ÎCCJ, decizie (scj.ro #84970)

Procedura de citare viciată. Acoperirea

viciului de procedură. Consecințe asupra soluției de anulare a

cererii ca netibrată.

C. proc. civ. art.

89 alin. (2)

Legea nr.

146/1997, art. 20 alin. (2)

Cuprins

pe materii: Drept procesual civil

Indice alfabetic: Anularea acțiunii

Citație

Timbrare. Insuficiența timbrării

Viciu de procedură. Acoperire

Prin

înfățișarea părții în instanță la termenul

sorocit pentru judecată, în temeiul art. 89 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, viciul procedurii de citare este acoperit. Efectul

de acoperire a nulității actului de citare nu poate fi însă

extins și asupra lipsei notificării părții asupra

obligației de achitare a taxei judiciare de timbru.

Astfel, acțiunea nu poate fi anulată pe considerentul că

deși reclamantul a fost citat cu mențiunea timbrării, acesta nu

s-a conformat obligației prevăzute de art. 3 alin. (4) din Legea nr.

146/1997, privind taxele judiciare de timbru, în această situație

instanța fiind datoare să acorde termen pentru îndeplinirea

obligației legale.

I.C.C.J. , Secția

de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 1200 din

21 martie 2008

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București,

reclamantul CC a formulat contestație la Decizia de returnare de pe

teritoriul României nr.16/5528 din 12.06.2007 emisă de către

Ministerul Internelor și Reformei Administrative – Autoritatea pentru

Străini.

În motivare a expus pe larg argumentele pentru care consideră că

trebuie să i de acorde dreptul de ședere pe teritoriul Românei.

În drept, a invocat

dispozițiile O.U.G. nr.194/2002.

Prin sentința nr.1970 din 15.08.2007, Curtea de Apel București –

Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a anulat ca netimbrată

acțiunea reclamantului CC.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că reclamantul a învestit

instanța cu o cerere în anularea actului administrativ

vătămător pentru care era obligat să timbreze în cuantumul

prevăzut de art.3 alin. (4) din Legea nr.146/1997 și că,

deși a fost citat cu această mențiune, nu s-a conformat

obligației prevăzute de legea indicată.

Împotriva acestei sentințe CC a declarat recurs.

Recurentul susține că a aflat

despre obligația de a timbra cererea de chemare în judecată la

termenul din 15.08.2007 când a solicitat instanței să dispună

strigarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, pentru

a putea face dovada achitării taxei judiciare de timbru. Arată

că s-a prezentat cu chitanța doveditoare dar ședința se

încheiase, iar la registratura Curții de Apel București, în ziua

respectivă (miercurea),

nu era program de lucru cu publicul, astfel

că nu a avut posibilitatea să încunoștiințeze

instanța.

Prin întâmpinarea

formulată, intimatul MIRA – Oficiul Român pentru Imigrări a solicitat

respingerea recursului ca nefondat, întrucât art.1 din Legea nr.146/1997

dispune că toate acțiunile și cererile introduse la

instanțele judecătorești sunt supuse timbrării, mai

puțin cele exceptate expres, în categoria cărora nu poate fi inclusă

contestația formulată de recurentul-reclamant.

Examinând cu

prioritate, potrivit art.137 alin. (1) Cod procedură civilă,

admisibilitatea recursului de față, Înalta Curte reține

următoarele:

Potrivit art.82

alin.(2) din O.U.G. nr.194/2002 privind regimul străinilor,

republicată, modificată și completată, hotărârea prin

care curtea de apel soluționează contestația împotriva deciziei

de returnare, este irevocabilă.

În cauză

însă, din modul în care este formulată cererea de chemare în

judecată, rezultă că are un obiect mai complex, în sensul

că pe lângă anularea Deciziei nr.165528 din 12.06.2007 emisă de

Serviciul 2 pentru Străini al municipiului București, mai

vizează și acordarea dreptului de ședere permanentă.

Așa fiind,

rezultă că sentința pronunțată de curtea de apel este

supusă recursului în condițiile dreptului comun în materia

contenciosului administrativ, respectiv a art.20 alin.(1) din Legea

nr.554/2004, modificată și completată.

Examinând recursul de

față, Înalta Curte constată că este fondat.

Din practicaua sentinței civile nr.1970/ 15.08.2007 a

Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal rezultă că cele susținute de

recurent sunt reale. La prima strigare a cauzei, recurentul a solicitat

lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței pentru a face

dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei.

La reluarea dosarului s-a constatat numai prezenta pârâtului care a invocat

excepția netimbrării acțiunii, ce a fost admisă de

instanță.

Verificând dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu reclamantul CC,

Înalta Curte constată că domiciliul acestuia este incomplet indicat,

doar cu stradă și număr, lipsind mențiunea privind

sectorul. Deși citația era nulă, potrivit art.88 alin.(2) din

Codul de procedură civilă, prin înfățișarea

părții în instanță viciul de procedură a fost acoperit

– art.89 alin.(2) Cod procedură civilă.

Totuși, având în vedere că abia în ședință

publică i s-a adus la cunoștință, în condițiile art.20

alin.(2) din Legea nr.146/1997, suma datorată cu acest titlu,

instanța trebuia să acorde un termen pentru îndeplinirea

obligației legale.

La această concluzie conduce interpretarea coroborată a

dispozițiilor cuprinse în art.20 alin.(3) din Legea nr.146/1997 și

art.89 alin.(2) teza finală din Codul de procedură civilă.

De altfel, în recurs, recurentul a atașat în original, chitanța

nr.7295359/1 eliberată de C.E.C. la data de 15.08.2007, ora 10.49,

demonstrând achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 alin.(5) Cod procedură

civilă recursul a fost admis, sentința casată, cu trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.