ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 489/2017

Decizia nr. 489/2017

Asupra conflictului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș la data de 18 august 2015, reclamantul A. a formulat acțiune în pretenții, în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Poarta Albă, solicitând obligarea pârâtului la plata unor sume de bani cu titlu de despăgubiri materiale și morale.

Prin sentința civila nr. 973 din 08 septembrie 2016, Judecătoria Curtea de Argeș a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.

În motivare, a reținut că, potrivit art. 107 C. proc. civ., regula generală în materia competenței teritoriale este aceea conform căreia „cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”.

A arătat că avocatul reclamantului a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Curtea de Argeș, iar instanța a constatat că sediu! pârâtei se află în circumscripția Judecătoriei Medgidia.

Învestită prin declinare, Judecătoria Medgidia a pronunțat sentința nr. 71 din data de 26 ianuarie 2017, prin care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș, a constatat ivit conflict negativ de competență și a suspendat judecata cauzei, trimițând dosarul în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivare, a reținut că reclamantul a sesizat Judecătoria Curtea de Argeș cu o acțiune personală, ce are ca obiect pretenții, caz în care competența soluționării cauzei este reglementată de norme de ordine privată (competență relativă).

Instanța a constatat că excepția necompetenței teritoriale nu a fost invocată de pârât prin întâmpinare, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care a apreciat că Judecătoria Curtea de Argeș a devenit competentă exclusiv să soluționeze cauza.

Prin urmare, a arătat instanța, invocarea necompetenței relative de reclamant prin curator, s-a făcut cu nesocotirea dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ. și, pe cale de consecință, nu Judecătoria Medgidia este competentă să soluționeze prezenta cauză, ci Judecătoria Curtea de Argeș.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 129 C. proc. civ.:

„(1) Necompetentă este de ordine publică sau privată.

(2) Necompetentă este de ordine publică:

(3) În toate celelalte cazuri, necompetentă este de ordine privată.”

Art. 130 C. proc. civ. prevede că:

„(1) Necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de către judecător în orice stare a pricinii.

(2) Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

(3) Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

(4) Dacă necompetența nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanță necompetentă nu va putea cere declararea necompetenței.”

Așadar, Înalta Curte reține că în textul normativ mai sus citat sunt enumerate limitativ cazurile de necompetență publică, în restul cazurilor fiind vorba despre necompetență de ordine privată.

În cauză, Înalta Curte constată că reclamantul A. a înregistrat cererea de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș, solicitând obligarea pârâtului Penitenciarul Poarta Albă la plata unor sume de bani cu titlu de despăgubiri materiale și morale.

În ședința de judecată din data de 8 septembrie 2016, când instanța a și rămas în pronunțare, avocatul reclamantului a invocat excepția de necompetență teritorială a instanței de judecată.

Înalta Curte constată că necompetență invocată de avocatul reclamantului în fața Judecătoriei Curtea de Argeș era una de ordine privată.

În aplicarea art. 130 alin. (3) C. proc. civ., această excepție ar fi putut fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Cum acest lucru nu s-a întâmplat, a devenit incident art. 130 alin. (4) C. proc. civ., mai sus citat, și Judecătoria Curtea de Argeș a devenit instanța competentă exclusiv să soluționeze cauza.

Față de aceste considerente, competența de soluționare revine Judecătoriei Curtea de Argeș, ca instanță învestită cu soluționare cererii de chemare în judecată de către reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2017.