ÎCCJ, decizie (scj.ro #84480)

Strămutare. Restituirea cauzei la procuror. Trimitere în judecată. Instanța competentă În cazul în care, după strămutarea judecării unei cauze de la instanța competentă la o altă instanță egală în grad, se dispune restituirea cauzei la procuror, instanța competentă să judece cauza după trimiterea în judecată în urma restituirii este instanța la care judecarea cauzei a fost strămutată. Secția penală, decizia nr. 1211 din 2 martie 2004 Curtea Supremă de Justiție, Secția penală, prin încheierea nr. 1397 din 3 iunie 1997, a admis cererea de strămutare formulată de G.F. și a dispus strămutarea judecării cauzei de la Tribunalul Timiș la Tribunalul Dolj. Prin sentința penală nr. 115 din 18 martie 1998, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpata G.F.

pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (2) C. pen. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 641 din 3 decembrie 1998, a admis apelurile declarate de procuror și de inculpată și a restituit dosarul la procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, pentru efectuarea urmăririi penale. Curtea Supremă de Justiție, Secția penală, prin decizia nr. 133 din 18 ianuarie 2000, a respins recursurile procurorului și inculpatei. Prin rechizitoriul din 27 august 2002, procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus trimiterea în judecată a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (2) C. pen.

Tribunalul Timiș, prin sentința penală nr. 403 din 2 iunie 2003, a condamnat pe inculpata G.F. pentru săvârșirea acestei infracțiuni. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 360 din 2 octombrie 2003, a respins apelurile declarate de procuror și de inculpată. Recursurile declarate de procuror și de inculpată sunt fondate. Din actele dosarului rezultă că, la 3 iunie 1997, s-a admis cererea de strămutare și s-a strămutat judecarea cauzei la Tribunalul Dolj. În temeiul art. 55 alin. (1) C. proc. pen. și al hotărârii instanței supreme, dată în baza legii, judecarea unei cauze, indiferent în ce fază se află, este scoasă din competența prevăzută de lege a unei instanțe și dată în competența altei instanțe egală în grad, dintr-o altă circumscripție, unde se presupune că va putea fi asigurată desfășurarea normală a procesului.

Odată strămutată judecarea cauzei, se produc două efecte: cauza a cărei judecare a fost strămutată intră în circuitul normal de judecată la instanțele din circumscripția unde s-a strămutat și instanța investită inițial cu judecarea acesteia pierde definitiv competența de a judeca acea cauză. Este adevărat că atât competența materială, cât și cea teritorială sunt stabilite prin reguli procedurale imperative, dar strămutarea este un remediu procesual prin intermediul căruia, în cazuri concrete, se realizează o deplasare de competență teritorială, ceea ce nu însemnă că sunt încălcate prevederile art. 379 pct.2 lit. b) C. proc. pen. sau ale art. 385 15 pct. 2 din același cod.

Prin urmare, competența specială determinată prin hotărârea de strămutare va subzista până la soluționarea definitivă a cauzei, deoarece, în caz contrar, s-ar ignora motivul pentru care s-a admis derogarea de la regulile privind competența teritorială, așa cum rezultă din interpretarea rațională a prevederilor art. 55 C. proc. pen. privind temeiurile strămutării. Ca atare, hotărârile fiind pronunțate de instanțe necompetente, recursurile au fost admise și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj.