ÎCCJ, decizie (scj.ro #82741)

Procedura punerii sub interdicție. Cerere reconvențională Cererea prin care pârâtul, față de care s-a solicitat punerea sub interedicție, solicită, la rândul lui, punerea sub interdicție a reclamantului, nu îndeplinește condițiile unei cereri reconvenționale, în sensul art. 119 alin. 1și 2 C.proc. civ., nefiind parcursă procedura prealabilă, prevăzută de art. 30 și urm. din Decretul nr. 32/1954. Secția civilă, decizia nr.1098 din 15 martie 2002 Reclamanta M.D. a chemat în judecată pe soțul său M.L.P., solicitând punerea acestuia sub interdicție și numirea unui curator. Prin cerere reconvențională, formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea cererii principale și punerea reclamantei sub interdicție, susținând că, fiind suferindă de schizofrenie paranoică, este necesară internarea acesteia într-un institut de specialitate.

Tribunalul Caraș-Severin, prin sentința civilă nr.151 din 20 februarie 2001, a respins atât cererea formulată de reclamantă, cât și acțiunea reconvențională. S-a reținut că cei doi soți sunt în proces de divorț și, pentru punerea sub interdicție, se învinuiesc reciproc, în sensul că fiecare ar suferi de schizofrenie paranoică. Or, potrivit dispozițiilor art.142 alin.1 C.fam., punerea sub interdicție se poate dispune, pe cale judecătorească, numai împotriva persoanelor fizice care nu au discernământul pentru a se îngriji de interesele lor, din cauza alienației mintale, ori debilității mintale, împrejurare care nu rezultă din materialul probator administrat. Prin decizia civilă nr.81 din 7 iunie 2001, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul declarat de pârâtul M.L.P.

Recursul formulat de pârâtul-reclamant nu este întemeiat. Recurentul a formulat cererea sa de punere sub interdicție, ca cerere reconvențională, în fața primei instanțe, în faza de judecată a cererii formulate de reclamanta M.D., cerere care parcursese în prealabil faza obligatorie, prevăzută de art.30 din Decretul nr.32/1954. Potrivit acestei dispoziții legale, o asemenea cerere, cu un astfel de obiect, trebuie înaintată procurorului care dispune efectuarea cercetărilor ce va socoti necesare, va lua și părerea unei comisii de medici specialiști, iar dacă cel a cărui punere sub interdicție este cerută se găsește internat într-o instituție sanitară, va lua și părerea medicului sub supravegherea căruia se află.

O astfel de cerere are deci un caracter independent,pentru a cărei soluționare este necesar a se parcurge cele două faze: necontradictorie și,respectiv, contradictorie, inclusiv în ceea ce privește administrarea probelor potrivit art.30, 32 și urm. din Decretul nr.32/1954, ceea ce nu s-a întâmplat cu cererea reconvențională a pârâtului-reclamant . Prin urmare, în speță, cererea formulată de recurentul-pârât nu întrunește, ca cerere reconvențională, condițiile prevăzute de art.119 alin.1 și 2 C.proc.civ., pentru a putea fi considerată astfel, motiv pentru care, față de poziția părții care nu s-a prezentat niciodată în instanță, a fost posibilă, în mod corect, respingerea ei, reținându-se sub aspect probatoriu neîntrunirea cerințelor prevăzute de art.142 C.fam.