PAVLIK c. REPUBLIQUE TCHEQUE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Irrecevable
PAVLIK c. REPUBLIQUE TCHEQUE (CtEDO, 2008)
SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 1531/03 prezentată de Miroslav PAVLÍK împotriva Republicii Cehe Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 29 ianuarie 2008 într-o cameră compusă din Peer Lorenzen, președinte, Snejana Botoucharova, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Javier Borrego, Renate Jaeger, Mark Villiger, judecători; și de Claudia Westerdiek graffière de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 6 mai 2003, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a lua în considerare în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie, în calitate de reclamant, dl Miroslav Pavlík, este cetățean ceh, născut în 1944 și rezident la Hustopeče. El este reprezentat în fața Curții de către dl Volná, avocat în baroul ceh. Guvernul pârât este reprezentat de agentul său, dl V.A. Schorm. A. Circumstanțele speței Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 1 noiembrie 1993, reclamantul a intentat o acțiune prin care intenționa să ia o hotărâre cu privire la expulzarea locatarului său. Prima hotărâre pronunțată de Tribunalul Districtual (Okresní soud) la 13 decembrie 1994 a fost anulată, la 11 decembrie 1997, de Tribunalul Regional (Krajský soud) Prin a doua sa hotărâre din 5 noiembrie 1999, tribunalul de district i-a dat dreptul reclamantului, în timp ce obligația de a asigura un adăpost pentru locatarul său. La 30 ianuarie 2003, tribunalul regional a confirmat decizia privind evizia, dar l-a numit pe reclamant să asigure chiriașului său o locuință compensatorie, în loc de un simplu adăpost. Această hotărâre a fost pronunțată în forță de lucru judecat la 7 martie 2003. Dreptul și practica internă relevante Dreptul și practica internă relevante sunt descrise în hotărârea pronunțată în cauza Vokurka c. Republica Cehă 4052/02, §§ 11-24, 16 octombrie 2007). GRIEF Invochează art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamantul se plânge de durata excesivă a procedurii urmate în speță. (1) Reclamantul susține că durata procedurii în litigiu a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum este prevăzut în art. 6 alin. (1) din Convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) În observațiile sale suplimentare, guvernul a informat Curtea că Legea nr. 160/2006 a fost adoptată, care a modificat legea 82/1998 și care permite acum justițiabililor să solicite o satisfacție rezonabilă în ceea ce privește prejudiciul moral cauzat de durata procedurii. El a solicitat Curții să aprecieze dacă mai mult de atât nu ar fi trebuit să declare inadmisibile pentru neobosirea căilor de atac interne toate cererile adresate împotriva Republicii Cehe referitoare la durata excesivă a procedurii. Reclamantul a exercitat această nouă acțiune prin trimiterea la Ministerul Justiției a unei cereri de despăgubire în valoare de 215 300 CZK (aproximativ 8 160 EUR) pentru daunele materiale și morale cauzate de durata procedurii, precum și pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate. Printr-o scrisoare din 27 decembrie 2006, Ministerul Justiției a informat Ministerul Justiției că, după examinarea duratei procedurii în speță, a considerat rezonabil să îi aloce suma globală de 115 000 CZK (aproximativ 4 360 EUR). În scrisoarea sa din 10 ianuarie 2007, avocatul reclamantului a informat Curtea că clientul său nu a considerat această sumă suficientă, dar nu a avut competența de a iniția o procedură în despăgubire în fața unei instanțe competente, în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Legea nr. 82/1998. Trebuie remarcat faptul că în decizia Vokurka c. Republica Cehă (citată mai întâi), Curtea a considerat că acțiunea introdusă în ordinea juridică cehă prin amendamentul nr. 160/2006 la Legea nr. 82/1998 era efectivă și accesibilă pentru a denunța depășirea perioadei de timp rezonabilă, în orice procedură judiciară care intră în domeniul de aplicare al articolului 1 din Convenție. Curtea a precizat, de asemenea, că a fost necesar să se solicite ca instanțele judecătorești să aibă competența de a exercita o acțiune în despăgubire îndreptată împotriva statului ceh atunci când o cauză apare în ceea ce privește cuantumul despăgubirii acordate de Ministerul Justiției sau atunci când nu se acordă nici o despăgubire de către Ministerul Justiției. În speță, reclamantul este adresat Ministerului Justiției pentru a solicita despăgubirea prejudiciilor materiale și morale cauzate de durata procedurii în litigiu. Deși cererea sa a fost îndeplinită în parte, acesta a decis să nu își continue cauza în fața instanței competente. În aceste circumstanțe, reclamantul, care a eșuat să inițieze o procedură judiciară împotriva statului în temeiul art. 15 alin. (2) din Legea 82/1998, nu poate trece pentru că a făcut tot ceea ce se putea aștepta în mod rezonabil de la el pentru a epuiza căile de atac interne. Prin urmare, este necesar ca cererea să fie respinsă pentru neobosirea căilor de atac interne, în conformitate cu art. 35 alineatul (1) și art. 4 din Convenție. 2. În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării articolului Õ 3 din Convenție și să se declare cererea inadmisibilă. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen decorière Președintele