ÎCCJ, decizie (scj.ro #84480)

Strămutare.

Restituirea cauzei la procuror. Trimitere în judecată. Instanța competentă

În cazul în care, după strămutarea judecării unei cauze de la

instanța competentă la o altă instanță egală în grad, se dispune restituirea

cauzei la procuror, instanța competentă să judece cauza după trimiterea în

judecată în urma restituirii este instanța la care judecarea cauzei a fost

strămutată.

Secția penală, decizia nr. 1211 din 2 martie

2004

Curtea Supremă de Justiție, Secția penală, prin încheierea nr. 1397 din 3 iunie

1997, a admis cererea de strămutare formulată de G.F. și a dispus strămutarea

judecării cauzei de la Tribunalul Timiș la Tribunalul Dolj.

Prin sentința penală nr. 115 din 18 martie 1998, Tribunalul Dolj a condamnat pe

inculpata G.F. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută în

art. 254 alin. (2) C. pen.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 641 din 3 decembrie 1998, a

admis apelurile declarate de procuror și de inculpată și a restituit dosarul la

procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, pentru efectuarea

urmăririi penale.

Curtea Supremă de Justiție, Secția penală, prin decizia nr. 133 din 18 ianuarie

2000, a respins recursurile procurorului și inculpatei.

Prin rechizitoriul din 27 august 2002, procurorul de la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara a dispus trimiterea în judecată a inculpatei pentru

săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (2) C.

pen.

Tribunalul Timiș, prin sentința penală nr. 403 din 2 iunie 2003, a condamnat pe

inculpata G.F. pentru săvârșirea acestei infracțiuni.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală

nr. 360 din 2 octombrie 2003, a respins apelurile declarate de procuror și de

inculpată.

Recursurile declarate de procuror și de

inculpată sunt fondate.

Din actele dosarului rezultă că, la 3 iunie

1997, s-a admis cererea de strămutare și s-a strămutat judecarea cauzei la

Tribunalul Dolj.

În temeiul art. 55 alin. (1) C. proc. pen. și

al hotărârii instanței supreme, dată în baza legii, judecarea unei cauze,

indiferent în ce fază se află, este scoasă din competența prevăzută de lege a

unei instanțe și dată în competența altei instanțe egală în grad, dintr-o altă

circumscripție, unde se presupune că va putea fi asigurată desfășurarea normală

a procesului.

Odată strămutată judecarea cauzei, se produc două

efecte: cauza a cărei judecare a fost strămutată intră în circuitul normal de

judecată la instanțele din circumscripția unde s-a strămutat și instanța

investită inițial cu judecarea acesteia pierde definitiv competența de a judeca

acea cauză.

Este adevărat că atât competența materială,

cât și cea teritorială sunt stabilite prin reguli procedurale imperative, dar

strămutarea este un remediu procesual prin intermediul căruia, în cazuri

concrete, se realizează o deplasare de competență teritorială, ceea ce nu

însemnă că sunt încălcate prevederile art. 379 pct.2 lit. b) C. proc. pen. sau

ale art. 385

15

pct. 2 din același cod.

Prin urmare, competența specială determinată

prin hotărârea de strămutare va subzista până la soluționarea definitivă a

cauzei, deoarece, în caz contrar, s-ar ignora motivul pentru care s-a admis

derogarea de la regulile privind competența teritorială, așa cum rezultă din

interpretarea rațională a prevederilor art. 55 C. proc. pen. privind temeiurile

strămutării.

Ca atare, hotărârile fiind pronunțate de

instanțe necompetente, recursurile au fost admise și s-a dispus trimiterea

cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj.