ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 875/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de la data de 10.05.2017, sub nr. x/2017 pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, suspendarea executării: Raportului de inspecție fiscală nr. x/22.07.2014, Deciziei de impunere nr. x/22.07.2014, Deciziei nr. 396/10.12.2014, Deciziei nr. F-BC-518/22.07.2014, Dispoziției nr. 17706/22.07.2014, Deciziei nr. 23159/22.12.2014 și Raportului de evaluare întocmit de SC B. SRL - Piatra-Neamț.

Prin Sentința nr. 104/2017 pronunțată în data de 06 iulie 2017, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității, a respins, în consecință, capetele de cerere privind suspendarea executării raportului de inspecție fiscală nr. x/22.07.2014 și a raportului de evaluare întocmit de SC B. SRL, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău și a dispus suspendarea executării Deciziilor nr. 517/22.07.2014 și nr. 518/22.07.2014, a Dispoziției nr. 17706/22.07.2014 emise de A.J.F.P. Bacău și a Deciziilor de soluționare a contestațiilor nr. 396/10.12.2014, nr. 23159/22.12.2014 emise de DGFP Iași, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2015 al Curții de Apel Bacău.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 au declarat recurs pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursurilor, casarea sentinței și pe fond respingerea cererii de suspendare a actelor administrativ fiscale.

Prin motivele de recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a susținut că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fapt care atrage incidența prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., încălcându-se dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Se apreciază că, judecătorul fondului a prejudecat fondul litigiului prin faptul că și-a întemeiat hotărârea pe concluziile unui raport de expertiză din dosarul de fond nr. x/2015 .

A susținut că reclamanta nu a făcut dovada existenței unor motive bine justificate care să creeze o îndoială puternică asupra legalității actului și, în consecință, având în vedere prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actele administrativ fiscale atacate a considerat că cererea de suspendare este neîntemeiată.

În ceea ce privește paguba iminentă, a susținut că reclamanta nu a făcut dovada unui prejudiciu material viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparate.

În cuprinsul criticilor sale pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău a apreciat că soluția este nelegală și netemeinică.

S-a apreciat că, judecătorul fondului nu a motivat soluția pronunțată când a reținut că prin probele administrate în Dosarul nr. x/2015 constituie elemente evidente care să creeze un dubiu asupra actelor administrativ-fiscale contestate.

A mai arătat că, intimata-reclamantă nu a administrat nici un fel de probă de natură să formeze convingerea instanței în sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat.

Intimata-reclamantă SC A. SRL a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate și având în vedere că ambele recurente au invocat în cuprinsul motivelor de recurs critici similare, ele vor fi analizate împreună, potrivit considerentelor ce urmează:

Se reține că, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative și în art. 15 din aceeași lege pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare.

În speță, prima instanță a admis cererea reclamantei, apreciind, în esență, că sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile speciale prevăzute de art. 14 alin. (1) și 15 din Legea nr. 554/2004, și aceasta este și concluzia instanței de control judiciar.

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ, cu cererea de suspendare a executării: Raportului de inspecție fiscală nr. x/22.07.2014, Deciziei de impunere nr. x/22.07.2014, Deciziei nr. 396/10.12.2014, Deciziei nr. F-BC-518/22.07.2014, Dispoziției nr. 17706/22.07.2014, Deciziei nr. 23159/22.12.2014 și Raportului de evaluare întocmit de SC B. SRL - Piatra-Neamț.

În speță, prima instanță a reținut că există o îndoială puternică cu privire la legalitatea actelor contestate, decurgând din criticile de legalitate formulate de reclamantă în motivarea cererii de chemare în judecată. Astfel, criticile invocate cu privire la temeiurile și probele avute în vedere de autoritatea fiscală la stabilirea obligațiilor fiscale sunt de natură să contureze o îndoială serioasă în privința modului în care organele fiscale au interpretat și aplicat dispozițiile legale incidente în raport cu situația de fapt. O dovadă în acest sens sunt și concluziile experților desemnați în dosarul de fond nr. x/2015, ele reprezentând indicii de nelegalitate suficiente pentru a reține existența unui caz bine justificat.

Mai mult, organele fiscale recurente nu aduc în concret nicio critică acestui raționament, făcând aprecieri teoretice referitoare la noțiunea de caz bine justificat, astfel încât instanța de recurs nu poate reține niciun element care să contrazică raționamentul primei instanțe.

Pe de altă parte, admiterea în primă instanță a acțiunii ce face obiectul dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul aceleiași instanțe este în măsură să întărească aparența de legalitate în favoarea reclamantei.

Cât privește paguba iminentă, executarea actelor administrativ fiscale pune reclamanta în imposibilitatea de a-și onora obligațiile contractuale și a-și continua activitatea în domeniul asfaltărilor de drumuri.

Astfel cum a reținut în mod corect judecătorul fondului din cuprinsul actelor atașate la dosar, obligațiile suplimentare de plată stabilite în sarcina reclamantei sunt în cuantum considerabil, a fost reluată executarea silită, bunurile mobile au fost scoase la vânzare prin licitație publică.

Deși recurenții-pârâți susțin că intimata-reclamanta nu a arătat în concret care sunt împrejurările ce reprezintă cazul bine justificat, care să creeze o îndoială serioasă în privința deciziei emise și nici nu a făcut dovada unei pagube iminente, de natură a perturba grav funcționarea societății, Înalta Curte constată că această dovadă a fost dovedită și întărită și prin ceea ce s-a invocat în cuprinsul întâmpinării formulate în recurs: poprirea conturilor, instituirea sechestrului asupra bunurilor și chiar vânzarea la licitație publică a bunurilor societății pentru sume modice, procedură ce ar bloca activitatea societății și în final ar duce la incapacitate de plată, efect care nu ar putea fi atenuat printr-o eventuală întoarcere a executării. În plus, nu poate fi neglijată nici durata mare până la soluționarea pe fond a contestației împotriva actelor de control, precum și faptul că urmează a fi calculate accesorii pentru perioada suspendării, în cazul în care demersul judiciar împotriva actelor de control va duce la confirmarea acestora.

Ca urmare, se constată că în mod corect a reținut prima instanță că erau îndeplinite atât condiția cazului bine justificat, cât și condiția pagubei iminente, condiții cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău împotriva Sentinței nr. 104/2017 din 06 iulie 2017 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV