fapte, care împiedică viitoare proceduri;

i) când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislația statului emitent:

(i) persoana a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la faptul că poate fi pronunțată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces; sau

(ii) persoana, având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau;

(iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și i s-a adus la cunoștință că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac și că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac; sau;

(iv) persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, însă, imediat după predarea sa, acesteia i se va înmâna personal respectiva hotărâre și i se va aduce la cunoștință că hotărârea de condamnare este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu care instanța competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în urma soluționării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desființată.

Procedându-se de către instanța de fond la ascultarea persoanei solicitate, la termenul din 30 august 2016, aceasta nu a formulat obiecțiuni în ceea ce privește identitatea, admițând că este persoana menționată în mandat și precizând în mod constant că aceasta consimte la predare către autoritățile judiciare belgiene, nemulțumirea acesteia vizând doar starea de arest. Drept urmare, instanța de fond a urmat procedura reglementată în art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată.

De altfel, Înalta Curte observă că, persoana solicitată a arătat că motivul de refuz al mandatului european constă în dispozițiile contrare pronunțate de autoritățile belgiene referitoare la stabilirea unei cauțiuni pentru a putea fi cercetată în stare de libertate, iar o zi mai târziu a fost emis un ordin pe numele persoanei solicitate de a părăsi Regatul Belgian, ordin ce pare a fi în contradicție cu dispoziția anterior luată de autoritățile belgiene. În mod corect, instanța de fond a reținut că autoritățile belgiene, ca organe emitente, sunt singurele competente să analizeze cele două măsuri, urmând a stabili, în funcție de dreptul intern belgian, prioritatea acestora, observând, totodată, că măsurile nu sunt dispuse pentru aceleași infracțiuni comise de persoana solicitată pe teritoriul statului belgian, existând diferențe, astfel, în ordinul de restricție se menționează infracțiunile de tăinuire și participare la constituirea unui grup infracțional organizat, iar în mandatul de arestare se reține săvârșirea infracțiunii de furt.

În considerarea celor expuse anterior

, constatând că instanța de fond a verificat apărările persoanei solicitate, existând și acordul acesteia de a fi predată statului solicitant belgian și fiind îndeplinite toate condițiile pentru aceasta,

Înalta Curte consideră că se justifică predarea persoanei solicitate către statul emitent al mandatului european de arestare.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că niciunul din motivele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare nu se încadrează în situațiile prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 98 din Legea nr. 302/2004 și, din această perspectivă, criticile apărării nu pot fi primite.

Totodată, din actele dosarului, rezultă că persoanei solicitate i-au fost respectate drepturile de a fi informată cu privire la conținutul mandatului european de arestare, fiindu-i comunicat, în limba română, mandatul european de arestare (fila 23-33 dosar fond), precum și dreptul de a fi asistată de un apărător în fața instanței de fond, față de prevederile art. 104 din legea specială.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu ocazia pronunțării asupra executării mandatului european de arestare, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, apreciindu-se că o altă măsură preventivă neprivativă de libertate nu este întemeiată

.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 108 din Legea nr. 302/2004, republicată, apreciind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond, Înalta Curte va respinge,

ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 159/F din 01 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 100 lei, va rămâne în sarcina statului.

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 159/F din 01 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 100 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 septembrie 2016

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2016-01-18
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 51/2016
Decizia nr. 51/2016 Prin sentința penală nr. 1 din 12 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, cu privire la luarea măsurii arestării și executarea
ÎCCJ 2016-06-16
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 901/2016
lucrările dosarului instanța de fond, a reținut următoarele: Prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, înregistrată pe rolul instanței de judecată la data de 12 mai 2016, sub nr. x/59/2016, s-a solicitat, î
ÎCCJ 2016-09-23
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1217/2016
Decizia nr. 1217/2016 Asupra cauzei penale de față, În baza actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei, constată următoarele: prin sentința penală nr. 159/F din 06 septembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis ses
ÎCCJ 2016-05-27
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 798/2016
Decizia nr. 798/2016 Asupra contestației de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 89/F din data de 09 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a fost adm
ÎCCJ 2016-10-07
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1303/2016
arestare, de la 15 august 2016 la zi. În baza art. 98 alin. (3) teza ultimă din Legea nr. 302/2004, a dispus emiterea de îndată a mandatului de executare a pedepsei închisorii. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a p
Sursă