ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1559/2016

Decizia

nr.

1559

/2016

Asupra cauzei penale de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 142 din 07 decembrie 2016 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și în baza art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată privind Cooperarea Judiciară Internațională în materie penală, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 300/15 noiembrie  2013, combinat cu art. 223 alin. (2) rap. la art. 202 alin. (4) lit. e) C. proc. pen., în consecință;

A luat act de consimțământul la predare al persoanei solicitate A., cunoscută cu antecedente penale în România, în prezent aflat în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă Prahova din cadrul Inspectoratului de Poliție a Județului Prahova, este de acord să fie predată către autoritățile judiciare din Franța.

A autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Franța, respectiv Curtea de Apel din Dijon - Parchetul de pe lângă Tribunalul de Mare Instanță din Chalon sur Saone, care a emis mandatul european de arestare cu număr de referință la parchet, emis la data de 6 decembrie  2016, pentru efectuarea urmăririi penale în legătură cu săvârșirea infracțiunilor de furt în bandă organizată, tăinuire din furt agravat și a infracțiunii de participare la o organizație criminală, prevăzute de art. 311-1. 311-3, 311-4, 311-14, 450-1, 450-3. și 450-5 Codul penal francez, conf. art. 103 al. 6-7 și art. 111 din Legea nr. 302/2004, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității, prev. de art. 115 din Legea nr. 302/2004, exclusiv pentru cele menționate în mandatul european de arestare.

A constatat că persoana solicitată A. a fost reținută conform Ordonanței nr. 9394/II/5/2016 emisă la 7 decembrie 2016 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești pentru 24 de ore, respectiv începând cu data de 07 decembrie  2016, orele 11:20 până la data de 08 decembrie  2016, orele 11:20.

Conform art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 modificată, a dispus arestarea persoanei solicitate A. începând cu data de 07 decembrie 2016 în vederea predării cu respectarea termenelor prevăzute de art. 111 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 modificată, dar nu mai târziu de 30 de zile.

A autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară solicitantă din Franța, respectiv Curtea de Apel din Dijon - Parchetul de pe lângă Tribunalul de Mare Instanță din Chalon sur Saone, cu respectarea termenelor prevăzute de această lege, urmând a fi dedusă perioada reținerii și arestării.

În baza art. 103 alin. (1)

3

din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării.

Organele de poliție vor reține și preda persoana solicitată A. la Arestul Inspectoratului Județean de Poliție Prahova, în vederea predării către autoritățile judiciare franceze.

Administrația locului de deținere va primi și reține persoana solicitată A. începând cu data de 07 decembrie 2016, înaintând instanței dovada de executare a măsurii arestării, iar în termenul prev. de art. 111 din Legea nr. 302/2004 republicată, va proceda la predarea acesteia către autoritățile judiciare franceze.

Prezenta hotărâre se notifică persoanei solicitate, autorității judiciare emitente, Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Biroul Sirene, Arestului Inspectoratului Județean de Poliție Prahova, Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară Internațională în Materie Penală.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

A dispus plata onorariului avocatului din oficiu în sumă de 420 lei, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin adresa din data de 07 septembrie 2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost sesizată instanța pentru a se aprecia asupra luării măsurii arestării preventive și asupra predării persoanei solicitate A., cunoscută cu antecedente penale în România, în prezent aflată în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă Prahova din cadrul Inspectoratul de Poliție a l Județului Prahova.

Propunerea a fost formulată în urma solicitării executării mandatul european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Franța, respectiv Curtea de Apel din Dijon - Parchetul de pe lângă Tribunalul de Mare Instanță din Chalon sur Saone, care a emis mandatul european de arestare cu număr de referință la parchet 1609100020 și număr de instrucție JICABJI2/2016/00006 emis la data de 6 decembrie  2016 pentru efectuarea urmăririi penale în legătură cu săvârșirea de infracțiuni de furt în bandă organizată, tăinuire din furt agravat și a infracțiunii de participare la o organizație criminală, prevăzută de art. 311-1, 311-3, 311-4, 311-14, 450-1, 450-3. și 450-5 C. pen. francez.

Solicitarea s-a formulat în conformitate cu Decizia-Cadru nr. 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind cooperarea judiciară internațională în materie penală între statele membre, deoarece Franța a ratificat această decizie cadru.

Prin Ordonanța nr. 9394/II/5/2016 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a dispus reținerea persoanei solicitate A. de la data de 07 decembrie 2016 orele 11:20 până la data de 08 decembrie  2016 orele 11:20.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/42/2016.

Circumstanțele cauzei constau în aceea că: „în urma arestării a doi indivizi de naționalitate română (B. și C.), pentru fapte de furturi din magazine, pe 20 ianuarie 2016, jandarmii din Sâne et Loire (Franța), au procedat la audierea lor, aceștia declarând că au acționat sub ordinele lui D. Petre (născut pe 22 septembrie 1982 la Ploiești, România), care i-a adus în Franța și a dat toate ordinele necesare pentru comiterea furturilor. Ei au explicat că acest bărbat a procedat în aceiași fel, cu mai mulți hoți români și că este foarte bine organizat.

Aceste echipe au operat începând cu luna iunie 2015, mal ales în departamentele Sâne et Loire și din Bas-Rhin, iar bunurile rezultate din furturi erau: lame de ras, jocuri si console de joc video, ca și produse cosmetice.

Investigațiile realizate de către militarii de la Secția de Cercetări (Section de Recherches de Dijon), sesizați de dosar, au permis să se confirme denunțurile celor doi frați B. și C. De altfel, ei au identificat prin intermediul firmelor victime de lapte de furt similare, diferite echipe, extrem de bine structurate și care îl aveau toate ca, comanditar, pe D.

Principalele elemente de probă au constat în studierea telefoniei și a deplasărilor indivizilor, dar și în vizionarea înregistrărilor de video-supraveghere din magazinele victimelor.

Cercetările au permis să se determine mai multe filiere de tăinuire (deținere) de bunuri provenind din delicte, prin intermediul societății Atlassib (infractorii beneficiind, se pare, de un complice în intern în cadrul acestei societăți) si prin intermediul a doi indivizi români, locuind la Communay (69) și St Martin D'heres (38).

O parte din mărfuri erau revândute în România de către cuscra lui D., și anume familia A. și soția acestuia., Un rol important în aceasta rețea îl joacă și numita A., născută în România.

Investigațiile au permis să se stabilească că D. și soția sa, A., erau capii acestei organizații mafiote, recrutând și organizând în mod precis munca hoților (persoane identificate), și având contacte privilegiate cu tăinuitorii bunurilor furate.

Principalii protagoniști sunt toți originari din Ploiești, reședința județului Prahova din România.

Căutând să cuantifice beneficiul obținut din această activitate infracționala, anchetatorii l-au estimat la mai multe sute de mii de euro, luând în considerare frecvența furturilor și valoarea mărfurilor furate, de fiecare dată, în fapt, hoții furau lame de bărbierit, ca și produse de parfumerie, sau jocuri video în cantități foarte importante.

Chiar dacă faptele nu au fost denunțate de fiecare dată de către magazinele victime, prejudiciul estimat este mai mare de 500.000 de euro, fiind vorba de un număr de 26 de infracțiuni comise în perioada 27 iunie 2015 - 21 octombrie 2016, în diverse magazine situate pe teritoriul statului francez.

Instanța a apreciat că sunt întrunite condițiile legale privind executarea mandatelor europene de arestare între statele membre ale Uniunii Europene, ce au transpus Decizia Cadru nr. 2002/JAI/ din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, motiv pentru care a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, urmare adresei din 7 decembrie 2016.

S-a luat act de consimțământul la predare al persoanei solicitate A., aflată în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă Prahova din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Prahova.

În consecință, s-a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Franța, respectiv Curtea de Apel din Dijon - Parchetul de pe lângă Tribunalul de Mare Instanță din Chalon Sur Saone, care a emis mandatul european de arestare cu număr de referință la parchet și număr de instrucție emis la data de 6 decembrie  2016 pentru efectuarea urmăririi penale în legătură cu săvârșirea de infracțiuni de furt în bandă organizată, tăinuire din furt agravat și a infracțiunii de participare la o organizație criminală, prevăzute de art. 311-1, 311-3, 311-4, 311-14, 450-1, 450-3 și 450-5 C. pen. francez, conform art. 103 alin. (6)-(7) și art. 111 din Legea nr. 302/2004, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității, prevăzută de art. 115 din Legea nr. 302/2004, exclusiv pentru cele menționate în mandatul european de arestare.

S-a luat act că persoana solicitată este de acord ca eventuala pedeapsă ce va fi aplicată de autoritățile judiciare franceze să fie executată în România, astfel încât predarea nu este supusă condiției transferului în România.

Conform art. 103 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea a dispus arestarea persoanei solicitate A. și a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate către autoritatea judiciară franceză.

S-a apreciat că o măsură preventivă mai puțin severă nu se impune a fi dispusă în cauză întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de normele procesual penale române în acest sens, în plus avându-se în vedere riscul ca persoana solicitată să se sustragă procedurilor de predare, în raport de fișa de cazier judiciar aflată la dosar.

Referitor la existența afecțiunilor medicale de natură cardiologică, s-a apreciat că nu constituie un motiv obligatoriu sau opțional de refuz al executării mandatului european, mai ales că actul medical datează din 2010, iar în cursul executării mandatului european există condiții legale pentru beneficiere de asistență medicală.

Împotriva acestei sentințe a declarat contestație persoana solicitată A. și a solicitat, în esență, admiterea contestației și, pe cale de consecință, amânarea predării către statul solicitant a persoanei solicitate.

A arătat că la acest moment, privarea de libertate reprezintă un pericol pentru starea sa de sănătate.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., în raport cu motivele invocate și cu prevederile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea, de către un alt stat membru, a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al acestui text statuează că „mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-Cadru nr. 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. Legea nr. 190/1 din 18 iulie 2002”.

Din economia dispozițiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 și următoarele din Legea nr. 302/2004 - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la verificarea incidenței motivelor de refuz a predării.

Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis la data de 6 decembrie  2016, de către autoritățile judiciare din Franța (respectiv, Curtea de Apel din Dijon - Parchetul de pe lângă Tribunalul de Mare Instanță din Chalon sur Saone), față de persoana solicitată Stal Silvia Gențiana, are forma și conținutul prevăzute la art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 aspecte care nu fac obiectul criticii contestatorului și că acesta nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitatea sa.

În ceea ce privește motivele pentru care autoritatea judiciară română de executare refuză sau poate refuza executarea mandatului european de arestare, se constată că acestea sunt enumerate în dispozițiile art. 98 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 și se rezumă la următoarele cazuri:

a) când, din informațiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiția ca, în cazul condamnării, sancțiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost grațiată ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracțiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autoritățile române au, potrivit legii române, competența de a urmări acea infracțiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română.

d) în situația prevăzută la art. 96 alin. (2) din prezenta lege; în mod excepțional, în materie de taxe și impozite, de vamă și de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzată pentru motivul că legislația română nu impune același tip de taxe sau de impozite ori nu conține același tip de reglementări în materie de taxe și impozite, de vamă și de schimb valutar ca legislația statului membru emitent;

e) când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare;

f) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent;

g) când persoana care face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte într-un alt stat terț care nu este membru al Uniunii Europene, cu condiția ca, în caz de condamnare, sancțiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost grațiată potrivit legii statului de condamnare;

h) când mandatul european de arestare se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României;

i) când mandatul european cuprinde infracțiuni care au fost comise în afara teritoriului statului emitent și legea română nu permite urmărirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului român;

j) când, conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-au prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române;

k) când o autoritate judiciară română a decis fie să nu înceapă urmărirea penală, fie încetarea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau clasarea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare, sau a pronunțat, față de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleași fapte, care împiedică viitoare proceduri;

l) când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislația statului emitent:

(i) persoana a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la faptul că poate fi pronunțată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces; sau;

(ii) persoana, având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau;

(iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și i s-a adus la cunoștință că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac și că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac; sau;

(iv) persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, însă, imediat după predarea sa, acesteia i se va înmâna personal respectiva hotărâre și i se va aduce la cunoștință că hotărârea de condamnare este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu care instanța competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în urma soluționării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desființată.

Analizând criticile contestatoarei, referitoare la existența unor motive de refuz al predării, Înalta Curte le apreciază ca fiind neîntemeiate.

Astfel, instanța constată că faptele care fac obiectul mandatului european de arestare pentru care persoana este urmărită, au fost săvârșite în perioada 27 iunie 2015-21 octombrie 2016 și, astfel cum au fost descrise, întrunesc potrivit legislației franceze, elementele constitutive ale infracțiunilor de furt în bandă organizată, tăinuire din furt agravat și participare la o organizație criminală, fapte care sunt prevăzute de art. 311-1, 311-3, 311-4, 311-14, 450-1, 450-3 și 450-5 C. pen. francez, sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 20 de ani.

În consecință, motivul invocat de contestatoare (respectiv, faptul că privarea de libertate reprezintă un pericol pentru starea de sănătate a acesteia) nu constituie un motiv obligatoriu sau opțional, de refuz al executării mandatului, iar, pe de altă parte, aceasta poate beneficia de tratament și în regim de detenție, iar predarea nu se poate efectua fără ca persoana solicitată să fie în stare de detenție.

În aceeași ordine de idei, se reține că persoana solicitată și-a dat consimțământul și nu mai poate reveni asupra acestuia.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată inexistența vreunui motiv de refuz al predării, sentința penală contestată fiind legală și temeinică și, în consecință, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 142 din 07 decembrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 142 din 07 decembrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie.

Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 decembrie 2016.