ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1552/2016

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1552/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1552/2016

Asupra cauzei penale

de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 140

din 7 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost

admisă cererea formulată de Tribunalul cu Magistrați din

Westminster, Marea Britanie, privind executarea mandatului european de arestare

emis la data de 17 noiembrie 2016 pe numele persoanei solicitate A., luându-se

act că acesta nu a fost de acord cu predarea sa către autoritatea

judiciară emitentă a mandatului european de arestare.

Totodată, s-a

autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea

judiciară Tribunalul cu Magistrați din Westminster Marea Britanie,

conform art. 103 alin. (5), (6) și art. 111 din Legea nr. 302/2004 în

referire la art. 27 parag. 2 din Decizia Cadru nr. 2002/284/JAI din 13 iunie

2002 a Consiliului Uniunii Europene, cu respectarea drepturilor conferite de

regula specialității, prevăzute de art. 115 din Legea nr. 302/2004,

exclusiv pentru faptele menționate în mandatul european de arestare

și sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o

pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie

transferată în România pentru executarea acesteia, potrivit art. 97 alin.

(2) din Legea nr. 302/2004.

Conform art. 112 alin.

(1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată, a

fost amânată predarea persoanei solicitate A. către autoritatea

judiciară emitentă, până la soluționarea definitivă a

cauzei penale ce face obiectul Dosarului nr. x/D/P/2016 al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și

Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești în care aceasta are calitatea de

inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

367 alin. (1) C. pen., art. 213 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin.

(1) C. pen., art. 210 alin. (1) lit. a), c) ambele cu aplicarea art. 35 alin.

(1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 C. pen., iar, în cazul unei

condamnări definitive, până la executarea pedepsei.

În conformitate cu art.

103 alin. (6) și 13 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei

solicitate A. pe o durată de 30 de zile în vederea predării

către autoritățile judiciare din Marea Britanie, mandat ce va fi

pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea

predării, conform art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.

S-a constatat că

persoana solicitată a fost arestată provizoriu pe o durată de 15

zile de la 28 noiembrie 2016 până la data de 12 decembrie 2016, inclusiv,

conform mandatului de arestare preventivă nr. 65/MEA emis la data de 28

noiembrie 2016 de către Curtea de Apel Ploiești.

Pentru a se

pronunța astfel, prima instanță a reținut că, din

semnalarea nr. x/SIRENE/VSD din 24 noiembrie 2016 a Centrului de Cooperare

Polițienească Internațională - Biroul Sirene - România, a

rezultat că Tribunalul cu Magistrați din Westminster din Marea

Britanie a solicitat arestarea și predarea persoanei solicitate A.,

către autoritățile judiciare ale statului solicitant, acesta

fiind suspectat pentru comiterea pe teritoriul Marii Britanii a

următoarelor infracțiuni: asociere în vederea comiterii de

infracțiuni de trafic de persoane în Marea Britanie în scopul

exploatării sexuale încălcând art. 1 alin. (1) C. pen. 1977; asociere

în vederea comiterii infracțiunii de aranjare și facilitare a

călătoriei altei persoane în Marea Britanie în scopul

exploatării încălcând art. 1 alin. (1) C. pen. 1977; asociere în

vederea provocării prostituției infantile încălcând art. 1 alin.

(1) C. pen. 1977; asociere în vederea controlării prostituției

infantile încălcând art. 1 alin. (1) C. pen. 1977; asociere în vederea

provocării prostituției (adulților) încălcând art. 1 alin. (1)

C. pen. 1977; asociere în vederea controlării prostituției

(adulților) încălcând art. 1 alin. (1) C. pen. 1977; asociere în

vederea comiterii violului, încălcând art. 1 alin. (1) C. pen. 1977;

provocarea de vătămare corporală, încălcând art. 47 din

Legea Infracțiunilor împotriva Persoanei din 1861; asociere în vederea

comiterii spălării de bani, încălcând art. 1 alin. (1) C. pen.

1977 și pentru care durata maximă a pedepsei cu închisoarea este de

14 ani.

În urma

sesizării instanței prin referatul nr. x/II/5/2016 al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Ploiești, la termenul de judecată din 28

noiembrie 2016, persoanei solicitate i s-a adus la cunoștință

că împotriva sa autoritățile judiciare din Marea Britanie au

emis mandat european de arestare în vederea arestării și

predării în scopul urmăririi penale pentru săvârșirea unor

fapte pe teritoriul acestei țări, aceasta fiind ascultată în

prezența apărătorului desemnat din oficiu, iar, prin încheierea

de la aceeași dată, s-a dispus arestarea provizorie pentru o

perioadă de 15 zile, respectiv de la 28 noiembrie 2016 până la 12

decembrie 2016, inclusiv, acordându-se termen pentru data de 07 decembrie 2016

pentru ca procurorul să prezinte mandatului de european în original

însoțit de traducerea în limba română.

La termenul

din data de 07 decembrie 2016, în prezența apărătorului desemnat

din oficiu, persoanei solicitate i-a fost înmânat mandatul european de arestare

însoțit de traducerea în limba română, prilej cu care a fost

informată cu privire la drepturile prevăzute de art. 103 din Legea nr.

302/2004, republicată, și i s-a adus la cunoștință

dispozițiile art. 115 din același act normativ privind regula

specialității, efectele acesteia, conținutul mandatului european

de arestare și posibilitatea de a consimți la predare către

autoritățile judiciare germane și caracterul irevocabil al

acordului dat voluntar. După consultarea cu apărătorul desemnat

din oficiu, persoana solicitată a refuzat a fi predată

autorităților judiciare emitente, susținând că faptele

expuse în cuprinsul mandatului european de arestare nu au fost

săvârșite de el, una din persoanele vătămate fiindu-i

nepoată și nu o putea trafica, precizând că împotriva sa

organele de urmărire penală din România efectuează

cercetări într-un dosar penal fără a putea preciza faptele

imputate. În continuare, persoana solicitată a mai arătat că nu

renunță la regula specialității.

Prima

instanță a reținut, astfel, că mandatul european de arestare,

ce face obiectul procedurii de față, a fost emis de Tribunalul cu

Magistrați Westminster din Marea Britanie la data de 17 noiembrie 2016, în

scopul arestării și predării către autoritățile

judiciare emitente în vederea efectuării urmăririi penale a persoanei

solicitate A., autoritatea judiciară solicitantă făcând parte

dintr-un stat membru al Uniunii Europene care a transpus în legislația

internă Decizia - Cadru 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului

Uniunii Europene, iar decizia judiciară s-a luat în vederea

cercetării persoanei solicitate sub aspectul comiterii infracțiunilor

menționate mai sus.

S-a

arătat că circumstanțele de fapt ale cauzei constau în aceea

că, în septembrie 2015, s-a descoperit că o femeie fusese

traficată în Marea Britanie de către A., B. și C. și a fost

forțată să practice prostituția pe stradă în Londra.

Aceasta locuise la mai multe adrese împreună cu suspecții, i se luase

cartea de identitate, iar banii erau păstrați de aceștia, A.

și B. cumpărându-i haine pentru muncă. După ce a

scăpat a depus plângere la poliție, formându-se o echipă

comună de investigații din partea României și Marii Britanii. A

fost identificată o altă reclamantă, D., nepoata lui A., care

avea 14 ani atunci când a fost abordată, împreună cu mama ei, de A.

și B., care au sugerat ca D., să călătorească la

Londra să lucreze cu ei, fără a preciza despre ce fel de

muncă este vorba. Victima nu a fost încântată, însă mama

acesteia a fost convinsă să semneze o procură care să-i

permită lui A. să o scoată pe D. din țară. În aprilie

2016, cei doi au plecat în Marea Britanie, unde victima a fost

forțată să se prostitueze pe stradă, lucrând timp de 6

luni, până când a fost salvată, interval în care a primit foarte

puțin din banii pe care îi câștiga, spunându-i-se să nu își

declare vârsta reală întrucât A. și B. se temeau că vor merge la

închisoare dacă se află. În numeroase ocazii, A. a fost violent atât

cu ea cât și cu celelalte fete care erau forțate să lucreze de

către acesta. A fost identificată o altă reclamantă, E.,

nepoata lui B., care, în 2012, când avea 14 ani, s-a oferit să o

prostitueze. Nu s-a întâmplat nimic atunci, dar în 2016 B. i-a oferit un

serviciu în Marea Britanie, fără să-i spună despre ce este

vorba, acceptând această ofertă după câteva luni de presiuni.

Aceasta a plecat în Marea Britanie împreună cu o altă fată pe

care A. o mințise, spunându-i că se va căsători cu ea, iar

odată ajunse în străinătate cele două au fost obligate

să se prostitueze în Londra. A. i-a luat cartea de identitate,

susținând victima îi datorează bani pentru călătorie.

Aceasta a afirmat că în timpul șederii în Marea Britanie a

câștigat aproximativ 15.000 lire sterline din care A. i-a permis să

păstreze doar 400 lire, acesta a amenințat-o și era violent

față de altele. A patra victimă a fost F., care deja lucra ca

prostituată, iar în 2013 a acceptat să vină în Marea Britanie,

unde a fost întâmpinată de A. care a dus-o la locuința lui din

Londra. A lucrat pentru ei aproximativ o lună și a plecat pentru

că trebuia să le dea lor toți banii. Ea a declarat că mai

era o fată acolo care era agresată frecvent de el. Au fost

identificate și alte victime, atât minore cât și majore, care

urmează a fi audiate de poliție.

În mandatul

european de arestare s-a mai arătat că A. a transferat bani provenind

din prostituție din Marea Britanie în România, suma totală nefiind

cunoscută întrucât investigațiile financiare sunt în

desfășurare în urma arestărilor recente. A. a fost arestat în

România și B. și C. au fost arestați în Marea Britanie într-o acțiune

coordonată a echipei comune de investigații. Organele de cercetare

din România au convenit că A. trebuie să fie judecat în Marea

Britanie. S-a arătat că în cauză se fac în continuare

cercetări, pentru a fi identificate toate victimele și pentru a se aduna

toate probele. S-a arătat că presupusele infracțiuni și

datele particulare ale acestora sunt legate de acuzațiile de asociere în

vederea comiterii de infracțiuni, în afara agresării provocatoare de

vătămări corporale. S-a precizat că victimele nu sunt

numite întrucât asocierea în vederea comiterii de infracțiuni se

referă la persoane nenumite (acele victime cunoscute și necunoscute).

S-a stabilit cronologia acuzațiilor specifice de conspirație conform

datelor permise de legislația aplicabilă.

Prima

instanță a observat, în consecință, că faptele ce

motivează mandatul european de arestare emis de autoritatea judiciară

solicitantă fac parte dintre cele prevăzute de art. 96 alin. (2) din

Legea nr. 302/2004, modificată, și constituie infracțiunile

prevăzute de art. 367, art. 211, art. 210, art. 213 C. pen. român și art.

29 din Legea nr. 656/2002 și dau dreptul la predare. S-a mai constatat

că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către

autoritățile judiciare emitente.

Față

de cele arătate, Curtea, constând că sunt întrunite condițiile

legale privind executarea mandatelor europene de arestare de statele membre ale

Uniunii Europene, ce au transpus Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie

2008 a Consiliului Uniunii Europene, a apreciat întemeiată cererea

formulată de autoritatea judiciară, Tribunalul cu Magistrați

Westminster din Marea Britanie și a autorizat predarea persoanei

solicitate către autoritățile judiciare britanice, cu respectarea

garanțiilor prevăzute de art. 97 și art. 115 din Legea nr. 302/2004,

republicată, și art. 27 parag. 2 din Decizia Cadru 2002/584/JAI din

13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, urmând ca, în caz de condamnare

la o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată

să fie transferată în România pentru executarea acesteia.

Totodată,

având în vedere că din referatul întocmit de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Ploiești a rezultat că persoana solicitată este

cercetată, în calitate de inculpat, în stare de arest preventiv, de

autoritățile judiciare române în Dosarul penal nr. x/D/P/2016 al Direcția

pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și

Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești, pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., art. 213 alin.

(1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 210 alin. (1) lit. a) și

c) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.

pen., aflat în Arestul Inspectoratului de Poliție al Județului

Prahova,

în

baza art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004,

Curtea a dispus amânarea predării acesteia către autoritatea

judiciară emitentă până la soluționarea definitivă a

cauzei penale anterior menționate, iar, în situația trimiterii în

judecată și condamnării definitive, până la executarea

pedepsei aplicate.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, a formulat contestație persoana

solicitată A., solicitând ca predarea sa către autoritățile

judiciare britanice să se realizeze imediat.

Examinând

contestația formulată prin prisma criticilor formulate și a

dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta

este nefondată, pentru următoarele considerente:

Așa cum

a reținut chiar instanța de fond, din conținutul mandatului

european de arestare emis la

data de 17 noiembrie 2016 de Tribunalul de

Magistrați din Westminster, Marea Britanie, rezultă că persoana

solicitată A. este cercetată în această țară pentru

comiterea unui număr de 13 infracțiuni: asociere în vederea comiterii

de infracțiuni de trafic de persoane în Marea Britanie în scopul

exploatării sexuale încălcând art. 1 alin. (1) C. pen. 1977 (4

fapte); asociere în vederea comiterii infracțiunii de aranjare și

facilitare a călătoriei altei persoane în Marea Britanie în scopul

exploatării încălcând art. 1 alin. (1) C. pen. 1977 (2 fapte);

asociere în vederea provocării prostituției infantile încălcând art.

1 alin. (1) C. pen. 1977; asociere în vederea controlării

prostituției infantile încălcând art. 1 alin. (1) C. pen. 1977;

asociere în vederea provocării prostituției (adulților)

încălcând art. 1 alin. (1) C. pen. 1977; asociere în vederea

controlării prostituției (adulților) încălcând art. 1 alin.

(1) C. pen. 1977; asociere în vederea comiterii violului, încălcând art. 1

lin. (1) C. pen. 1977; provocarea de vătămare corporală,

încălcând art. 47 din Legea Infracțiunilor împotriva Persoanei din

1861; asociere în vederea comiterii spălării de bani, încălcând art.

1 alin. (1) C. pen. 1977, infracțiuni pentru care durata maximă a

pedepsei cu închisoarea este de 14 ani.

Pentru a se

reține săvârșirea acestor infracțiuni,

autoritățile judiciare britanice au constatat că, în septembrie

2015, s-a descoperit că numiții A., B. și C. au traficat o

femeie în Marea Britanie, pe care au forțat-o să practice

prostituția pe stradă, în Londra. În acest sens, s-a constatat

că aceasta a locuit la mai multe adrese împreună cu suspecții,

care i-au luat cartea de identitate, păstrându-i banii

câștigați, cumpărându-i, însă, haine de muncă.

După ce a scăpat, victima a depus plângere la poliție, pentru

efectuarea cercetărilor formându-se o echipă comună de

investigații româno-britanică. În urma cercetărilor efectuate au

fost identificate alte trei victime de origine română, dintre care una

minoră, două dintre ele rude ale celor trei persoane cercetate, care

au precizat că au fost ademenite în Marea Britanie cu promisiunea unui loc

de muncă, însă odată ajunse în acea țară au fost

obligate, în diferite intervale de timp, să se prostitueze pe stradă în

Londra, fiind amenințate ori agresate de A., acesta luându-le actele de

identitate și majoritatea sumelor de bani câștigate. De asemenea, au

fost identificate și alte victime, atât minore cât și majore, ce

urmează a fi audiate de poliție. O parte din sumele provenite din

prostituție au fost transferate de A. din Marea Britanie în România,

cuantumul total nefiind încă cunoscut, deoarece investigațiile

financiare sunt în plină desfășurare. În urma acțiunii

echipei comune de investigații, două dintre persoanele cercetate au

fost arestate în Marea Britanie, iar A. în România, convenindu-se ca acesta din

urmă să fie judecat de autoritățile judiciare britanice.

Aceste fapte

sunt incriminate în legea penală română în conținutul

infracțiunilor prevăzute de art. 367, art. 211, art. 210, art. 213 C.

pen. și art. 29 din Legea nr. 656/2002, fiind sancționate cu pedeapsa

închisorii și regăsindu-se în cele prevăzute de art. 96 alin.

(1) din Legea nr. 302/2004 care dau loc la predare.

Pe de

altă parte, analizând actele dosarului, se constată că, î

n

declarațiile date în fața instanței de fond la 28 noiembrie 2016

și 7 decembrie 2016 (fila 26 și 56 dos. fond), persoana

solicitată a arătat că nu este de acord să fie predată

autorităților judiciare britanice, nu a săvârșit faptele

pentru care este cercetat în Marea Britanie, care fac obiectul mandatului

european de arestare emis pe numele său, și nu renunță la

regula specialității. Cu toate acestea, în ultimul cuvânt formulat la

data de 15 decembrie 2016 în fața Înaltei Curți de Casație

și Justiție, persoana solicitată a precizat că dorește

ca predarea sa către autoritățile judiciare britanice să se

realizeze imediat, acesta constituind, de fapt, și motivul pentru care s-a

promovat calea de atac în cauză.

Față

de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că instanța de

fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului de arestare

emis de Tribunalul de Magistrați din Westminster, Marea Britanie, cu

privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis

în vederea

efectuării urmăririi penale față de contestator, cuprinde

faptele pentru care se solicită predarea și nu există niciun

impediment în executare din cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004,

cu respectarea, desigur, a regulii specialității potrivit art. 115 alin.

(2) din același act normativ, astfel cum a precizat contestatorul în

declarațiile date.

Înalta Curte

nu va putea da curs, însă, solicitării apărării de predare

imediată a persoanei solicitate către autoritățile judiciare

britanice, având în vedere că, din actele dosarului (referatul nr. x/II/5/2016

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și adresei nr.

x/D/P/2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de

Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial

Ploiești, filele 3 și 14 dosar fond) rezultă că A. este

cercetat în calitate de inculpat în Dosarul nr. x/D/P/2016 al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și

Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de

art. 367 alin. (1) C. pen., art. 213 alin.

(1) raportat la art. 35 alin. (1) C. pen., art. 210 alin. (1) lit. a) și

c) raportat la art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.

pen., astfel încât, în mod corect, prima instanță a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1)

din Legea nr. 302/2004, dispunând amânarea predării până la

soluționarea definitivă a respectivei cauze penale, iar, în cazul

unei condamnări definitive, până la executarea pedepsei.

Pentru

motivele de mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin.

(7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată,

contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva

sentinței penale nr. 140 din 7 decembrie 2016 pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

În baza art. 275

alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă

procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la

plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, iar, în baza art. 275

alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu

,

în sumă de 400 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva

sentinței penale nr. 140 din 7 decembrie 2016 pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Obligă

contestatorul

persoană solicitată

la plata sumei de 200

lei

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană

solicitată, în sumă de 400 lei, se plătește din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 15 decembrie 2016.