ÎCCJ, decizie (scj.ro #83830)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83830) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Lovire sau alte
violențe. Omor calificat. Complicitate
Cuprins pe
materii:
Drept penal. Partea
specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni contra
vieții, integrității corporale și
sănătății
Indice
alfabetic:
Drept penal
-
lovire sau alte
violențe
-
omor
calificat
-
complicitate
C.
pen
.,
art. 26, art. 28 alin. (2), art. 174, art.
175 alin. (1) lit. i), art. 180 alin. (2)
Fapta
de a aplica victimei lovituri cu un băț, care ar fi necesitat pentru
vindecare circa 10 zile de îngrijiri medicale, săvârșită în
public, cu intenția de a-i aplica o corecție, urmată de
îndepărtarea inculpatului de lângă victimă și, ulterior, de
aplicarea de către coinculpat a mai multor lovituri de cuțit în zone
vitale, care au cauzat decesul victimei, constituie infracțiunea de lovire
sau alte violențe prevăzută în art. 180 alin. (2) C.
pen
., iar nu complicitate la infracțiunea de omor
calificat prevăzută în art. 26 raportat la art. 174 - art. 175 alin.
(1) lit. i) C.
pen
.
I.C.C.J., Secția penală, decizia
nr. 983 din 14 martie 2011
Prin sentința
penală nr. 76 din
26 aprilie 2010,
Tribunalul Brăila, în baza art. 180 alin. (2) C.
pen
.,
a condamnat pe inculpatul B.M. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru
comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, împotriva
victimei D.D., iar în baza art. 71 C.
pen
., a aplicat
inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile
prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen
. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 174 alin.
(1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C.
pen
., a condamnat
pe inculpatul B.G. la o pedeapsă principală de 20 ani închisoare
și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile
prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit.
e) C.
pen
. pe o durată de 7 ani, după
executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracțiunii de omor
calificat împotriva victimei D.D.
În baza art. 71 C.
pen
., a aplicat inculpatului B.G. pedeapsa accesorie a
interzicerii drepturilor civile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a II-a lit. b) și lit. e) C.
pen
. pe durata
executării pedepsei principale.
A obligat pe
inculpatul B.G. să plătească despăgubiri civile
părților civile D.E., D.G. și M.C.
A respins cererea
părților civile D.E., D.G. și M.C. de obligare a inculpatului
B.M. la plata despăgubirilor civile.
Pentru a pronunța
această sentință, instanța de fond a reținut că
inculpații B.M. și B.G. sunt frați, locuiesc în comuna Z.
și sunt cunoscuți în comunitatea locală ca persoane violente.
Victima D.D. lucra ca
agent de pază
la
Primăria
comunei Z. și a intrat de mai multe ori în
conflict cu inculpații, datorită îndatoririlor sale de serviciu.
La data de 10
noiembrie 2009, în jurul orelor 19,30, inculpații B.G. și B.M. s-au
întâlnit acasă și, împreună cu martorul G.D., au consumat
niște vin.
În jurul orelor 21,00,
cei doi inculpați împreună cu martorul G.D. s-au deplasat cu
șareta acestuia la localul A. pentru a cumpăra țigări
și bere. G.D. a oprit șareta în apropierea localului, inculpatul B.G.
a mers în local pentru a cumpăra țigări și bere, iar
inculpatul B.M. împreună cu G.D. au rămas la șaretă.
În timp ce inculpatul
B.G. se afla în local, lângă șareta celor doi a venit cu mașina
victima D.D. împreună cu martorul G.V.
Inculpatul B.M. a avut
o atitudine ostilă față de D.D. Victima i-a reproșat
inculpatului că umblă noaptea cu căruțele pe câmp și
fură produse agricole și, de la această discuție, cei doi
s-au luat la ceartă și s-au înjurat reciproc.
În acest timp,
inculpatul B.G. a ieșit din bar cu trei sticle de bere în mână
și s-a îndreptat spre șaretă, unde fratele său se certa cu
D.D. Inculpatul B.G. a lăsat sticlele de bere în șaretă și
a intervenit în conflictul verbal de partea fratelui său, adresându-i înjurături
victimei.
În timpul
conflictului, inculpatul B.M. a luat un băț din șaretă
și s-a îndreptat amenințător spre D.D., însă între cei doi
s-a interpus martorul G.V. care i-a despărțit. D.D. a luat din
mașină o bâtă de base-ball pentru a se apăra și a pulverizat
spray lacrimogen în direcția inculpaților, fără a cauza
vătămarea acestora.
Inculpații s-au
urcat în șaretă și, împreună cu martorul G.D., s-au
deplasat la domiciliu. Ajunși acasă, inculpatul B.G. a coborât din
șaretă, a intrat în curte, a înhămat calul său la propria
șaretă, a pus în șaretă o furcă și un
băț și a mai luat din casă un cuțit pe care l-a ascuns
în buzunarul de la pantaloni. B.G. a ieșit cu șareta din curte și
a spus celor doi care îl așteptaseră la poartă să-l
însoțească.
Inculpatul B.G. a
plecat cu șareta sa spre localul A., fiind urmat la o distanță
de 15-
20 m
de B.M. și G.D. cu șareta acestuia.
Inculpatul B.G. a
ajuns primul în fața localului, a sărit din șaretă, a luat
din șaretă furca pe care o luase de acasă și a lovit cu putere
capota mașinii victimei D.D. Când a auzit lovitura, D.D. împreună cu
G.V., B.V. și alți martori au ieșit din local să vadă
ce se întâmplă.
Ieșind din local,
D.D. a văzut că inculpatul B.G. i-a lovit mașina cu furca
și s-a îndreptat spre acesta să-i ceară socoteală. Cei doi
s-au luat la ceartă, iar martorul G.V. a intervenit între ei și a
încercat să-i despartă, însă fără succes.
În acest timp,
inculpatul B.M. a luat din șareta fratelui său o coasă pe care a
rotit-o și a agitat-o în fața persoanelor care ieșiseră din
bar, după care, considerând că prin folosirea coasei ar putea produce
consecințe mult mai grave, a lăsat jos coasa și a luat din
șaretă bățul ciobănesc luat de acasă de fratele
său și s-a îndreptat spre locul conflictului pentru a-i aplica o
corecție victimei.
D.D., fiind
amenințat de cei doi inculpați, a fugit de lângă mașina sa,
printre mașinile care erau parcate lângă local, pe lângă gardul
localului înspre stânga și a fost urmărit de cei doi inculpați,
B.M. având asupra sa bățul luat din șaretă, iar B.G. având
un cuțit în mână pe care l-a luat de acasă. Când s-a terminat
bordura de lângă local, victima a alunecat pe noroi și s-a
dezechilibrat, fiind ajunsă din urmă de B.M. care i-a aplicat în zona
spatelui 2-3 lovituri cu bățul, după care inculpatul a mers la
șareta cu care venise. Datorită acestor lovituri victima nu a mai
putut înainta, fiind ajuns din urmă de B.G., care s-a poziționat în
fața lui și i-a aplicat o lovitură cu cuțitul de jos în sus
în zona coapsei interne a piciorului drept, după care l-a mai lovit
odată cu cuțitul în zona abdominală și victima a căzut
la pământ.
Inculpatul B.G. s-a
aplecat asupra victimei și intenționa să-i mai aplice o
lovitură, când a fost oprit de martorul G.V.
Victima a fost
dusă la spital unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale
și a supraviețuit intervenției chirurgicale, însă pe data
de 11 noiembrie 2009 a decedat în Spitalul Județean de Urgență
Brăila.
Potrivit concluziilor
raportului de constatare medico-legală (autopsie) din 2 decembrie 2009
întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Brăila,
moartea lui D.D. a fost violentă și s-a datorat șocului
hemoragic, consecința unei plăgi înjunghiate profunde crurale,
survenită în cazul unui
politraumatism
cu
plagă înjunghiată superficială abdominală, mică
plagă
contuză
pericraniană cu hematom
difuz subiacent, echimoze și zone
escoriate
restrânse multiple.
Leziunile ce au condus
la moarte sunt produse prin lovire activă cu un corp
înțepător-tăietor, obiectul corp delict putând fi un cuțit
având lama cu vârf ascuțit și una sau ambele marginii tăioase,
lungă de minim
15 cm
și lată de maxim
3 cm
.
Celelalte leziuni
constatate la autopsie sunt produse prin lovire activă cu corpuri dure
și prin cădere pe un plan dur și nu au legătură de
cauzalitate cu moartea (pentru vindecarea lor, în caz de supraviețuire,
victima ar fi necesitat maxim 10 zile de îngrijiri medicale), leziunile sunt
produse prin lovire cu corp dur de formă alungită, fiind cele de la
nivelul capului și probabil cele de pe fața dorsală a
umărului drept și marginea cubitală a antebrațului stâng.
Cu
privire la încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina
inculpatului B.M., reține instanța de fond că, în cauză, nu
a fost dovedit ajutorul dat de inculpat fratelui său, respectiv inculpatului
B.G., de a o ucide pe victimă, intenția sa fiind doar de a
a-i aplica o corecție.
Ca
atare, apreciază instanța de fond că în cauză sunt
întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte
violențe prevăzută în art. 180
alin. (2) C.
pen
. în ceea ce îl privește
pe inculpatul B.M.
Prin
decizia penală nr. 127/A din 11 octombrie 2010, Curtea de Apel Galați
a admis apelurile formulate de părțile civile D.E., D.G. și M.C.
și de inculpatul B.G. împotriva sentinței penale nr. 76 din 26
aprilie 2010 și, în consecință:
A
desființat, în parte, sentința penală nr. 76 din 26 aprilie
2010 a
Tribunalului
Brăila și, în rejudecare, în baza art. 334 C.
proc
.
pen
., a dispus schimbarea încadrării juridice
dată faptei inculpatului B.M., din dispozițiile art. 180 alin. (2) C.
pen
., în dispozițiile art. 26 raportat la art.
174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C.
pen
.
și, în această nouă încadrare juridică, a condamnat pe
inculpatul B.M. la 20 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară
a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a
II-a și lit. b) C.
pen
.
A
înlăturat, în ceea ce-l privește pe inculpatul B.G., aplicarea
prevederilor art. 64 alin. (1) lit. e) C.
pen
., ca
pedeapsă accesorie și pedeapsă complementară.
A
obligat în solidar pe inculpații B.M. și B.G. la despăgubiri
civile către părțile civile D.E., D.G. și M.C.
A
menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate și a
respins, ca nefondat, apelul inculpatului B.M.
Împotriva
acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs, între alții, inculpatul
B.M., care a criticat decizia instanței de apel pentru nelegalitate,
arătând, în principal, că încadrarea juridică a faptei este
greșită, solicitând a fi menținute dispozițiile din
sentința instanței de fond, caz de casare prevăzut în art. 385
9
alin. (1) pct. 17 C.
proc
.
pen
.
Analizând
legalitatea și temeinicia deciziei
recurate
prin
prisma cazului de casare invocat și, în raport cu dispozițiile art.
385
6
alin. (2) C.
proc
.
pen
., reține Înalta Curte de Casație și
Justiție că recursul inculpatului B.M. este întemeiat, urmând a fi
admis ca atare, pentru următoarele considerente:
Înalta
Curte de Casație și Justiție apreciază că
situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în
urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator administrat atât în
faza de urmărire penală, cât și în fața de cercetare
judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor comise de
inculpați este justă și corespunde situației de fapt
reținută.
În
mod greșit a apreciat instanța de apel că fapta comisă de
inculpatul B.M. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii
de complicitate la infracțiunea de omor calificat prevăzută în
art. 26 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C.
pen
.,
sens în care a dispus
schimbarea
încadrării juridice a faptei.
Față de modalitatea și
împrejurările comiterii faptei de către inculpatul B.M., Înalta Curte
de Casație și Justiție apreciază că încadrarea
juridică dată faptei comise de inculpat de către instanța
de fond, aceea prevăzută în art. 180 alin. (2) C.
pen
.,
este legală și temeinică și corespunde întregului ansamblu
probator administrat în cauză.
Nu
rezultă din probele dosarului că inculpații s-ar fi înțeles
înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii pentru a suprima
viața victimei, intenția inculpatului B.M. fiind aceea de a-i aplica
o corecție.
Pentru
existența complicității este necesar a fi îndeplinite cumulativ
mai multe condiții, și anume prevederea de către complice a
acțiunii sau inacțiunii ce urmează să fie executată de
autor și a urmărilor ei, alăturarea actului complicelui la
acțiunea sau inacțiunea realizată de autor, acceptarea sau
urmărirea de către complice a producerii urmărilor prevăzute
și contribuția efectivă a complicelui la comiterea infracțiunii.
Or,
din probele existente la dosar, nu se poate reține că inculpații
au acționat în mod coordonat, acțiunile lor nu s-au intersectat,
fiecare acționând singular, inițial victima fiind lovită de
inculpatul B.M. și, ulterior, a venit lângă el inculpatul B.G., care
i-a aplicat o lovitură fatală.
Faptul
că inculpatul B.M. nu a cunoscut intenția inculpatului B.G. de a
suprima viața victimei rezultă atât din declarațiile martorilor
oculari care au declarat constant că inculpatul B.M. alerga după
victimă, fiind înarmat cu un băț, cât și din atitudinea sa
în sensul că, deși în căruță existau obiecte
tăietoare, apte să producă rezultatul letal, el nu a luat
niciunul din aceste obiecte, ci doar un băț, împrejurare ce conduce
la concluzia că nu a dorit decât să o lovească pe victimă.
Contribuția
a nu a fost de natură să-l determine pe inculpatul B.G. să
acționeze cu mai mult curaj, știind că este ajutat de fratele
său, cât timp, având în vedere comportamentul extrem de violent al
inculpatului B.G., atât în familie cât și în comunitate, nu avea nevoie
nici de sprijin moral și nici de acțiuni conjugate ale fratelui
său.
Argumentele
prezentate de instanța de apel în sprijinul soluției adoptate nu sunt
atât de puternice încât să întărească convingerea instanței
că inculpatul B.M. a comis acte de complicitate la infracțiunea de
omor.
Astfel,
faptul că inculpatul B.M. a fost sancționat administrativ, este frate
cu inculpatul B.G. și cunoștea firea violentă a acestuia, precum
și împrejurarea că și el a amenințat în prima parte a
conflictului că o va bate și o va omorî pe victimă (acestea
fiind argumentele reținute de instanța de apel), nu sunt determinante
în a aprecia că fapta comisă de inculpatul B.M. întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 26
raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C.
pen
.,
așa cum în mod greșit a reținut instanța de apel.
Față
de modul de derulare a evenimentelor rezultat din declarațiile martorilor
oculari care au arătat în mod constant pe parcursul procesului penal
că inculpatul B.M. i-a aplicat victimei câteva lovituri peste spate cu
bățul, împrejurarea că acesta, inițial, a luat din
căruță o coasă pe care a abandonat-o, după care s-a
înarmat cu un băț pe care l-a folosit la agresarea victimei,
producându-i leziuni ce ar fi necesitat pentru vindecare circa 10 zile de
îngrijiri medicale, Înalta Curte de Casație și Justiție
apreciază că fapta comisă de inculpatul B.M. întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 180 alin.
(2) C.
pen
., fapt pentru care va menține
soluția pronunțată de instanța de fond.
În consecință, Înalta Curte
de Casație și Justiție, în baza art. 385
15
pct. 2
lit. a) C.
proc
.
pen
., a
admis recursul declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 127/A din 11
octombrie 2010, a casat în totalitate decizia penală atacată și
a menținut sentința penală nr. 76 din 26 aprilie 2010.