ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 782/2003

Decizia

nr.782

Dosar nr.4769/2002

La

6 februarie 2003 s-a luat în examinare conflictul de competență ivit în

soluționarea cauzei privind pe inculpatul M.M. și petiționarul S.E.C.

Dezbaterile

au fost consemnate în încheirea cu data de 6 februarie 2003, iar pronunțarea

deciziei s-a amânat la 17 februarie 2003.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea nr.1728 din 29 martie 2002 Curtea Supremă de Justiție –Secția penală

a admis cererea petiționarului S.E.C. și a dispus strămutarea cauzei de la

Tribunalul Dolj unde cauza se afla pe rol cu recurs, la Tribunalul Vâlcea.

Această din urmă instanță judecând recursul procurorului și al părții vătămate S.E.C.,

le-a admis prin decizia penală nr.773/2002 și a trimis cauza primei instanțe

care a judecat procesul în fond, respectiv Judecătoria Craiova.

Judecătoria

Craiova prin sentința penală nr.3782 din 9 septembrie 2002 și-a declinat

competența în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, care la rândul ei, prin

sentința penală nr.1012 din 16 octombrie 2002 și-a declinat competența în

favoarea Judecătoriei Craiova și constatând că s-a ivit un conflict negativ de

competență, a sesizat Curtea Supremă de Justiție.

În

soluționarea conflictului de competență se constată că prin încheierea nr.1728

din 29 martie 2002 s-a dispus strămutarea judecării recursului de la Tribunalul

Dolj la Tribunalul Vâlcea.

Prin

urmare, strămutarea în cauza de față privește judecarea cauzei în recurs de la

instanța competentă a judeca recursul, Tribunalul Dolj la Tribunalul Vâlcea,

instanță egală în grad cu cea dintâi.

În

mod corect Tribunalul Vâlcea, casând sentința pronunțată în cauză, a trimis

cauza spre rejudecare Judecătoriei Craiova care s-a pronunțat în primă instanță

și de la care strămutarea nu s-a dispus.

În

consecință, urmează a se stabili că Judecătoria Craiova este instanța căreia îi

revine competența judecării cauzei.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe

inculpatul M.M. și petiționarul S.E.C., în favoarea Judecătoriei Craiova.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 17 februarie 2003.

Cu

opinia separată a doamnei președinte de complet , în sensul că stabilește

judecarea cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

OPINIA SEPARATĂ

Potrivit

art.55 alin.1 Cod procedură penală, Curtea Supremă de Justiție strămută judecarea

unei cauze de la instanța competentă la o altă instanță egală în grad în cazul

în care, apreciind temeinicia motivelor de strămutare, consideră că prin

aceasta se asigură desfășurarea normală a procesului.

Aceasta

înseamnă că în anumite situații și pentru anumite motive prin voința legii și

în temeiul hotărârii Curții Supreme de Justiție dată în baza legii – art. 60

Cod procedură penală, judecarea unei cauze indiferent în ce fază se află este

scoasă din competența ei normală legală și dată în competența altor instanțe,

dintr-o altă circumscripție teritorială, unde se presupune că va putea fi

asigurată „desfășurarea normală a procesului”.

Odată

strămutată judecarea cauzei indiferent în ce stadiu s-ar afla, se produc două

efecte principale: primul – cauza strămutată intră în circuitul normal de

judecată la instanțele din circumscripția teritorială

unde s-a

strămutat; al doilea – vechile instanțe investite inițial cu judecarea acesteia

pierd definitiv competența de a judeca.

Este

adevărat că atât competența materială cât și cea teritorială este stabilită

prin reguli procedurale imperative de strictă interpretare, dar în cazul

strămutării, ne aflăm în fața unui remediu procesual prin intermediul căruia,

în cazuri concrete, se realizează  o deplasare de competență teritorială.

Nu

înseamnă însă că se ignoră dispozițiile art.379 pct.2 lit.b Cod procedură

penală, care prevăd că instanța de apel pentru motivele arătate expres,

desființează sentința primei instanțe și dispune rejudecarea de către instanța

a cărei hotărâre a fost desființată. Aceasta, întrucât în condițiile în care

s-a produs strămutarea judecării cauzei, desființarea sentinței primei instanțe

nu mai poate fi urmată de rejudecarea cauzei de către aceeași instanță,

întrucât prin strămutare nu mai are competența rejudecării.

Dacă

s-ar admite că ar fi posibil acest lucru, problema care s-ar ridica ar fi aceea

de a se răspunde: cine va soluționa apelul declarat împotriva noii sentințe

pronunțată de această instanță? Tribunalul de la care  s-a strămutat judecarea

cauzei sau  tribunalul din raza teritorială a instanței care a soluționat cauza

după casarea cu trimitere?

Primul

nu va putea soluționa apelul întrucât prin hotărârea de strămutare cauza a fost

luată din competența sa, dar nici cel de al doilea întrucât de această dată el

nu mai este investit prin hotărârea de strămutare și nu va putea soluționa

apelul declarat împotriva unei sentințe pronunțată de o instanță de fond

dintr-o altă circumscripție teritorială.

Conchizând,

competența specială determinată prin hotărârea Curții Supreme de Justiție va

subzista până la soluționarea definitivă a cauzei penale respective, în sens

contrar s-ar ignora motivul pentru care s-a admis o astfel de derogare de la

regula procedurală obișnuită.

Soluția

este susținută și de interpretarea rațională a dispozițiilor art.55 privind

temeiul strămutării și a dispozițiilor art.61 Cod procedură penală care

interzic repetarea cererii de strămutare pentru aceleași temeiuri.