ÎCCJ, decizie (scj.ro #83795)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83795) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Apel

declarat de procuror cu privire la latura civilă. Admisibilitate

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal.

Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Apelul

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

apel declarat de procuror

cu privire la latura civilă

C. proc. pen.,

art. 362 alin. (1) lit. a), art. 374

Prin decizia Curții Constituționale nr. 190 din 26

februarie 2008, publicată în M. Of. nr. 213 din 20 martie 2008, dispozițiile

art. 362 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen. - potrivit cărora „apelul

procurorului în ce privește latura civilă este inadmisibil în lipsa apelului

formulat de partea civilă, cu excepția cazurilor în care acțiunea civilă se

exercită din oficiu” - au fost declarate constituționale. În consecință, apelul

declarat numai de procuror cu privire la latura civilă este admisibil, inclusiv

în cazul în care motivele de apel referitoare la latura civilă au fost

formulate oral în ziua judecății, potrivit dispozițiilor art. 374 C. proc. pen.

I.C.C.J., Secția penală,

decizia nr. 2755 din 11 septembrie 2012

22 februarie 2012, a admis cererea formulată de inculpatul T.I. privind

aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul T.I. la 5 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului

drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la un an închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea

ordinii și liniștii publice.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a

și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de la

inculpatul T.I. de probe biologice în vederea introducerii profilurilor

genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen., a disjuns

acțiunile civile formulate de părțile civile Spitalul Clinic de Urgență

„Bagdasar Arseni” București și Consiliul Local al Municipiului Giurgiu, în

contradictoriu cu inculpatul T.I. și a dispus formarea unui nou dosar, pentru

care fixează termen de judecată la data de 4 aprilie 2012, cu citarea părților.

În baza art. 721 C. proc. civ. raportat la art. 133 C. proc. civ., a constatat nulitatea cererii de constituire ca parte civilă formulată de doamna

O.H. și a constatat că doamna O.H. are în continuare deschisă calea unei

acțiuni civile scutite de taxa judiciară de timbru, în temeiul art. 14, art. 15

și art. 346 C. proc. pen.

În cursul judecății, O.H., mama victimei C.H. a trimis, prin

intermediul Ambasadei Statelor Unite ale Americii, o scrisoare, prin care a

solicitat tragerea la răspundere a celui răspunzător de moartea fiului ei, fără

să facă vreo mențiune cu privire vreo eventuală constituire ca parte civilă în

cauză.

Ulterior, la datele de 31 ianuarie 2012 și 1 februarie 2012 s-au

primit, prin Biroul de informații publice al acestei instanțe, două e-maluri,

în limba engleză, cu conținut identic, adresate „Biroului procurorului” prin

care s-a arătat că dorește să se constituie parte civilă în cauză. Cererea nu a

cuprins obiectul ei, în sensul că nu s-a indicat suma cu care a dorit să se

constituie parte civilă și ce a reprezentat (despăgubiri civile pentru daune

materiale și/sau morale) și nici semnătura sau adresa la care să fi fost

citată.

Potrivit art. 721 C. proc. civ., „dispozițiile codului de față

constituie procedura de drept comun în materie civilă; ele se aplică și în

materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind

dispoziții contrare.”

De asemenea, potrivit art. 133 alin. (1) C. proc. civ., „cererea

de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului,

obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.”

În consecință, în baza art. 721 C. proc. civ. raportat la art. 133 C. proc. civ., s-a constatat nulitatea cererii de constituire

ca parte civilă formulată de doamna O.H.

Totodată, s-a constatat că doamna O.H. a avut în continuare

deschisă calea unei acțiuni civile scutite de taxa judiciară de timbru, în

temeiul art. 14, art. 15 și art. 346 C. proc. pen.

nr. 115/A din 17 aprilie 2012, a admis apelul declarat de procuror împotriva

sentinței penale nr. 67 din 22 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Giurgiu,

a desființat, în parte, sentința penală atacată și rejudecând în fond:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani aplicată inculpatului

T.I. și a repus pedepsele componente în individualitatea lor.

A majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de

ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice,

prevăzută în art. 321 alin. (2) C. pen., de la un an închisoare la un an și 8

luni închisoare.

A contopit pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., cu pedeapsa de un an și 8 luni închisoare, aplicând pedeapsa cea mai grea

de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.I.

împotriva aceleiași sentințe.

termen legal procurorul și inculpatul T.I., invocând nelegalitatea și

netemeinicia hotărârii pronunțate.

Astfel, procurorul a formulat critici cu privire la desfășurarea

judecății în primă instanță și în fața instanței de apel fără citarea părții

civile, la greșita aplicare a legii referitor la respingerea ca inadmisibilă a

solicitării sale de extindere a motivelor de apel pe latura civilă a cauzei și,

respectiv, la greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului.

Motivele de recurs avansate de procuror se circumscriu cazurilor

de casare reglementate în art. 385

9

alin. (1) pct. 21, 17

2

și 14 C. proc. pen.

În argumentarea criticilor, se arată, între altele, că judecata

cauzei în primă instanță și în apel a avut loc cu lipsă de procedură față de

partea civilă O.H., care, de altfel, și-a manifestat foarte clar intenția de a

participa în proces în această calitate atât prin declarația dată la Ambasada Statelor Unite ale Americii (înaintată instanței de fond de către Parchetul de pe

lângă Tribunalul Giurgiu), cât și prin email-ul transmis Tribunalului Giurgiu.

În atare împrejurări, procurorul apreciază că s-ar fi impus ca

instanța fondului să dispună, în conformitate cu dispozițiile art. 291 alin.

(1) C. proc. pen., citarea părții civile la adresa de e-mail indicată, astfel

cum dispozițiile art. 175 alin. (1) C. proc. pen. coroborate cu art. 184

1

C. proc. pen. prevăd, iar în măsura în care s-ar fi considerat că în corespondența

trimisă de numita O.H. nu este indicată suma cu care aceasta dorește să se

constituie parte civilă și nici precizarea sub aspectul daunelor materiale

și/sau morale, semnătura sau adresa de domiciliu, se impunea, în virtutea

rolului activ (art. 4 C. proc. pen.) să solicite, odată cu citația expediată,

precizări în acest sens.

Contrar acestei prevederi legale, se susține de către procuror,

instanța s-a mulțumit să constate aplicabilitatea dispozițiilor art. 133 alin.

(1) C. proc. civ., anulând cererea de constituire ca parte civilă în cauză.

În expunerea motivelor de recurs se mai înfățișează aspectul că,

deși în fața instanței de apel, la termenul din 17 aprilie 2012, s-a solicitat

cu titlu de cerere prealabilă citarea părții vătămate - constituită parte

civilă - O.H., conform art. 5 din O. G. nr. 93/1999 pentru ratificarea

Tratatului dintre România și Statele Unite ale Americii privind asistența

judiciară în materie penală, prin intermediul Ministerului Justiției, nu s-a

admis solicitarea.

Cererea de citare a părții civile a fost făcută, întrucât

reprezentantul parchetului a precizat, totodată, că urmează să extindă motivele

de apel sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile a cauzei, lucru

declarat oral în ședința de judecată.

În acest sens, se învederează că instanța de prim control

judiciar a procedat la o greșită aplicare a legii, mai precis a dispozițiilor

art. 362 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respingând, ca inadmisibilă, cererea

de extindere a motivelor de apel vizând latura civilă a cauzei.

Se apreciază, pe de o parte, că instanța nu putea să respingă

motivele de apel extinse de procurorul de ședință în cuprinsul practicalei,

acestea trebuind a fi analizate în considerentele hotărârii, potrivit art. 383

alin. (1) C. proc. pen.

Pe de altă parte, în opinia procurorului, instanța de apel nu a

avut în vedere decizia nr. 190 din 26 februarie 2008 a Curții Constituționale, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate referitoare

la dispozițiile art. 362 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., statuând

că aceste prevederi sunt neconstituționale în măsura în care restrâng

drepturile procurorului de a declara apel cu privire la modalitatea de

soluționare a laturii civile în cadrul unui proces penal, în lipsa apelului

formulat de partea civilă.

Recurentul inculpat T.I. a criticat hotărârea pronunțată în

cauză din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin.

(1) pct. 14 C. proc. pen.

Examinând hotărârile recurate prin prisma motivelor de recurs

invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată:

În cauză, instanța fondului a hotărât asupra învinuirii aduse

inculpatului T.I., pronunțând condamnarea acestuia pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 183 C. pen. și art. 321 alin. (2) C. pen., în condițiile în care judecata s-a desfășurat potrivit

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., anume în cazul recunoașterii

de către inculpat, până la debutul cercetării judecătorești, a săvârșirii

faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitării sale ca

judecata să se facă în baza probelor administrate în faza urmăririi penale.

Referitor la cererea formulată de mama victimei, numita O.H.,

judecătorul fondului a constatat că, în adevăr, în cursul judecății, aceasta,

prin intermediul Ambasadei Statelor Unite ale Americii, a transmis o scrisoare

instanței, prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a celui vinovat

de moartea fiului său, însă s-a apreciat că în împrejurările în care nu s-a

făcut vreo mențiune cu privire la o eventuală constituire de parte civilă, o

asemenea cerere este nulă din perspectiva constituirii de parte civilă, conform

art. 721 și art. 133 C. proc. civ.

S-a mai arătat în cuprinsul considerentelor sentinței instanței

de fond că, ulterior, la datele de 31 ianuarie 2012, respectiv 1 februarie 2012

s-au primit la dosarul cauzei, prin corespondență, e-mail, prin Biroul de

informații publice, două e-mailuri în limba engleză, cu conținut identic

adresate „Biroului procurorului”, prin care O.H. precizează că dorește să se

constituie parte civilă.

Și în aceste împrejurări, judecătorul fondului a considerat că

cererea nu cuprinde obiectul ei, în sensul că nu se indică suma cu care dorește

să se constituie parte civilă, nici natura și cuantumul despăgubirilor

(materiale, morale) și nici semnătura sau adresa unde să fie citată persoana în

cauză.

Procedând la verificarea acestor condiții, instanța a

concluzionat cu privire la nulitatea cererii de constituire de parte civilă a

numitei O.H., în considerarea dispozițiilor art. 721 și art. 133 C. proc. civ., constatând, totodată, că aceasta are deschisă în continuare calea unei acțiuni

civile scutite de taxe juridice de timbru, în temeiul art. 14, art. 15 și art. 346 C. proc. pen.

În exercitarea controlului judiciar, instanța de apel, în raport

cu modalitatea de rezolvare a acțiunii penale exercitate în cauză, a apreciat

că se impune, în urma desființării în parte a sentinței apelate și a rejudecării,

prin descontopirea pedepsei rezultante aplicate inculpatului, majorarea

pedepsei stabilite pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor

moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, la un an și 8 luni

închisoare.

În ceea ce privește maniera în care instanța fondului dispusese

în raport cu latura civilă a cauzei, instanța de prim control judiciar a arătat

în practicaua deciziei nr. 115/A din 17 aprilie 2012 că cererea parchetului de

extindere a motivelor de apel și pe latură civilă este inadmisibilă, având în

vedere că vizează latura civilă a cauzei, iar procurorul declarase apel numai

în ceea ce privește latura penală, context în care curtea de apel a respins, de

aceeași manieră, solicitarea pe care procurorul o formulase vizând citarea

părții civile constituite, motivând, de asemenea, în practicaua deciziei, că

numita O.H. are posibilitatea să declare calea de atac prevăzută de lege în

condițiile în care se consideră vătămată în drepturile sale.

De precizat că, observând motivele de apel formulate în scris de

procuror, se constată că sentința fondului a fost criticată în latura sa

penală. Cu ocazia dezbaterilor, procurorul a înțeles să învestească instanța de

prim control judiciar și cu examinarea modului de soluționare a laturii civile

a cauzei, conform art. 374 C. proc. pen.

În baza propriului demers analitic efectuat cu privire la

desfășurarea judecății în primă instanță și în fața instanței de apel, precum

și în raport cu criticile aduse de către procuror, critici ce se circumscriu

cazurilor de casare reglementate în art. 385

9

alin. (1) pct. 21,

respectiv pct. 17

2

C. proc. pen. - cazuri ce urmează a fi analizate

în mod prioritar - Înalta Curte de Casație și Justiție - expune:

În adevăr, procurorul a înțeles să atace cu apel sentința

fondului, prin formularea în scris a motivelor, în ceea ce privește latura

penală a cauzei. În cadrul dezbaterilor în fața instanței de prim control

judiciar, însă, procurorul, potrivit dispozițiilor art. 374 C. proc. pen., a formulat, suplimentar, oral și un alt motiv de apel, aducând critici modului în

care instanța fondului a desfășurat judecata, în sensul că, în mod nelegal, a

procedat la soluționarea cauzei, fără a dispune citarea părții civile

constituite O.H., mama victimei.

De altfel, în fața instanței de apel procurorul a solicitat

extinderea motivelor de apel deja formulate și sub acest aspect, însă instanța

de control judiciar a respins, ca inadmisibilă, cererea, motivând în cuprinsul

practicalei în sensul celor evocate în precedent.

Examinând procedeul curții de apel, motivarea înfățișată în

practicaua deciziei recurate, considerentele avute în vedere, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că prin respingerea, ca inadmisibilă, a extinderii

motivelor de apel cu vizarea laturii civile s-a făcut o greșită aplicare a

legii.

Având obligația să vegheze la respectarea legalității,

procurorul, potrivit art. 362 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., poate face apel

în ceea ce privește latura penală și latura civilă.

Prin Legea nr. 356/2006, art. 362 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. a fost completat cu teza a II-a, în conformitate cu care apelul

procurorului în ce privește latura civilă este inadmisibil, în lipsa apelului

formulat de partea civilă, cu excepția cazurilor în care acțiunea civilă se

exercită din oficiu.

Curtea Constituțională a statuat, însă, că art. 362 alin. (1)

lit. a) teza a II-a C. proc. pen. este neconstituțional în ce privește

restrângerea dreptului procurorului de a declara apel cu privire la modalitatea

de soluționare a laturii civile a unui proces penal în lipsa apelului formulat

de partea civilă (decizia nr. 190/2008, publicată în M. Of. nr. 213 din 20

martie 2008). În argumentarea acestei decizii, instanța de contencios

constituțional a subliniat că în mod evident legiuitorul constituant a înțeles

să facă din Ministerul Public un reprezentant al interesului social, general și

public, care să vegheze la aplicarea legii și la apărarea drepturilor și

libertăților cetățenilor, fără a face distincție între procesele penale și

civile.

Una din formele concrete prin care Ministerul Public își poate

realiza îndeplinirea acestui rol este aceea de a participa la judecata

proceselor, în orice fază a acestora, de a exercita căile de atac și de a pune

concluzii în acord cu obiectivele stabilite de Constituție.

Legiuitorul constituant a înțeles să confere procurorului un

anumit rol în reprezentarea intereselor generale ale societății, din moment ce

a așezat dispozițiile referitoare la Ministerul Public în capitolul privind „ Autoritatea judecătorească” și nicio lege organică

sau ordinară nu poate deroga de la textele constituționale.

S-a mai arătat în cuprinsul deciziei evocate că procurorul nu

este adversarul vreuneia din părți, ci el intervine în proces pentru a veghea

la respectarea legii. Deși este vorba de latura civilă într-un proces penal,

este de netăgăduit că în acest domeniu există interese generale care trebuie

apărate, considerent în virtutea căruia Curtea Constituțională a concluzionat

cu privire la aspectul că în activitatea judiciară Constituția a stabilit acest

rol de apărător pentru procuror. S-a mai învederat că principiul

disponibilității, care guvernează procesul civil funcționează în continuare,

întrucât, prin declararea apelului de către procuror, părțile nu sunt

împiedicate să-și manifeste dreptul de dispoziție, ele putând renunța la

dreptul subiectiv, achiesa la pretențiile adversarului sau încheia o

tranzacție, potrivit normelor civile și procesual civile.

Așa fiind, devine evident că și în prezenta cauză procurorul

poate declara apel în ce privește latura civilă, dacă apreciază că este necesar

pentru apărarea ordinii de drept ori a drepturilor și libertăților cetățenilor.

Dintr-o asemenea perspectivă, urmează a constata că dreptul

procurorului de a formula apel în latura civilă nu este legat de conduita

procesuală a părții civile, în considerarea deciziei nr. 190/2008, afirmația

potrivit căreia „dreptul procurorului de a face apel nu este limitat și

subordonat drepturilor părților de a face apel” redevenind de actualitate.

Prin urmare, soluția instanței de prim control judiciar, prin

care a respins, ca inadmisibilă, solicitarea procurorului avansată în cadrul

dezbaterii apelului, de a supune discuției și motivele ce vizau greșita

soluționare a laturii civile, este greșită.

Revenind la fondul criticilor aduse de către procuror soluțiilor

dispuse de instanță cu referire la desfășurarea judecății, atât în primă

instanță, cât și în apel, fără citarea părții civile, Înalta Curte de Casație

și Justiție constată:

Cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 21 C. proc. pen. este aplicabil, hotărârile fiind supuse casării în două situații: când judecata în

primă instanță sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți și când

una dintre părți, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta la

judecată în primă instanță sau în apel și de a înștiința despre această

imposibilitate.

În prezenta cauză, procurorul susține ca incidentă prima teză a

art. 385

9

alin. (1) pct. 21 C. proc. pen., învederând că judecata atât în primă instanță, cât și în apel a avut loc în lipsa unei părți care nu

a fost citată, respectiv mama victimei numita O.H.

Observând actele aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că în cursul cercetării judecătorești la instanța

fondului s-a comunicat la dosar adresa nr. 3160 a Ambasadei Statelor Unite ale Americii, împreună cu declarația primită din partea numitei O.H.

cu privire la decesul fiului ei - victima C.H. (acte datând din 20 decembrie

2011).

Din conținutul scrisorii reiese că familia victimei trăiește o

cumplită durere, urmare a decesului fiului petiționarei, dorește dreptate, în

sensul tragerii la răspundere a celui vinovat.

Mai mult decât atât, la dosar au fost primite 2 e-mail-uri în

care numita O.H. precizează că înțelege să se constituie parte civilă în cauză

(în limba engleză), e-mail-uri transmise prin biroul procurorului. S-a procedat

la traducerea autorizată a acelor comunicări, iar din conținutul lor reiese, în

mod clar, intenția numitei O.H. de a se constitui parte civilă, dar și

dezamăgirea sa că, deși transmisese o scrisoare organelor judiciare române, nu

fusese citată în cauză și audiată.

În aceste împrejurări, instanța fondului a procedat la

soluționarea cauzei la data de 22 februarie 2012, în condițiile recunoașterii

vinovăției de către inculpat în cadrul procesual conferit de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

În legătură cu constituirea de parte civilă a numitei O.H., fie

și prin e-mail, a solicitării procurorului de a se întregi cadrul procesual

prin citarea acesteia, cu precizarea că prin disjungerea acțiunilor civile

exercitate de celelalte părți civile - unitatea spitalicească, Consiliul Local

al Municipiului Giurgiu - se produce o vătămare numitei O.H., instanța fondului

a apreciat că prevalează lipsa condițiilor de formă ale cererii de constituire

ca parte civilă, constatând incidența art. 721 și art. 133 C. proc. civ., în sensul nulității cererii formulate și subliniind că există în continuare

deschisă calea unei acțiuni civile scutite de taxă judiciară de timbru, conform

art. 14, art. 15 și art. 346 C. proc. pen.

Cele statuate de instanța fondului au fost primite de instanța

de prim control judiciar.

Efectuând propriul examen, Înalta Curte de Casație și Justiție

consideră că prin modalitatea în care au procedat instanțele au cauzat părții

civile constituite O.H. o vătămare a drepturilor sale procesuale ce se impune a

fi luată în considerare în conformitate cu prevederile art. 197 alin. (4) C.

proc. pen.

Având dreptul și obligația de a veghea la respectarea

legalității procesului penal, procurorul a invocat incidența art. 385

9

alin.

(1) pct. 21 C. proc. pen., în împrejurările în care evident nu s-a procedat la

citarea părții civile constituite O.H., ci, dimpotrivă, instanțele au efectuat

activități, prin încălcarea dispozițiilor legale, acte ce au prejudiciat, în

mod direct, partea. Deși nu s-ar putea susține fundamentat că numita O.H. s-ar

fi aflat în pasivitate procesuală, în condițiile în care aceasta și-a exprimat

în mod fățiș și fără echivoc intenția de a participa în proces, acceptând o

asemenea situație se impune a arăta că, prin derogare de la dreptul de

dispoziție al persoanei vătămate de a denunța vătămarea ce i s-a cauzat și de

la regula acoperirii neregularității actelor nelegale, dispozițiile art. 197

alin. (4) C. proc. pen. permit luarea în considerare a încălcărilor legii, dacă

anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a

cauzei.

În raport cu aceste considerații apare nelegală soluția

instanței de prim control judiciar, care respinge apelul procurorului invocat

pentru nelegala citare a părții civile, când această parte nu și-a valorificat

dreptul de a face apel.

Pe de altă parte, specific prezentei cauze este, printre altele,

aspectul că numita O.H., deși a înștiințat organele judiciare române cu privire

la conduita sa procesuală, făcând precizările cuvenite în acest sens, se poate

susține că s-a aflat într-o situație ce nu i-a permis a manifesta diligențe cu

privire la mersul cauzei, ea nefiind citată.

Într-un alt plan, se mai impune observația că partea civilă

constituită O.H. nu avea obligația de a cunoaște procedurile judiciare

specifice, în împrejurarea în care nu fusese recunoscută ca parte a cadrului

procesual al cauzei, nu i se făcuseră cunoscute drepturile și obligațiile pe

care le avea.

Este neîndoielnic faptul că, prin necitarea sa, numita O.H. a

fost lipsită de dreptul de a-și formula cereri, probe, în vederea tragerii la

răspundere civilă a inculpatului și a reparării pagubei produse prin infracțiune.

În acest sens, invocăm dispozițiile art. 76 C. proc. pen., conform cărora organele de urmărire penală, instanța de judecată au obligația de a

chema, spre a fi ascultată, persoana care a suferit o vătămare prin

infracțiune, înainte de ascultare punându-i-se în vedere că poate participa în

proces ca parte vătămată, iar dacă a suferit o pagubă materială sau daună

morală, că se poate constitui parte civilă.

Dintr-o asemenea perspectivă, ne aflăm în prezenta cauză în acea

ipoteză excepțională, în care nulitatea cu caracter relativ - necitarea părții

civile - poate fi invocată din oficiu, chiar de către instanța de judecată,

deoarece anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa

soluționare a cauzei.

În virtutea considerentelor expuse, Înalta Curte de Casație și

Justiție apreciază că se impune, în urma admiterii recursului procurorului,

casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța

fondului, împrejurare în care celelalte motive de recurs invocate de procuror,

precum și criticile aduse de inculpat nu mai pot constitui obiect al

controlului jurisdicțional la acest moment procesual.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis

recursul declarat de procuror și inculpatul T.I. împotriva deciziei nr. 115/A

din 17 aprilie 2012 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală, a casat

decizia penală atacată și sentința nr. 67 din 22 februarie 2012 a Tribunalului Giurgiu, Secția penală și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond,

respectiv Tribunalul Giurgiu.