ÎCCJ, decizie (scj.ro #83830)

Lovire sau alte violențe. Omor calificat. Complicitate Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei.

Infracțiuni contra vieții, integrității corporale și sănătății Indice alfabetic: Drept penal - lovire sau alte violențe - omor calificat - complicitate C. pen ., art. 26, art. 28 alin. (2), art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i), art. 180 alin. (2) Fapta de a aplica victimei lovituri cu un băț, care ar fi necesitat pentru vindecare circa 10 zile de îngrijiri medicale, săvârșită în public, cu intenția de a-i aplica o corecție, urmată de îndepărtarea inculpatului de lângă victimă și, ulterior, de aplicarea de către coinculpat a mai multor lovituri de cuțit în zone vitale, care au cauzat decesul victimei, constituie infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută în art. 180 alin. (2) C. pen ., iar nu complicitate la infracțiunea de omor calificat prevăzută în art. 26 raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen . I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 983 din 14 martie 2011 Prin sentința penală nr. 76 din 26 aprilie 2010, Tribunalul Brăila, în baza art. 180 alin. (2) C. pen ., a condamnat pe inculpatul B.M.

la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, împotriva victimei D.D., iar în baza art. 71 C. pen ., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen . pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen ., a condamnat pe inculpatul B.G. la o pedeapsă principală de 20 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen . pe o durată de 7 ani, după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat împotriva victimei D.D.

În baza art. 71 C. pen ., a aplicat inculpatului B.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. e) C. pen . pe durata executării pedepsei principale. A obligat pe inculpatul B.G. să plătească despăgubiri civile părților civile D.E., D.G. și M.C. A respins cererea părților civile D.E., D.G. și M.C. de obligare a inculpatului B.M. la plata despăgubirilor civile. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că inculpații B.M. și B.G. sunt frați, locuiesc în comuna Z. și sunt cunoscuți în comunitatea locală ca persoane violente. Victima D.D. lucra ca agent de pază la Primăria comunei Z. și a intrat de mai multe ori în conflict cu inculpații, datorită îndatoririlor sale de serviciu.

La data de 10 noiembrie 2009, în jurul orelor 19,30, inculpații B.G. și B.M. s-au întâlnit acasă și, împreună cu martorul G.D., au consumat niște vin. În jurul orelor 21,00, cei doi inculpați împreună cu martorul G.D. s-au deplasat cu șareta acestuia la localul A. pentru a cumpăra țigări și bere. G.D. a oprit șareta în apropierea localului, inculpatul B.G. a mers în local pentru a cumpăra țigări și bere, iar inculpatul B.M. împreună cu G.D. au rămas la șaretă. În timp ce inculpatul B.G. se afla în local, lângă șareta celor doi a venit cu mașina victima D.D. împreună cu martorul G.V. Inculpatul B.M. a avut o atitudine ostilă față de D.D. Victima i-a reproșat inculpatului că umblă noaptea cu căruțele pe câmp și fură produse agricole și, de la această discuție, cei doi s-au luat la ceartă și s-au înjurat reciproc.

În acest timp, inculpatul B.G. a ieșit din bar cu trei sticle de bere în mână și s-a îndreptat spre șaretă, unde fratele său se certa cu D.D. Inculpatul B.G. a lăsat sticlele de bere în șaretă și a intervenit în conflictul verbal de partea fratelui său, adresându-i înjurături victimei. În timpul conflictului, inculpatul B.M. a luat un băț din șaretă și s-a îndreptat amenințător spre D.D., însă între cei doi s-a interpus martorul G.V. care i-a despărțit. D.D. a luat din mașină o bâtă de base-ball pentru a se apăra și a pulverizat spray lacrimogen în direcția inculpaților, fără a cauza vătămarea acestora. Inculpații s-au urcat în șaretă și, împreună cu martorul G.D., s-au deplasat la domiciliu.

Ajunși acasă, inculpatul B.G. a coborât din șaretă, a intrat în curte, a înhămat calul său la propria șaretă, a pus în șaretă o furcă și un băț și a mai luat din casă un cuțit pe care l-a ascuns în buzunarul de la pantaloni. B.G. a ieșit cu șareta din curte și a spus celor doi care îl așteptaseră la poartă să-l însoțească. Inculpatul B.G. a plecat cu șareta sa spre localul A., fiind urmat la o distanță de 15- 20 m de B.M. și G.D. cu șareta acestuia. Inculpatul B.G. a ajuns primul în fața localului, a sărit din șaretă, a luat din șaretă furca pe care o luase de acasă și a lovit cu putere capota mașinii victimei D.D. Când a auzit lovitura, D.D. împreună cu G.V., B.V. și alți martori au ieșit din local să vadă ce se întâmplă.

Ieșind din local, D.D. a văzut că inculpatul B.G. i-a lovit mașina cu furca și s-a îndreptat spre acesta să-i ceară socoteală. Cei doi s-au luat la ceartă, iar martorul G.V. a intervenit între ei și a încercat să-i despartă, însă fără succes. În acest timp, inculpatul B.M. a luat din șareta fratelui său o coasă pe care a rotit-o și a agitat-o în fața persoanelor care ieșiseră din bar, după care, considerând că prin folosirea coasei ar putea produce consecințe mult mai grave, a lăsat jos coasa și a luat din șaretă bățul ciobănesc luat de acasă de fratele său și s-a îndreptat spre locul conflictului pentru a-i aplica o corecție victimei. D.D., fiind amenințat de cei doi inculpați, a fugit de lângă mașina sa, printre mașinile care erau parcate lângă local, pe lângă gardul localului înspre stânga și a fost urmărit de cei doi inculpați, B.M.

având asupra sa bățul luat din șaretă, iar B.G. având un cuțit în mână pe care l-a luat de acasă. Când s-a terminat bordura de lângă local, victima a alunecat pe noroi și s-a dezechilibrat, fiind ajunsă din urmă de B.M. care i-a aplicat în zona spatelui 2-3 lovituri cu bățul, după care inculpatul a mers la șareta cu care venise. Datorită acestor lovituri victima nu a mai putut înainta, fiind ajuns din urmă de B.G., care s-a poziționat în fața lui și i-a aplicat o lovitură cu cuțitul de jos în sus în zona coapsei interne a piciorului drept, după care l-a mai lovit odată cu cuțitul în zona abdominală și victima a căzut la pământ. Inculpatul B.G. s-a aplecat asupra victimei și intenționa să-i mai aplice o lovitură, când a fost oprit de martorul G.V.

Victima a fost dusă la spital unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale și a supraviețuit intervenției chirurgicale, însă pe data de 11 noiembrie 2009 a decedat în Spitalul Județean de Urgență Brăila. Potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală (autopsie) din 2 decembrie 2009 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Brăila, moartea lui D.D. a fost violentă și s-a datorat șocului hemoragic, consecința unei plăgi înjunghiate profunde crurale, survenită în cazul unui politraumatism cu plagă înjunghiată superficială abdominală, mică plagă contuză pericraniană cu hematom difuz subiacent, echimoze și zone escoriate restrânse multiple.

Leziunile ce au condus la moarte sunt produse prin lovire activă cu un corp înțepător-tăietor, obiectul corp delict putând fi un cuțit având lama cu vârf ascuțit și una sau ambele marginii tăioase, lungă de minim 15 cm și lată de maxim 3 cm . Celelalte leziuni constatate la autopsie sunt produse prin lovire activă cu corpuri dure și prin cădere pe un plan dur și nu au legătură de cauzalitate cu moartea (pentru vindecarea lor, în caz de supraviețuire, victima ar fi necesitat maxim 10 zile de îngrijiri medicale), leziunile sunt produse prin lovire cu corp dur de formă alungită, fiind cele de la nivelul capului și probabil cele de pe fața dorsală a umărului drept și marginea cubitală a antebrațului stâng.

Cu privire la încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului B.M., reține instanța de fond că, în cauză, nu a fost dovedit ajutorul dat de inculpat fratelui său, respectiv inculpatului B.G., de a o ucide pe victimă, intenția sa fiind doar de a a-i aplica o corecție. Ca atare, apreciază instanța de fond că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută în art. 180 alin. (2) C. pen . în ceea ce îl privește pe inculpatul B.M. Prin decizia penală nr. 127/A din 11 octombrie 2010, Curtea de Apel Galați a admis apelurile formulate de părțile civile D.E., D.G. și M.C. și de inculpatul B.G.

împotriva sentinței penale nr. 76 din 26 aprilie 2010 și, în consecință: A desființat, în parte, sentința penală nr. 76 din 26 aprilie 2010 a Tribunalului Brăila și, în rejudecare, în baza art. 334 C. proc . pen ., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului B.M., din dispozițiile art. 180 alin. (2) C. pen ., în dispozițiile art. 26 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen . și, în această nouă încadrare juridică, a condamnat pe inculpatul B.M. la 20 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen . A înlăturat, în ceea ce-l privește pe inculpatul B.G., aplicarea prevederilor art. 64 alin. (1) lit. e) C. pen ., ca pedeapsă accesorie și pedeapsă complementară.

A obligat în solidar pe inculpații B.M. și B.G. la despăgubiri civile către părțile civile D.E., D.G. și M.C. A menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate și a respins, ca nefondat, apelul inculpatului B.M. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs, între alții, inculpatul B.M., care a criticat decizia instanței de apel pentru nelegalitate, arătând, în principal, că încadrarea juridică a faptei este greșită, solicitând a fi menținute dispozițiile din sentința instanței de fond, caz de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc . pen . Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat și, în raport cu dispozițiile art. 385 6 alin. (2) C. proc . pen ., reține Înalta Curte de Casație și Justiție că recursul inculpatului B.M.

este întemeiat, urmând a fi admis ca atare, pentru următoarele considerente: Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în fața de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpați este justă și corespunde situației de fapt reținută. În mod greșit a apreciat instanța de apel că fapta comisă de inculpatul B.M. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de omor calificat prevăzută în art. 26 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen ., sens în care a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei.

Față de modalitatea și împrejurările comiterii faptei de către inculpatul B.M., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat de către instanța de fond, aceea prevăzută în art. 180 alin. (2) C. pen ., este legală și temeinică și corespunde întregului ansamblu probator administrat în cauză. Nu rezultă din probele dosarului că inculpații s-ar fi înțeles înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii pentru a suprima viața victimei, intenția inculpatului B.M. fiind aceea de a-i aplica o corecție.

Pentru existența complicității este necesar a fi îndeplinite cumulativ mai multe condiții, și anume prevederea de către complice a acțiunii sau inacțiunii ce urmează să fie executată de autor și a urmărilor ei, alăturarea actului complicelui la acțiunea sau inacțiunea realizată de autor, acceptarea sau urmărirea de către complice a producerii urmărilor prevăzute și contribuția efectivă a complicelui la comiterea infracțiunii. Or, din probele existente la dosar, nu se poate reține că inculpații au acționat în mod coordonat, acțiunile lor nu s-au intersectat, fiecare acționând singular, inițial victima fiind lovită de inculpatul B.M. și, ulterior, a venit lângă el inculpatul B.G., care i-a aplicat o lovitură fatală.

Faptul că inculpatul B.M. nu a cunoscut intenția inculpatului B.G. de a suprima viața victimei rezultă atât din declarațiile martorilor oculari care au declarat constant că inculpatul B.M. alerga după victimă, fiind înarmat cu un băț, cât și din atitudinea sa în sensul că, deși în căruță existau obiecte tăietoare, apte să producă rezultatul letal, el nu a luat niciunul din aceste obiecte, ci doar un băț, împrejurare ce conduce la concluzia că nu a dorit decât să o lovească pe victimă. Contribuția a nu a fost de natură să-l determine pe inculpatul B.G. să acționeze cu mai mult curaj, știind că este ajutat de fratele său, cât timp, având în vedere comportamentul extrem de violent al inculpatului B.G., atât în familie cât și în comunitate, nu avea nevoie nici de sprijin moral și nici de acțiuni conjugate ale fratelui său.

Argumentele prezentate de instanța de apel în sprijinul soluției adoptate nu sunt atât de puternice încât să întărească convingerea instanței că inculpatul B.M. a comis acte de complicitate la infracțiunea de omor. Astfel, faptul că inculpatul B.M. a fost sancționat administrativ, este frate cu inculpatul B.G. și cunoștea firea violentă a acestuia, precum și împrejurarea că și el a amenințat în prima parte a conflictului că o va bate și o va omorî pe victimă (acestea fiind argumentele reținute de instanța de apel), nu sunt determinante în a aprecia că fapta comisă de inculpatul B.M. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 26 raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen ., așa cum în mod greșit a reținut instanța de apel.

Față de modul de derulare a evenimentelor rezultat din declarațiile martorilor oculari care au arătat în mod constant pe parcursul procesului penal că inculpatul B.M. i-a aplicat victimei câteva lovituri peste spate cu bățul, împrejurarea că acesta, inițial, a luat din căruță o coasă pe care a abandonat-o, după care s-a înarmat cu un băț pe care l-a folosit la agresarea victimei, producându-i leziuni ce ar fi necesitat pentru vindecare circa 10 zile de îngrijiri medicale, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că fapta comisă de inculpatul B.M. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 180 alin. (2) C. pen ., fapt pentru care va menține soluția pronunțată de instanța de fond.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc . pen ., a admis recursul declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 127/A din 11 octombrie 2010, a casat în totalitate decizia penală atacată și a menținut sentința penală nr. 76 din 26 aprilie 2010.