ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3554/2016

Decizia nr. 3554/2016 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată la 10.02.2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - Unitatea de Management a Proiectului - Direcția de Implementare a Sistemului Integrat de Securitate a Frontierei și Ministerul Afacerilor Interne, solicitând suspendarea executării deciziei de imputare nr. 404744 din 08.07.2015 până la soluționarea definitivă a cauzei care face obiectul Dosarului nr. x/2/2015 aflat pe rolul Curții de Apel București.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 1292 din 15 aprilie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul A., împotriva pârâtei Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - Unitatea de Management a Proiectului - Direcția de Implementare a Sistemului Integrat de Securitate a Frontierei, pentru lipsa calității procesuale pasive. Totodată, a respins cererea formulată împotriva pârâtului Ministerul Afacerilor Interne, ca neîntemeiată. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Procedura în fața instanței de recurs Prin declarația depusă la data de 18 iulie 2016, recurentul-reclamant A. a precizat că, în temeiul art. 406 C. proc.

civ., înțelege să renunțe la calea de atac formulată împotriva sentinței civile nr. 1292 din 15 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Considerentele și soluția instanței de recurs Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului, constată faptul că recurentul-reclamant A. a formulat cerere de renunțare la judecata recursului. Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului, care nu este supus cenzurii instanței de judecată, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil. În ceea ce privește cererea formulată de recurentul-reclamant, se constată că dispozițiile invocate, respectiv art. 406 C. proc.

civ. se referă la dreptul reclamantului de a renunța la judecată, în fond sau în calea extraordinară de atac. Văzând dispozițiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, și având în vedere dispozițiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererea recurentei de renunțare la judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1292 din 15 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2016.