ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 357/2018

Asupra admisibilității în principiu a recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 06.07.2015 contencios administrativ și fiscal la data de 06.07.2015 reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași formulând contestație împotriva interdicției emise de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră- Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, B. nr. x/26.06.2015, solicitând anularea măsurii privind interzicerea intrării în țară pentru perioada de 5 ani și anularea consemnului nominal de nepermitere a intrării la frontieră instituit în evidențele IGPF.

În argumentele prezentate în susținerea acțiunii, reclamantul a arătat în esență că măsura este nelegală și netemeinică, fiind disproporționată raportat la gravitatea contravenției săvârșite, învederând și faptul că este de etnie română. A invocat caracterul facultativ al aplicării măsurii.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 106

3

alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 cu modificările ulterioare, Legea nr. 176/2013, art. 41 alin. (1) din Constituția Românei.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 29 din 12 ianuarie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași și, pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate pasivă.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 29 din 12 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamantul A., în condițiile art. 483 din Noul C. proc. civ. ( în continuare noul C. proc. civ.).

Se constată că recurentul-reclamant A. a invocat ca temei legal al căii de atac exercitate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., prin raportare la O.U.G. nr. 194/2002, privind regimul străinilor in România.

În acest sens, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Recurentul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 din noul C. proc. civ.

Apărările formulate in cauză

Intimatul - pârât Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Având în vedere criticile expuse de recurentul-reclamant în cererea de recurs, precum și din perspectiva hotărârii atacate, Înalta Curte apreciază că argumentele prezentate în susținerea recursului pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., dar având în vedere dispozițiile art. 457 alin. (1) din același cod prin care s-a statuat că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, hotărârea instanței este fără cale de atac, astfel că recursul apare ca inadmisibil.

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, in stanță din oficiu Înalta Curte constată că aceasta este fondată și urmează a o admite, cu consecința respingerii recursului declarat în cauză, pentru următoarele considerente:

În prezenta cauză, având ca obiect contestație împotriva interdicției emise de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră- Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, B. nr. x/26.06.2015 prin care reclamantul a solicitat anularea măsurii privind interzicerea intrării în țară pentru perioada de 5 ani și anularea consemnului nominal de nepermitere a intrării la frontieră instituit în evidențele IGPF, sunt aplicabile dispozițiile art. 106

3

alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002"( variata aplicabilă la data de 26 iunie 2015) privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările și completările ulterioare prevede că:

(3) "Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură.

Contestația nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare.

Hotărârea instanței este definitivă

Având în vedere dispozițiile art. 634 C. proc. civ., care definesc noțiunea de hotărâre definitivă, dar și pe cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se apreciază că decizia Curții de Apel nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, având caracter definitiv.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta", iar art. 483 alin. (1) arată că sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile prevăzute de lege."

În consecință, sentința recurată nu face parte din categoria hotărârilor care, potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. cu referire la art. art. 106

3

alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002" (varianta aplicabilă la data de 26 iunie 2015) privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările și completările ulterioare), Curtea va admite excepția inadmisibilității recursului și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 29 din 12 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 02 februarie 2018.