ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3031/2016

Decizia nr. 3031/2016

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea de intervenție accesorie, petenții A. și B. au susținut că au interes să intervină în cauza dedusă judecății, ce se poartă între C., în calitate de reclamant și Direcția Generală Logistică din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, în calitate de pârât, întrucât doresc să construiască, fiind proprietarii unui teren situat în București, sector 1, retrocedat, iar de la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române și Ministerul Afacerilor Interne au primit aviz negativ. Există un interes legitim, actual și serios, născut prin faptul existenței unei relații de vecinătate a imobilelor aparținând petenților și reclamantului. S-a susținut în cuprinsul cererii de intervenție accesorie că există și pentru petenți un interes în soluționarea acestei cauze, care are ca obiect tocmai reglementarea situației juridice și urbanistice a zonei în care sunt situate imobile aparținând intervenienților și reclamantului.

Au arătat petenții că sunt proprietarii terenurilor, că au cadastru pe aceste terenuri, iar Ministerul Afacerilor Interne și-a făcut cadastru pe aceste terenuri printr-o declarație falsă, în sensul, că sunt terenuri abandonate ale unui fost C.A.P. În baza acestor declarații și-au făcut autorizație de funcționare a poligonului în anul 2005 și de extindere a limitei de siguranță, neținând cont că acolo există proprietăți. Există un PUZ care reglementează dreptul de a construi și un PUC la care își dăduse acordul, iar în aceste condiții și-au autorizat abuziv acest poligon.

Hotărârea instanței de fond

Prin încheierea din 01 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibile cererile de intervenție formulate de A. și B.

Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut că, potrivit art. 61 C. proc. civ. intervenienții accesorii trebuie să justifice și un interes personal și nu doar să sprijine interesul reclamantului, ori în cauza de față se discută doar situația juridică a terenului reclamantului, iar intervenienții nu justifică nici un folos practic, pe care urmează să îl obțină în urma soluției ce va fi dispusă în prezenta cauză.

Având în vedere că petenții nu au interes personal să intervină în prezenta cauză, instanța de fond a respins ca inadmisibile cererile de intervenție.

Cererea de recurs

Împotriva încheierii din 01 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs petenții A. și B.

În dezvoltarea motivelor de recurs se solicită a se constata faptul că sunt întrunite condițiile de admisibilitate în principiu ale cererii de intervenție accesorie impuse de dispozițiile art. 63 și următoarele C. proc. civ. și ca atare măsura dispusă de prima instanță este nefondată.

Soluția instanței de recurs

Analizând încheierea atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța de recurs a constatat că, în cauză, motivele de recurs ce pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt întemeiate, și că instanța de fond a făcut, prin soluția pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 61 alin. (1) și 3 C. proc. civ.:

„(1) Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare.

(3) Intervenția este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părți”.

Deci, cererea de intervenție accesorie este cererea prin care terțul care intervine din proprie inițiativă într-un litigiu ce se poartă între alte părți, justifică un interes pentru apărarea drepturilor unei dintre părțile litigante, deci atât a reclamantului, cât și a pârâtului.

Pornind de la aceste premise, se observă că în cauza de față, între pretenția terților ce urmăresc a dobândi calitatea de intervenienți accesorii și pretenția supusă judecății pe cale principală nu există legătura și nici interesul necesar pentru soluționarea lor în același proces, terții neputând fi prejudiciați în vreun fel de hotărârea ce ar urma să se pronunțe în această pricină.

Împrejurarea că terții ce urmăresc a dobândi calitatea de intervenienți accesorii se află în aceeași situație juridică cu cea a reclamantului, invocând drepturi proprii asemănătoare cu cele ale acestuia, respectiv faptul că doresc să construiască, fiind proprietarii unui teren situat în București, sector 1, retrocedat, nu justifică modificarea cadrului procesual sub aspectul părților.

De asemenea, nu poate fi primită apărarea recurenților conform căreia promovarea cererilor de intervenție accesorie justifică un interes actual, născut la data formulării cererilor în ceea ce privește reglementarea regimului urbanistic în zonă, dar și unul pentru viitor, în condițiile în care, în ipoteza în care vor efectua demersuri pentru a edifica construcții pe terenurile deținute în proprietate, în vecinătatea imobilului reclamantului, vor fi obligați să urmeze aceleași proceduri de autorizare precum și reclamantul.

Având în vedere că între pretenția terților ce urmăresc a dobândi calitatea de intervenienți accesorii și pretenția supusă judecății pe cale principală nu există legătura necesară pentru soluționarea lor în același proces, Înalta Curte constată că este lipsit de relevanță faptul că intervenienții doresc să evite demersurile administrative în vederea obținerii autorizațiilor de construire, pentru viitor.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că prin cererile de intervenție accesorie formulate în cauză, recurenții nu justifică un folos practic ce ar urma să fie obținut odată cu pronunțarea instanței asupra cererii principale deduse judecății, sens în care, în mod corect cererile de intervenție au fost respinse, ca inadmisibile.

Prin urmare, se constată că susținerile și criticile recurenților sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs.

Pentru considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de A. și B. împotriva încheierii din 01 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 04 noiembrie 2016.