ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1895/2015

Decizia nr. 1895/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prima instanță

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat în data de 4 octombrie 2013, înregistrat la APDRP din 7 octombrie 2013, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii prin care s-a solicitat anularea procesului-verbal menționat.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 26 din 23 ianuarie 2013, Curtea de Apel Timișoara a admis acțiunea reclamantei și a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat la pârâtă în 7 octombrie 2012, până la pronunțarea instanței de fond.

Cererea de recurs

Împotriva Sentinței nr. 26 din 23 ianuarie 2013, Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în prezent Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii cererii de suspendare.

Criticile aduse sentinței recurate vizează, în esență, următoarele aspecte.

O primă critică adusă sentinței atacate are în vedere faptul că instanța de fond, prin considerentele menționate în cuprinsul acesteia, a analizat fondul cauzei, încălcând dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

A doua critică are în vedere faptul că instanța de fond a apreciat, în mod greșit, că aparența de nelegalitate a actului administrativ atacat rezultă din faptul că nu există un temei juridic care să fundamenteze actul.

O a treia critică are în vedere aprecierile instanței cu privire la paguba iminentă, arătându-se că din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ, astfel că efectele ireversibile nu sunt demonstrate cu înscrisuri din care să rezulte prejudiciul material viitor și previzibil.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte examinând motivele de recurs, sentința primei instanțe, situația de fapt existentă în cauză și legislația aplicabilă, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.

Referitor la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea nr. 554/2004, prevede în art. 14 și 15, atribuția instanței de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt supuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autoritățile publice în contextul puterii lor discreționare.

Art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune, în acest scop, îndeplinirea cumulativă a condiției existenței unui caz bine justificat și a iminenței unei pagube, conform definițiilor legale cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din același act normativ.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

În cauza prezentă, executarea procesului-verbal de constatare a neregulilor a fost deja suspendată până la soluționarea definitivă a procesului pe fond, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 de către Curtea de Apel București prin Încheierea din data de 9 decembrie 2014, și totodată această instanță s-a pronunțat și asupra fondului cauzei în sensul admiterii acțiunii cu consecința suspendării procesului de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat la APDRP în 2 octombrie 2013, prin Hotărârea nr. 3338 din 9 decembrie 2014 în Dosarul nr. x/2014.

Totodată, prin Sentința nr. 3217 din 25 noiembrie 2014, Curtea de Apel București a admis acțiunea reclamantei SC A. SRL Timișoara și a dispus anularea Deciziei nr. 36808/2013 și a procesului-verbal din 4 octombrie 2013.

În aceste circumstanțe, soluția adoptată de instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anulare creează, cel puțin cu caracter provizoriu, premisa nelegalității actului a cărui suspendare s-a solicitat, fiind astfel răsturnată prezumția de legalitate atașată actelor administrative.

Înalta Curte precizează că, potrivit art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Ca urmare, legalitatea actului administrativ este infirmată prin soluția instanței de fond și consecința admiterii acțiunii este suspendarea prin efectul art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, a actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Soluția instanței de recurs

Având în vedere considerentele acestei decizii, recursul se va respinge ca rămas fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței nr. 26 din 23 ianuarie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca rămas fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2015.

Procesat de GGC - CL