ÎCCJ, decizie (scj.ro #86718)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #86718) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Acțiune
privind anularea dispoziției prin care s-a respins notificarea prin care
se solicita restituirea în natură a unui imobil. Dovada
calității de moștenitor
.
Cuprins pe materii
. Drept
civil. Drept de proprietate. Acțiune privind anularea dispoziției
prin care s-a respins notificarea prin care se solicita restituirea în
natură a unui imobil. Dovada calității de moștenitor.
Index alfabetic
. Drept
civil.
-
Notificare;
-
Imobil preluat în mod abuziv de stat;
-
Moștenitor.
Legea
nr
. 10/2001:
art
. 4
alin.(3)
Art
. 4 alin.
(3) din lege, dispune că succesibilii care, după data de 6 martie
1945, nu au acceptat moștenirea, sunt repuși de drept în termenul de
acceptare a succesiunii, pentru bunurile care fac obiectul legii.
Ceea ce
dă însă valoare de acceptare a succesiunii este doar
cererea de restituire
a unuia din
bunurile ce fac obiectul de aplicare al legii, formulată în nume propriu
de cel ce se consideră persoană îndreptățită.
Că
aceasta a fost intenția legiuitorului rezultă cu atât mai pregnant
din dispozițiile alineatului 4 ale aceluiași articol, potrivit
căruia, de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au
urmat procedura prevăzută
la
Capitolul III
al legii,
profită ceilalți moștenitori
ai
persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire
.
Î.C.C.J, Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia
nr
.
7950 din 6 octombrie 2009.
Prin dispoziția
nr
.
14900 din 13 octombrie 2006, Primarul Municipiului Craiova, a respins
notificarea prin care P.E. și R.D. au solicitat, în baza
dispozițiilor Legii
nr
. 10/2001, restituirea în
natură a imobilului - teren intravilan în suprafață de
1600
m
.p
. - situat în Craiova,
jud
.
Dolj
, pe considerentul că cei în cauză nu au
făcut dovada calității de persoane îndreptățite, ci
doar de moștenitori ai autorului L.M.
La 13 noiembrie 2006, notificatorii au
contestat această dispoziție, solicitând instanței să
dispună restituirea în natură a imobilului în legătură cu
care s-a formulat notificarea, în considerarea faptului că, prin actele
atașate acesteia, au reușit să facă dovada atât a
calității lor de persoane îndreptățite cât și a
împrejurării preluării abuzive a nemișcătorului, de
către stat.
La 8 septembrie 2009, în cauză, a
formulat cerere de intervenție în interes propriu, R.L.M., care a
solicitat admiterea cererii formulată de contestatori, alături de
care se bucură, urmare descendenței sale, de aceleași drepturi,
în legătură cu imobilul în litigiu.
Investit în primă instanță,
Tribunalul
Dolj
, Secția Civilă, prin
sentința
nr
. 288 din 10 octombrie
2008, a
respins
contestația și cererea de intervenție, reținând în
esență că, prin certificat de moștenitor, petenții au
dovedit calitatea de succesori ai defunctului L.M. însă urmare a
nedepunerii
actului de preluare și conținutului
celor două adrese emise în cauză de Arhivele Statului (potrivit
cărora, în schimbul terenului expropriat s-au atribuit foștilor
proprietari, în proprietate și cu caracter de despăgubire, terenuri
corespunzătoare aflate în rezerva de stat a comunei
Ghercești
Vechi, raionul Craiova), concluzia ce se impune este aceea că cei în
cauză nu au făcut dovada preluării abuzive a terenului, din
patrimoniul autorului lor.
Apelul reclamanților a fost admis de
Curtea de Apel Craiova, Secția Civilă și pentru Cauze cu minori
și de familie care, prin decizia
nr
. 90 din 17
martie
2009 a
schimbat
în tot sentința, în sensul că a admis contestația și a
constatat nulitatea absolută a dispoziției
nr
.
14900 din 13
octombrie
2006,
emisă
de
Primăria Municipiului Craiova.
A respins totodată apelul declarat de
intervenienta
R.L.M.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța de control judiciar a reținut în esență că
Municipiul Craiova, prin Primar,
neavând
calitate de
unitate deținătoare, nu are nici competența legală de
soluționare a notificării formulată în baza Legii
nr
. 10/2001, situație în care, dispoziția
emanată de la o persoană juridică necompetentă, nu poate fi
privită decât, ca fiind nulă absolut.
În consecință, se mai arată,
urmare constatării nulității, actul atacat se
desființează, părțile fiind repuse în situația
anterioară emiterii lui, ceea ce echivalează cu o notificare adresată
unui organ necompetent, care se găsește în situația de a nu fi
fost soluționată.
Împotriva acestei ultime hotărâri au
declarat recurs atât Primarul Municipiului Craiova cât și
intervenienta
R.L.M.
În recursul său, întemeiat pe
dispozițiile
art
. 304
pct
.
8 și
pct
. 9 din Codul de procedură civilă,
Primarul Municipiului Craiova critică hotărârea dată în apel, pe
considerentul greșitei constatări a nulității absolute a
dispoziției, în condițiile în care notificatorii nu au făcut
dovada dreptului de proprietate pentru terenul solicitat a fi restituit în
natură, în suprafață de
16.000
m
.p
., situat în Craiova.
Astfel, se arată, la dosarul cauzei a
fost depus doar actul de vânzare-cumpărare încheiat la 5 ianuarie 1927,
care atestă achiziționarea, de către autorul celor în cauză
a suprafeței de un hectar și douăzeci și cinci de ari,
teren
situat la o altă adresă
decât cel în legătură cu care s-a formulat notificarea.
Tot astfel, se mai arată că,
instanța de control judiciar a ignorat prevederile Capitolului
I
pct
. 1
lit
. d din H.G.
nr
. 250/2007,
potrivit cărora entitatea investită cu soluționarea
notificării, este cea competentă în emiterea unei
decizii/dispoziții motivate, și a constatat nulitatea actului atacat
fără a face trimitere la fondul cauzei, respectiv la calitatea
contestatorilor de persoane îndreptățite și respectiv, preluarea
abuzivă a bunului imobil.
În recursul
intervenientei
R.L.M., întemeiat pe dispozițiile
art
. 304
pct
.
9
C
.pr.civ
., se
critică hotărârea din apel, pe considerentul greșitei
rețineri a lipsei calității sale procesuale active, motivat de
faptul că, chiar dacă nu a făcut dovada acceptării
succesiunii, însăși notificarea - formulată de ceilalți
moștenitori - îi conferă calitatea de persoană
îndreptățită a sta în proces, în condițiile în care nu a
făcut nici o cerere de renunțare expresă la moștenirea
autorului comun.
Ca atare, se mai arată, și
intervenienta
se bucură de dispozițiile de
favoare instituite prin
art
. 4 din lege, în sensul
repunerii sale în termenul de acceptare a succesiunii; fiind suficient ca cel
puțin una din persoanele îndreptățite să formuleze
notificare în baza Legii
nr
. 10/2001, cerere ce
profită tuturor moștenitorilor.
Recursurile formulate în cauză, se
privesc ca
nefondate
, urmând a fi respinse în
considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit dispozițiilor
art
. 22 alin. (1) din Legea
nr
.
10/2001, republicată, persoana îndreptățită, în
înțelesul acestui act normativ - la restituirea în natură a
imobilului preluat în mod abuziv, va notifica, în termen de 6 luni, de la
intrarea în vigoare a legii,
persoana
juridică deținătoare
,
sintagma făcând o
trimitere fără echivoc la entitatea care se află în posesia
bunului, sau numai a unei părți din acesta, caz în care, potrivit
art
. 27 alin. (1) din lege, va emite decizie
numai pentru partea din imobil pe care o
deține
.
În speță, din actele dosarului
rezultă că suprafața în litigiu este deținută de mai
multe societăți comerciale, terți în cauza de față,
expertul desemnat de instanța fondului
nefiind
în măsură să stabilească titlul în baza căruia
acești terți dețin imobilul, în condițiile în care nu
există temei juridic pentru examinarea actelor de proprietate ale
acestora.
Or, notificarea a fost îndreptată
către primăria în raza căreia se află
nemișcătorul tocmai în considerarea faptului că persoanele
îndreptățite nu cunoșteau deținătorul bunului
solicitat, situație în care pârâtei îi incumbă obligația
stipulată în
art
. 28 alin. (2) din lege de a
stabili care este unitatea deținătoare și de a comunica celor în
cauză elementele de identificare ale acesteia.
Ca atare, recurenta nu poate îndeplini
calitatea de deținător în sensul dispozițiilor Legii
nr
. 10/2001 pentru că
neavând
drept de dispoziție asupra imobilului, nici nu ar putea dispune valabil
asupra cererii persoanelor îndreptățite privind restituirea în
natură sau acordarea altor măsuri reparatorii.
În consecință, toate aspectele ce
țin de „fondul" soluționării notificării, respectiv
preluarea abuzivă a bunului solicitat și calitatea de persoane
îndreptățite a
notifîcatorilor
, intră
în atribuțiile deținătorului imobilului.
Nefondat
este
și recursul formulat de
intervenienta
R.L.M., în
considerarea următoarelor argumente.
Astfel, este adevărat că
art
. 4 alin. (3) din lege, dispune că succesibilii
care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea, sunt
repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii, pentru bunurile
care fac obiectul legii.
Ceea ce dă însă valoare de
acceptare a succesiunii este doar
cererea
de restituire
a unuia din bunurile ce fac obiectul de aplicare al
legii, formulată în nume propriu de cel ce se consideră persoană
îndreptățită.
Că aceasta a fost intenția
legiuitorului rezultă cu atât mai pregnant din dispozițiile
alineatului 4 ale aceluiași articol, potrivit căruia, de cotele
moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura
prevăzută
la
Capitolul III
al legii,
profită ceilalți moștenitori
ai persoanei
îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
Ca atare, în mod corect s-a pronunțat
instanța de control judiciar asupra lipsei calității procesuale
active a
intervenientei
în cauza având ca obiect
contestația formulată împotriva unei dispoziții emise în
soluționarea unei notificări, formulată în temeiul prevederilor
Legii
nr
. 10/2001, de către alte persoane.
Așa
fiind, avându-se în vedere cele ce preced, recursurile au fost respinse.