ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1929/2015

Decizia nr. 1929/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/59/2013 la data de 22 octombrie 2013, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit București, suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 20 septembrie 2013, înregistrat de pârâtă în 23 septembrie 2013, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii prin care s-a solicitat anularea acestuia.

Prin Sentința nr. 25 din 23 ianuarie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea reclamantei SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit București și a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat la pârâtă în 23 septembrie 2013, până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit București, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat se arată, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, potrivit art. 488 pct. 8 C. proc. civ., respectiv a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește existența cazului bine justificat și a pagubei iminente în prezenta cauză, precum și a dispozițiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR.

Arată recurenta că intimata-reclamantă, în cuprinsul cererii de suspendare, nu a indicat nicio împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ atacat, iar emiterea actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat este doar consecința nerespectării de către reclamantă a dispozițiilor legale și contractuale asumate.

Subliniază recurenta că, prin Sentința nr. 25 din 23 ianuarie 2014, instanța de fond a apreciat în mod greșit că sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în ceea ce privește existența în speță a "cazului bine justificat", instanța de fond a reținut în mod neîntemeiat că "nu există un temei juridic care să fundamenteze actul a cărui suspendare se cere".

Mai arată recurenta că analizarea legalității constatărilor echipei de control sub aspectul dovedirii prejudiciului și respectării O.U.G. nr. 66/2011, reprezintă în mod evident aspecte ce țin de dezlegarea fondului pricinii și a căror analiză echivalează cu cercetarea a însuși fondului cauzei, pe care nu o poate face decât instanța învestită cu analizarea legalității actului.

Precizează recurenta că situația de fapt reținută în procesul-verbal de constatare reprezintă o dovadă clară a unei nereguli comise în mod intenționat, care a afectat întregul contract de finanțare, iar emiterea acestui act administrativ este doar consecința nerespectării de către reclamantă a dispozițiilor legale și contractuale asumate.

Se arată în motivele de recurs că executarea unei obligații bugetare, care a fost stabilită printr-un act administrativ și care se bucură de prezumția de legalitate, nu poate constitui prin ea însăși o pagubă în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, astfel că instanța de fond a reținut în mod neîntemeiat că "se prefigurează existența unui prejudiciu concret în sarcina reclamantei, dificil sau chiar imposibil de remediat în situația punerii în executare a actului administrativ".

Învederează recurenta că sunt neîntemeiate reținerile instanței de fond, întrucât, chiar dacă din punct de vedere economic orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu pagubă, din punct de vedere juridic paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului, aspect care nu a fost demonstrat de către intimata-reclamantă sau de către instanța de fond, mai ales că simpla menționare a existenței unei creanțe constatate nu duce de facto la constatarea că există o pagubă iminentă, aspect care nu a fost avut în vedere de instanța de fond.

Subliniază recurenta că din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ, astfel că "efectele ireversibile" nu sunt demonstrate cu înscrisuri din care să rezulte prejudiciul material viitor și previzibil.

Punctează recurenta că nu este relevantă întrunirea cerinței pagubei iminente, întrucât art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune, pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ unilateral, întrunirea cumulativă a doua condiții: existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, iar în speță nu s-a demonstrat îndeplinirea acestor condiții.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Soluția instanței de fond a fost criticată de către recurentă pentru că ar fi fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, temeiul de drept invocat fiind art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Prin cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit București, suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 20 septembrie 2013, înregistrat la pârâtă în 23 septembrie 2013, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii prin care s-a solicitat anularea acestuia.

Cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 22 octombrie 2013 și a fost admisă prin Sentința civilă nr. 25 din 23 ianuarie 2014, instanța dispunând suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat la pârâtă în 23 septembrie 2013, până la pronunțarea instanței de fond.

În recursul său, declarat împotriva acestei sentințe, pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit București a invocat faptul că cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite și că instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu interpretarea greșită a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliul Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea română corespunde recomandării Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, R 89/13 septembrie 1989, pentru că prevede, în art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, atribuția instanței de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt impuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autoritățile publice în contextul puterii lor discreționare.

Suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de protecție a drepturilor și intereselor legitime ale subiectelor potențial vătămate prin aplicarea actului, până la momentul la care instanța competentă va evalua legalitatea acestuia.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ întemeiată pe art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să constate și să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de dispozițiile menționate, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepțională.

Or, cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.

Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să rezulte cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

Înalta Curte constată nefondate criticile exprimate de recurentă în ceea ce privește indiciile de nelegalitate examinate de instanța de fond în conturarea cerințelor cazului bine justificat.

Recurenta-pârâtă, după cum se constată, se rezumă doar la susțineri privind nelegalitatea pe fond a actului administrativ or, în cadrul procedurii suspendării unui act administrativ fiscal este permisă doar cercetarea sumară a aparenței dreptului legitim vătămat și nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Înalta Curte apreciază, în acord cu instanța de fond, că în cauză există suficiente indicii care să creeze aparența conturării acelor împrejurări legate de starea de fapt și de drept prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, astfel că a fost dovedită îndeplinirea condiției referitoare la cazul bine justificat, care să conducă la suspendarea executării actului administrativ în cauză.

"Paguba iminentă", cea de-a doua condiție cerută de lege pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, este definită în art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, republicată, ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

În cauză s-a dovedit că este îndeplinită și această condiție, câtă vreme actul a cărui suspendare se cere este unul de impunere fiscală și totodată executoriu, iar din actele contabile depuse de reclamantă rezultă informații care prefigurează existența unui prejudiciu concret în sarcina reclamantei, dificil sau chiar imposibil de remediat în situația punerii în executare a actului administrativ, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond.

Înalta Curte constată că instanța de fond, motivat și argumentat, a apreciat că există suficiente indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate, fără însă ca prin aceasta să antameze sau să anticipeze analiza pe fond a conținutului și legalității actului administrativ contestat.

Drept urmare, Înalta Curte reține că instanța de fond în mod corect a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel că soluția pronunțată este temeinică și legală, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Pentru toate considerentele arătate, constatând că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurenta-pârâtă subsumate motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fostă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit) împotriva Sentinței nr. 25 din 23 ianuarie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 mai 2015.

Procesat de GGC - CL