ÎCCJ, decizie (scj.ro #83795)

Apel declarat de procuror cu privire la latura civilă. Admisibilitate Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Apelul Indice alfabetic: Drept procesual penal - apel declarat de procuror cu privire la latura civilă C. proc. pen., art. 362 alin. (1) lit. a), art. 374 Prin decizia Curții Constituționale nr. 190 din 26 februarie 2008, publicată în M. Of. nr. 213 din 20 martie 2008, dispozițiile art. 362 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen. - potrivit cărora „apelul procurorului în ce privește latura civilă este inadmisibil în lipsa apelului formulat de partea civilă, cu excepția cazurilor în care acțiunea civilă se exercită din oficiu” - au fost declarate constituționale.

În consecință, apelul declarat numai de procuror cu privire la latura civilă este admisibil, inclusiv în cazul în care motivele de apel referitoare la latura civilă au fost formulate oral în ziua judecății, potrivit dispozițiilor art. 374 C. proc. pen. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2755 din 11 septembrie 2012 1. Tribunalul Giurgiu, Secția penală, prin sentința nr. 67 din 22 februarie 2012, a admis cererea formulată de inculpatul T.I. privind aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. În baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul T.I. la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice. În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de la inculpatul T.I. de probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare. În baza art. 320 1 alin. (5) C. proc. pen., a disjuns acțiunile civile formulate de părțile civile Spitalul Clinic de Urgență „Bagdasar Arseni” București și Consiliul Local al Municipiului Giurgiu, în contradictoriu cu inculpatul T.I. și a dispus formarea unui nou dosar, pentru care fixează termen de judecată la data de 4 aprilie 2012, cu citarea părților. În baza art. 721 C. proc. civ. raportat la art. 133 C. proc. civ., a constatat nulitatea cererii de constituire ca parte civilă formulată de doamna O.H.

și a constatat că doamna O.H. are în continuare deschisă calea unei acțiuni civile scutite de taxa judiciară de timbru, în temeiul art. 14, art. 15 și art. 346 C. proc. pen. În cursul judecății, O.H., mama victimei C.H. a trimis, prin intermediul Ambasadei Statelor Unite ale Americii, o scrisoare, prin care a solicitat tragerea la răspundere a celui răspunzător de moartea fiului ei, fără să facă vreo mențiune cu privire vreo eventuală constituire ca parte civilă în cauză. Ulterior, la datele de 31 ianuarie 2012 și 1 februarie 2012 s-au primit, prin Biroul de informații publice al acestei instanțe, două e-maluri, în limba engleză, cu conținut identic, adresate „Biroului procurorului” prin care s-a arătat că dorește să se constituie parte civilă în cauză.

Cererea nu a cuprins obiectul ei, în sensul că nu s-a indicat suma cu care a dorit să se constituie parte civilă și ce a reprezentat (despăgubiri civile pentru daune materiale și/sau morale) și nici semnătura sau adresa la care să fi fost citată. Potrivit art. 721 C. proc. civ., „dispozițiile codului de față constituie procedura de drept comun în materie civilă; ele se aplică și în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții contrare.” De asemenea, potrivit art. 133 alin. (1) C. proc. civ., „cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.” În consecință, în baza art. 721 C. proc.

civ. raportat la art. 133 C. proc. civ., s-a constatat nulitatea cererii de constituire ca parte civilă formulată de doamna O.H. Totodată, s-a constatat că doamna O.H. a avut în continuare deschisă calea unei acțiuni civile scutite de taxa judiciară de timbru, în temeiul art. 14, art. 15 și art. 346 C. proc. pen. 2. Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, prin decizia nr. 115/A din 17 aprilie 2012, a admis apelul declarat de procuror împotriva sentinței penale nr. 67 din 22 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, a desființat, în parte, sentința penală atacată și rejudecând în fond: A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani aplicată inculpatului T.I. și a repus pedepsele componente în individualitatea lor.

A majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută în art. 321 alin. (2) C. pen., de la un an închisoare la un an și 8 luni închisoare. A contopit pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu pedeapsa de un an și 8 luni închisoare, aplicând pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.I. împotriva aceleiași sentințe.

3. Împotriva acestei decizii penale au formulat recursuri în termen legal procurorul și inculpatul T.I., invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate. Astfel, procurorul a formulat critici cu privire la desfășurarea judecății în primă instanță și în fața instanței de apel fără citarea părții civile, la greșita aplicare a legii referitor la respingerea ca inadmisibilă a solicitării sale de extindere a motivelor de apel pe latura civilă a cauzei și, respectiv, la greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului. Motivele de recurs avansate de procuror se circumscriu cazurilor de casare reglementate în art. 385 9 alin. (1) pct. 21, 17 2 și 14 C. proc. pen.

În argumentarea criticilor, se arată, între altele, că judecata cauzei în primă instanță și în apel a avut loc cu lipsă de procedură față de partea civilă O.H., care, de altfel, și-a manifestat foarte clar intenția de a participa în proces în această calitate atât prin declarația dată la Ambasada Statelor Unite ale Americii (înaintată instanței de fond de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu), cât și prin email-ul transmis Tribunalului Giurgiu. În atare împrejurări, procurorul apreciază că s-ar fi impus ca instanța fondului să dispună, în conformitate cu dispozițiile art. 291 alin. (1) C. proc. pen., citarea părții civile la adresa de e-mail indicată, astfel cum dispozițiile art. 175 alin. (1) C. proc.

pen. coroborate cu art. 184 1 C. proc. pen. prevăd, iar în măsura în care s-ar fi considerat că în corespondența trimisă de numita O.H. nu este indicată suma cu care aceasta dorește să se constituie parte civilă și nici precizarea sub aspectul daunelor materiale și/sau morale, semnătura sau adresa de domiciliu, se impunea, în virtutea rolului activ (art. 4 C. proc. pen.) să solicite, odată cu citația expediată, precizări în acest sens. Contrar acestei prevederi legale, se susține de către procuror, instanța s-a mulțumit să constate aplicabilitatea dispozițiilor art. 133 alin. (1) C. proc. civ., anulând cererea de constituire ca parte civilă în cauză.

În expunerea motivelor de recurs se mai înfățișează aspectul că, deși în fața instanței de apel, la termenul din 17 aprilie 2012, s-a solicitat cu titlu de cerere prealabilă citarea părții vătămate - constituită parte civilă - O.H., conform art. 5 din O. G. nr. 93/1999 pentru ratificarea Tratatului dintre România și Statele Unite ale Americii privind asistența judiciară în materie penală, prin intermediul Ministerului Justiției, nu s-a admis solicitarea. Cererea de citare a părții civile a fost făcută, întrucât reprezentantul parchetului a precizat, totodată, că urmează să extindă motivele de apel sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile a cauzei, lucru declarat oral în ședința de judecată.

În acest sens, se învederează că instanța de prim control judiciar a procedat la o greșită aplicare a legii, mai precis a dispozițiilor art. 362 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respingând, ca inadmisibilă, cererea de extindere a motivelor de apel vizând latura civilă a cauzei. Se apreciază, pe de o parte, că instanța nu putea să respingă motivele de apel extinse de procurorul de ședință în cuprinsul practicalei, acestea trebuind a fi analizate în considerentele hotărârii, potrivit art. 383 alin. (1) C. proc. pen. Pe de altă parte, în opinia procurorului, instanța de apel nu a avut în vedere decizia nr. 190 din 26 februarie 2008 a Curții Constituționale, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art. 362 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc.

pen., statuând că aceste prevederi sunt neconstituționale în măsura în care restrâng drepturile procurorului de a declara apel cu privire la modalitatea de soluționare a laturii civile în cadrul unui proces penal, în lipsa apelului formulat de partea civilă. Recurentul inculpat T.I. a criticat hotărârea pronunțată în cauză din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. Examinând hotărârile recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată: În cauză, instanța fondului a hotărât asupra învinuirii aduse inculpatului T.I., pronunțând condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 183 C. pen.

și art. 321 alin. (2) C. pen., în condițiile în care judecata s-a desfășurat potrivit dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., anume în cazul recunoașterii de către inculpat, până la debutul cercetării judecătorești, a săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitării sale ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza urmăririi penale. Referitor la cererea formulată de mama victimei, numita O.H., judecătorul fondului a constatat că, în adevăr, în cursul judecății, aceasta, prin intermediul Ambasadei Statelor Unite ale Americii, a transmis o scrisoare instanței, prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a celui vinovat de moartea fiului său, însă s-a apreciat că în împrejurările în care nu s-a făcut vreo mențiune cu privire la o eventuală constituire de parte civilă, o asemenea cerere este nulă din perspectiva constituirii de parte civilă, conform art. 721 și art. 133 C. proc.

civ. S-a mai arătat în cuprinsul considerentelor sentinței instanței de fond că, ulterior, la datele de 31 ianuarie 2012, respectiv 1 februarie 2012 s-au primit la dosarul cauzei, prin corespondență, e-mail, prin Biroul de informații publice, două e-mailuri în limba engleză, cu conținut identic adresate „Biroului procurorului”, prin care O.H. precizează că dorește să se constituie parte civilă. Și în aceste împrejurări, judecătorul fondului a considerat că cererea nu cuprinde obiectul ei, în sensul că nu se indică suma cu care dorește să se constituie parte civilă, nici natura și cuantumul despăgubirilor (materiale, morale) și nici semnătura sau adresa unde să fie citată persoana în cauză. Procedând la verificarea acestor condiții, instanța a concluzionat cu privire la nulitatea cererii de constituire de parte civilă a numitei O.H., în considerarea dispozițiilor art. 721 și art. 133 C. proc.

civ., constatând, totodată, că aceasta are deschisă în continuare calea unei acțiuni civile scutite de taxe juridice de timbru, în temeiul art. 14, art. 15 și art. 346 C. proc. pen. În exercitarea controlului judiciar, instanța de apel, în raport cu modalitatea de rezolvare a acțiunii penale exercitate în cauză, a apreciat că se impune, în urma desființării în parte a sentinței apelate și a rejudecării, prin descontopirea pedepsei rezultante aplicate inculpatului, majorarea pedepsei stabilite pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, la un an și 8 luni închisoare.

În ceea ce privește maniera în care instanța fondului dispusese în raport cu latura civilă a cauzei, instanța de prim control judiciar a arătat în practicaua deciziei nr. 115/A din 17 aprilie 2012 că cererea parchetului de extindere a motivelor de apel și pe latură civilă este inadmisibilă, având în vedere că vizează latura civilă a cauzei, iar procurorul declarase apel numai în ceea ce privește latura penală, context în care curtea de apel a respins, de aceeași manieră, solicitarea pe care procurorul o formulase vizând citarea părții civile constituite, motivând, de asemenea, în practicaua deciziei, că numita O.H. are posibilitatea să declare calea de atac prevăzută de lege în condițiile în care se consideră vătămată în drepturile sale.

De precizat că, observând motivele de apel formulate în scris de procuror, se constată că sentința fondului a fost criticată în latura sa penală. Cu ocazia dezbaterilor, procurorul a înțeles să învestească instanța de prim control judiciar și cu examinarea modului de soluționare a laturii civile a cauzei, conform art. 374 C. proc. pen. În baza propriului demers analitic efectuat cu privire la desfășurarea judecății în primă instanță și în fața instanței de apel, precum și în raport cu criticile aduse de către procuror, critici ce se circumscriu cazurilor de casare reglementate în art. 385 9 alin. (1) pct. 21, respectiv pct. 17 2 C. proc. pen. - cazuri ce urmează a fi analizate în mod prioritar - Înalta Curte de Casație și Justiție - expune: În adevăr, procurorul a înțeles să atace cu apel sentința fondului, prin formularea în scris a motivelor, în ceea ce privește latura penală a cauzei.

În cadrul dezbaterilor în fața instanței de prim control judiciar, însă, procurorul, potrivit dispozițiilor art. 374 C. proc. pen., a formulat, suplimentar, oral și un alt motiv de apel, aducând critici modului în care instanța fondului a desfășurat judecata, în sensul că, în mod nelegal, a procedat la soluționarea cauzei, fără a dispune citarea părții civile constituite O.H., mama victimei. De altfel, în fața instanței de apel procurorul a solicitat extinderea motivelor de apel deja formulate și sub acest aspect, însă instanța de control judiciar a respins, ca inadmisibilă, cererea, motivând în cuprinsul practicalei în sensul celor evocate în precedent. Examinând procedeul curții de apel, motivarea înfățișată în practicaua deciziei recurate, considerentele avute în vedere, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin respingerea, ca inadmisibilă, a extinderii motivelor de apel cu vizarea laturii civile s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Având obligația să vegheze la respectarea legalității, procurorul, potrivit art. 362 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., poate face apel în ceea ce privește latura penală și latura civilă. Prin Legea nr. 356/2006, art. 362 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost completat cu teza a II-a, în conformitate cu care apelul procurorului în ce privește latura civilă este inadmisibil, în lipsa apelului formulat de partea civilă, cu excepția cazurilor în care acțiunea civilă se exercită din oficiu. Curtea Constituțională a statuat, însă, că art. 362 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen. este neconstituțional în ce privește restrângerea dreptului procurorului de a declara apel cu privire la modalitatea de soluționare a laturii civile a unui proces penal în lipsa apelului formulat de partea civilă (decizia nr. 190/2008, publicată în M. Of.

nr. 213 din 20 martie 2008). În argumentarea acestei decizii, instanța de contencios constituțional a subliniat că în mod evident legiuitorul constituant a înțeles să facă din Ministerul Public un reprezentant al interesului social, general și public, care să vegheze la aplicarea legii și la apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor, fără a face distincție între procesele penale și civile. Una din formele concrete prin care Ministerul Public își poate realiza îndeplinirea acestui rol este aceea de a participa la judecata proceselor, în orice fază a acestora, de a exercita căile de atac și de a pune concluzii în acord cu obiectivele stabilite de Constituție.

Legiuitorul constituant a înțeles să confere procurorului un anumit rol în reprezentarea intereselor generale ale societății, din moment ce a așezat dispozițiile referitoare la Ministerul Public în capitolul privind „ Autoritatea judecătorească” și nicio lege organică sau ordinară nu poate deroga de la textele constituționale. S-a mai arătat în cuprinsul deciziei evocate că procurorul nu este adversarul vreuneia din părți, ci el intervine în proces pentru a veghea la respectarea legii. Deși este vorba de latura civilă într-un proces penal, este de netăgăduit că în acest domeniu există interese generale care trebuie apărate, considerent în virtutea căruia Curtea Constituțională a concluzionat cu privire la aspectul că în activitatea judiciară Constituția a stabilit acest rol de apărător pentru procuror.

S-a mai învederat că principiul disponibilității, care guvernează procesul civil funcționează în continuare, întrucât, prin declararea apelului de către procuror, părțile nu sunt împiedicate să-și manifeste dreptul de dispoziție, ele putând renunța la dreptul subiectiv, achiesa la pretențiile adversarului sau încheia o tranzacție, potrivit normelor civile și procesual civile. Așa fiind, devine evident că și în prezenta cauză procurorul poate declara apel în ce privește latura civilă, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept ori a drepturilor și libertăților cetățenilor. Dintr-o asemenea perspectivă, urmează a constata că dreptul procurorului de a formula apel în latura civilă nu este legat de conduita procesuală a părții civile, în considerarea deciziei nr. 190/2008, afirmația potrivit căreia „dreptul procurorului de a face apel nu este limitat și subordonat drepturilor părților de a face apel” redevenind de actualitate.

Prin urmare, soluția instanței de prim control judiciar, prin care a respins, ca inadmisibilă, solicitarea procurorului avansată în cadrul dezbaterii apelului, de a supune discuției și motivele ce vizau greșita soluționare a laturii civile, este greșită. Revenind la fondul criticilor aduse de către procuror soluțiilor dispuse de instanță cu referire la desfășurarea judecății, atât în primă instanță, cât și în apel, fără citarea părții civile, Înalta Curte de Casație și Justiție constată: Cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen. este aplicabil, hotărârile fiind supuse casării în două situații: când judecata în primă instanță sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți și când una dintre părți, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta la judecată în primă instanță sau în apel și de a înștiința despre această imposibilitate.

În prezenta cauză, procurorul susține ca incidentă prima teză a art. 385 9 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen., învederând că judecata atât în primă instanță, cât și în apel a avut loc în lipsa unei părți care nu a fost citată, respectiv mama victimei numita O.H. Observând actele aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în cursul cercetării judecătorești la instanța fondului s-a comunicat la dosar adresa nr. 3160 a Ambasadei Statelor Unite ale Americii, împreună cu declarația primită din partea numitei O.H. cu privire la decesul fiului ei - victima C.H. (acte datând din 20 decembrie 2011). Din conținutul scrisorii reiese că familia victimei trăiește o cumplită durere, urmare a decesului fiului petiționarei, dorește dreptate, în sensul tragerii la răspundere a celui vinovat.

Mai mult decât atât, la dosar au fost primite 2 e-mail-uri în care numita O.H. precizează că înțelege să se constituie parte civilă în cauză (în limba engleză), e-mail-uri transmise prin biroul procurorului. S-a procedat la traducerea autorizată a acelor comunicări, iar din conținutul lor reiese, în mod clar, intenția numitei O.H. de a se constitui parte civilă, dar și dezamăgirea sa că, deși transmisese o scrisoare organelor judiciare române, nu fusese citată în cauză și audiată. În aceste împrejurări, instanța fondului a procedat la soluționarea cauzei la data de 22 februarie 2012, în condițiile recunoașterii vinovăției de către inculpat în cadrul procesual conferit de dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen. În legătură cu constituirea de parte civilă a numitei O.H., fie și prin e-mail, a solicitării procurorului de a se întregi cadrul procesual prin citarea acesteia, cu precizarea că prin disjungerea acțiunilor civile exercitate de celelalte părți civile - unitatea spitalicească, Consiliul Local al Municipiului Giurgiu - se produce o vătămare numitei O.H., instanța fondului a apreciat că prevalează lipsa condițiilor de formă ale cererii de constituire ca parte civilă, constatând incidența art. 721 și art. 133 C. proc. civ., în sensul nulității cererii formulate și subliniind că există în continuare deschisă calea unei acțiuni civile scutite de taxă judiciară de timbru, conform art. 14, art. 15 și art. 346 C. proc.

pen. Cele statuate de instanța fondului au fost primite de instanța de prim control judiciar. Efectuând propriul examen, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că prin modalitatea în care au procedat instanțele au cauzat părții civile constituite O.H. o vătămare a drepturilor sale procesuale ce se impune a fi luată în considerare în conformitate cu prevederile art. 197 alin. (4) C. proc. pen. Având dreptul și obligația de a veghea la respectarea legalității procesului penal, procurorul a invocat incidența art. 385 9 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen., în împrejurările în care evident nu s-a procedat la citarea părții civile constituite O.H., ci, dimpotrivă, instanțele au efectuat activități, prin încălcarea dispozițiilor legale, acte ce au prejudiciat, în mod direct, partea.

Deși nu s-ar putea susține fundamentat că numita O.H. s-ar fi aflat în pasivitate procesuală, în condițiile în care aceasta și-a exprimat în mod fățiș și fără echivoc intenția de a participa în proces, acceptând o asemenea situație se impune a arăta că, prin derogare de la dreptul de dispoziție al persoanei vătămate de a denunța vătămarea ce i s-a cauzat și de la regula acoperirii neregularității actelor nelegale, dispozițiile art. 197 alin. (4) C. proc. pen. permit luarea în considerare a încălcărilor legii, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei. În raport cu aceste considerații apare nelegală soluția instanței de prim control judiciar, care respinge apelul procurorului invocat pentru nelegala citare a părții civile, când această parte nu și-a valorificat dreptul de a face apel.

Pe de altă parte, specific prezentei cauze este, printre altele, aspectul că numita O.H., deși a înștiințat organele judiciare române cu privire la conduita sa procesuală, făcând precizările cuvenite în acest sens, se poate susține că s-a aflat într-o situație ce nu i-a permis a manifesta diligențe cu privire la mersul cauzei, ea nefiind citată. Într-un alt plan, se mai impune observația că partea civilă constituită O.H. nu avea obligația de a cunoaște procedurile judiciare specifice, în împrejurarea în care nu fusese recunoscută ca parte a cadrului procesual al cauzei, nu i se făcuseră cunoscute drepturile și obligațiile pe care le avea. Este neîndoielnic faptul că, prin necitarea sa, numita O.H.

a fost lipsită de dreptul de a-și formula cereri, probe, în vederea tragerii la răspundere civilă a inculpatului și a reparării pagubei produse prin infracțiune. În acest sens, invocăm dispozițiile art. 76 C. proc. pen., conform cărora organele de urmărire penală, instanța de judecată au obligația de a chema, spre a fi ascultată, persoana care a suferit o vătămare prin infracțiune, înainte de ascultare punându-i-se în vedere că poate participa în proces ca parte vătămată, iar dacă a suferit o pagubă materială sau daună morală, că se poate constitui parte civilă. Dintr-o asemenea perspectivă, ne aflăm în prezenta cauză în acea ipoteză excepțională, în care nulitatea cu caracter relativ - necitarea părții civile - poate fi invocată din oficiu, chiar de către instanța de judecată, deoarece anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

În virtutea considerentelor expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că se impune, în urma admiterii recursului procurorului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța fondului, împrejurare în care celelalte motive de recurs invocate de procuror, precum și criticile aduse de inculpat nu mai pot constitui obiect al controlului jurisdicțional la acest moment procesual. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de procuror și inculpatul T.I. împotriva deciziei nr. 115/A din 17 aprilie 2012 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală, a casat decizia penală atacată și sentința nr. 67 din 22 februarie 2012 a Tribunalului Giurgiu, Secția penală și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Tribunalul Giurgiu.