ÎCCJ, decizie (scj.ro #85508)

Ordin administrativ de nivel inferior în

conflict cu actul normativ de rang superior.Consecințe. Autoritate de lucru

judecat.Înțelesul instituției

Printr-un act administrativ  cu caracter

normativ de nivel inferior nu se poate modifica sfera de cuprindere a

raporturilor juridice reglementate prin actul normativ de rang superior.

Instituția

autorității de lucru judecat nu operează doar în ipoteza întrunirii

triplei  identități – persoane, obiect, cauză – ci și în  situația în

care prin soluția dată în cel de al doilea proces se ajunge la negarea

punctului de vedere care a fundamentat și pe baza căruia s-a dezlegat prima

cauză, făcând deci inoperantă hotărârea din acea cauză

Secția

de contencios administrativ, decizia nr.3123 din 22 octombrie 2002

Prin acțiunea înregistrată la  Curtea de Apel Constanța pe data de 6

octombrie 2000 reclamanta SC „Pilot” SA a solicitat, în contradictoriu cu

Ministerul Transporturilor:

a.anularea parțială a Ordinului Ministerului  Transporturilor nr.595 din

23 august 2000 pentru aprobarea Normelor metodologice de autorizare a agenților

economici care prestează servicii în porturi, pe căi și canale navigabile,

respectiv a art.6 din menționatul ordin și a art.2 alin.2 din norme, ca fiind

nelegale;

b.recunoașterea dreptului societății (SC „Pilot Service” SA) de a exercita în

continuare activitatea de pilotaj potrivit autorizației Seria  M

nr.00064-1 din 27 ianuarie 2000, emisă de Inspectoratul Navigației civile –

INC, precum și, pe cale de consecință, anularea adresei fără număr și dată

emisă de Căpitănia Zonală Constanța, prin care i s-a comunicat că începând cu

data de 1 septembrie 2000 se suspendă dreptul de pilotaj al societății;

În motivarea  acțiunii reclamanta a învederat că la data de 27 ianuarie

2000, prin Ordinul Ministerului  Transporturilor nr.508/1999 a fost

emisă  autorizația pentru prestarea serviciilor portuare seria M

nr.00064-1 în beneficiul său, fiind autorizată să funcționeze în perimetrul

infrastructurii portuare și să presteze servicii portuare de pilotaj al navelor

la intrarea și ieșirea din porturi, la manevrarea de la o dană la alta, pe

căile și canalele navigabile de acces spre porturile fluviale.

Ca urmare a introducerii unei acțiuni în contencios administrativ de către

societate, prin sentința civilă nr.66 din 15 iunie 2000  a Curții de Apel

Constanța a fost admisă această acțiune și s-a dispus anularea parțială (art.2

și 5) a ordinului atacat (nr.508/1999), constatându-se totodată că societatea

„are dreptul de a exercita în continuare, în condițiile legii, activitatea de

pilotaj, fără condiționări și limitări”.

La data de 23 august 2000, a precizat reclamanta, Ministerul Transporturilor a

emis un „nou” ordin, nr.595/2000, pentru aprobarea Normelor metodologice de

autorizare a agenților economici care prestează servicii în porturi, pe căi și

canale navigabile, iar în temeiul acestui ordin Căpitănia Zonală Constanța a

comunicat societății că „din 1 septembrie 2000 i se suspendă dreptul de

pilotaj”.

Curtea de Apel Constanța – Secția de contencios administrativ, prin sentința

civilă nr.70/CA din 23 iunie 1999, a admis acțiunea, precum și cererea de intervenție

introdusă de SC „Atlas Pilot” SA și a dispus anularea parțială a Ordinului

Ministerului  Transporturilor nr.595 din 23 august 2000, respectiv a art.6

din ordin ca și a art.2 din Normele metodologice date în aplicarea ordinului

menționat, constatându-se că reclamanta are dreptul de a exercita activitatea

de pilotaj potrivit  Autorizației Seria M nr.00064 – 1 din 27 ianuarie

2000, emisă de I.N.C., și  anulându-se totodată adresa Căpităniei Zonale

Constanța emisă în baza  Ordinului Ministerului  Transporturilor

nr.595/2000, precum și adresa   Ministerului Transporturilor

nr.20/1899 din 1 septembrie 2000, prin care s-a comunicat suspendarea dreptului

de pilotaj al reclamantei și al intervenientei SC „Atlas Pilot” SA începând cu

data de 1 septembrie 2000.

Prin aceeași sentință s-a respins ca nefondată cererea de intervenție accesorie

formulată de SC „Agigea Pilot” și, pe cale de consecință, și  excepțiile

ridicate.

În motivarea soluției date prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

- de la data constituirii ca societate

comercială cu capital de stat, și până la privatizarea totală, statul nu a

dispus, potrivit Legii nr.15/1990, printr-o lege specială,  ca

activitatea  de pilotaj să constituie monopol de stat;

- reglementările aduse prin cel de al doilea ordin sunt preluate din

reglementările ordinului inițial (nr.508/1999), care fusese anulat prin

sentința civilă nr.66/2000 a Curții de Apel Constanța rămasă definitivă prin

decizia civilă nr.487/2001 a Curții Supreme de Justiție;

- unele adăugiri sau modificări (analizate  punctual de către instanța de

fond), reprezintă doar  reformulări ale unor texte din vechiul ordin, iar

- prin dispozițiile art.6 din Ordinul

Ministerului Transporturilor nr.595/2000 și ale art.2 alin.2 din Normele

metodologice se adaugă la lege, instituind practic o categorie nouă de

autorizații, limitând valabilitatea celor emise anterior și condiționând

nelegal emiterea acestora, prin acordarea dreptului de a efectua serviciul de

pilotaj numai agenților economici concesionari ai serviciilor publice.

Împotriva sentinței a declarat recurs Ministerul  Lucrărilor Publice

Transporturilor și Locuinței, în calitate de succesor de drept al fostului

Minister al Transporturilor, susținând, în esență, că noul ordin nr.595/2000 a

revizuit sistemul de autorizare  reglementat  inițial prin Ordinul

Ministerului  Transporturilor nr.508/1999, corelând prevederile care

reglementează sectorul de transport naval, fără a institui o nouă categorie de

autorizații ci „restricții” de valabilitate a acestora.Că, deci, art.2 alin.2

din Normele metodologice este legal și în concordanță cu prevederile Ordonanței

Guvernului nr.22/1999.

Recursul este nefondat.

Sentința nr.66/CA din 15 iunie 2000 a Curții de Apel Constanța, evocată în

acțiune, care s-a pronunțat în cadrul unui alt proces, având drept  obiect

anularea Ordinului  Ministerului  Transporturilor nr.508/1999, a fost

cenzurată în recurs de către Curtea Supremă de Justiție, prin decizia

nr.487/2001 a Secției de contencios administrativ, admițându-se în parte

acțiunea aceleiași SC „Pilot Service” și dispunându-se anularea art.5 din

Ordinul Ministerului  Transporturilor nr.508/1999. Împotriva deciziei

menționate a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe

lângă Curtea Supremă de Justiție, care însă a fost respins, menținându-se

hotărârea atacată.

Sintetizând ansamblul datelor care configurează obiectul litigiului, în

discuție sunt două categorii de probleme.

a.Reluarea în cel de al doilea ordin a reglementărilor primului ordin,

anulat, și   reactivarea pe această cale a unor prevederi care

fuseseră contestate și anulate în cadrul celuilalt proces,  încheiat cu

decizia nr.93/2001 a Completului de 9 judecători al Curții Supreme de Justiție.

b. Inserarea în Ordinul nr.595/2000, ce face obiectul prezentului proces a unor

dispoziții care exced prevederilor legale, cum sunt dispozițiile din ordin

privind instituirea, practic, a unei categorii noi de autorizații, limitarea și

condiționarea emiterii unor astfel de autorizații.

Cu privire la prima categorie se constată că instanța de fond a examinat

detaliat cele două ordine reținând în concluzie că unele din prevederile

primului ordin, anulate, au fost reluate în cel de al doilea ordin.

Un asemenea procedeu poate fi considerat cu drept temei o modalitate de eludare

a hotărârilor judecătorești intrate în puterea lucrului judecat,

constituind, în ultimă analiză, o  nesocotire a principiului

constituțional al separației – și armonizării – puterilor în stat.

În ce privește cea de a doua categorie de chestiuni litigioase asupra cărora

instanța a avut să se pronunțe este aceea a dispozițiilor/ reglementărilor

socotite ca adaugă la lege.

În această privință este de observat că prin decizia nr.93/2001 a Completului

de 9 judecători s-a stabilit ca fiind nelegale limitările și condiționările

valabilității autorizațiilor de efectuare a serviciilor portuare.

Este adevărat că decizia menționată s-a dat în soluționarea altui litigiu dar

problema este una și aceeași în ambele cauze iar principiul autorității de

lucru judecat nu operează doar în ipoteza întrunirii triplei identități –

persoane, obiect și cauză – ci, așa cum s-a statuat constant în practica de

judecată a acestei Supreme Instanțe, și în situația în care  prin soluția

dată  în cel de al doilea proces s-ar ajunge la negarea punctului de

vedere care a

fundamentat și pe baza căruia s-a dezlegat prima cauză,

făcând deci inoperantă hotărârea din acea cauză.

În consecință, examinarea de  principiu a hotărârii recurate impune

concluzia că soluția adoptată, cu rezerva unor inadvertențe care însă nu

afectează valabilitatea  acestei soluții, este temeinică și legală.

Separat de motivele expuse și în referire la criticile aduse de recurent la

care nu s-a răspuns în considerentele mai înainte dezvoltate, urmează a se

reține următoarele:

- prin încălcarea condițiilor rezultând din autorizația emisă reclamantei s-a

încălcat un drept constituit în favoarea acesteia, astfel cum s-a stabilit și

prin decizia Completului de 9 judecători, societatea având deci îndreptățirea

să declanșeze și să susțină o acțiunea în contencios administrativ vizând

restabilirea drepturilor pretinse;

- critica adusă soluției pronunțate  de Completul de 9 judecători al

Curții Supreme de Justiție cu privire la anularea prevederilor art.5 din

Ordinul Ministerului  Transporturilor nr.508/1999 este în afara acestui

cadru procesual și, oricum nu poate fi supusă cenzurii instanței fiind intrată

în puterea lucrului judecat;

- printr-un act cu caracter normativ de nivel inferior, în speță, ordinul

administrativ, nu poate fi modificată sfera de cuprindere a raporturilor

juridice reglementate prin actul normativ de rang superior;

- contestând faptul instituirii unei noi categorii de autorizații recurentul

susține că s-au introdus numai „restricții” de valabilitate a acestora. Așadar,

în ultimă analiză este vorba de modificarea limitelor și timpului de aplicare a

noilor autorizații, ceea ce conduce în final la aceeași soluție criticată de

recurent;

- prin recursul declarat de recurent nu putea fi angajată și examinarea

soluției pronunțate față de intervenienta SC „Agigea Pilot”, care nu a făcut

recurs în cauză;

- anularea adresei Ministerului Transporturilor este o consecință logică a

soluției pronunțate în cauză, suspendarea dreptului de pilotaj, dispusă de

altfel și prin adresa Căpităniei Zonale Constanța cu o altă adresă – anulată de

instanță -  nemaigăsindu-și fundamentarea.

Față de considerentele expuse recursul a fost respins ca nefondat.