ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2769/2015

Decizia nr.

2.769/2015

1.

Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea

de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios

administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL prin administrator special

B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.T. și M.A.I., emiterea

unei ordonanțe președințiale prin care să ordone:

- suspendarea

executării Ordinului M.A.I. și M.T.I. nr. 240 din 4 octombrie 2012

privind aprobarea criteriilor de evaluare a punctajelor și a metodologiei

de punctare privind criteriile de evaluare ale operatorului de transport, în

vederea atribuirii traseelor pentru transportul rutier public de persoane prin

servicii regulate de trafic județean, până la soluționarea în

fond a cererii de suspendare având același obiect, ce formează

Dosarul nr. x/33/2013 al Curții de Apel Cluj;

- suspendarea

executării Ordinului M.A.I. și M.T.I. nr. 1.614 din 1 noiembrie 2012

privind aprobarea criteriilor de evaluare a punctajelor și a metodologiei

de punctare privind criteriile de evaluare ale operatorului de transport, în

vederea atribuirii traseelor pentru transportul rutier public de persoane prin

servicii regulate de trafic județean, până la soluționarea în

fond a cererii de suspendare având același obiect, ce formează

Dosarul nr. x/33/2013 al Curții de Apel Cluj;

- suspendarea

executării Ordinului M.T.I. nr. 1.640 din 8 noiembrie 2012 pentru

modificarea și completarea Normelor Metodologice privind aplicarea

prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor

rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin O.G.

nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, aprobate prin Ordinului M.T.I. nr.

980/2011, până la soluționarea în fond a cererii de suspendare având

ca obiect același act administrativ, formând Dosarul nr. x/33/2013 al

Curții de Apel Cluj.

1.2.

Soluția primei instanțe

Curtea de

Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, prin Sentința civilă nr. 548 din 11 noiembrie 2013, a respins

ca inadmisibilă cererea de emitere a unei ordonanțe

președințiale, formulată de SC A. SRL - societate aflată în

insolvență, prin administrator special B., având ca obiect suspendare

act administrativ.

1.3. Cererea

de recurs

Împotriva

Sentinței civile nr. 548 din 11 noiembrie 2013 pronunțată de

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a formulat apel reclamanta SC A. SRL solicitând

anularea sentinței atacate, judecarea cauzei cu evocarea fondului de

către instanța de apel și admiterea cererii de emitere a

ordonanței președințiale, astfel cum a fost formulată.

În motivarea

căii de atac, se invocă următoarele:

- prima

instanță a pronunțat o hotărâre cu aplicarea

greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 6 parag. 1 al

Convenției Europene a Drepturilor Omului, art. 21 din Constituția

României, art. 6 C. proc. civ. republicat, precum și a dispozițiilor art.

172 alin. (2) C. proc. fisc. și art. 28 din Legea nr. 554/2004.

- Prima

instanță a depășit atribuțiile puterii

judecătorești, instituind o nouă condiție de admisibilitate

a cererii de emitere a unei ordonanțe președințiale privind

suspendare unui act administrativ.

- Prima

instanță a reținut în mod greșit eficiența normelor

Noului C. proc. civ., raportat la etapa prealabilă primului termen.

2.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra

recursului

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile

formulate și dispozițiile legale aplicabile, constată că

recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

În speța

de față reclamanta a solicitat suspendarea executării a trei

Ordine - acte administrative cu caracter normativ, emise succesiv de M.A.I.

și M.T.I., pe calea ordonanței președințiale, cererea fiind

întemeiată în drept pe dispozițiile 997 - 999 C. proc. civ.,

republicat.

În raport de

obiectul cererii de ordonanță președințială

formulată, Înalta Curte constată că, în mod judicios, prima

instanța a reținut că este întemeiată excepția de

inadmisibilitate a cererii, invocată de pârât, în raport de caracterul

special al dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004,

dispoziții cu rang prioritar de aplicare în raport cu prevederile cu

caracter general cuprinse în art. 997 C. proc. civ., republicat.

În acest

sens, practica constată a Înaltei Curți a arătat că, în

materia contenciosului administrativ, este inadmisibilă cererea de

ordonanță președințială ce vizează cererile de

suspendare a executării actului administrativ, justificat de

existența unei reglementări cu caracter derogatoriu în această

materie (art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004) ceea ce obligă la

urmarea procedurii reglementate prin acest act normativ și nu a celei de

drept comun, prevăzută în C. proc. civ., republicat.

Într-adevăr,

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că dispozițiile

acestei legi se completează cu prevederile C. proc. civ., în măsura

în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre

autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele

vătămate, pe de altă parte, precum și cu procedura

reglementată de această lege.

Dar, în

condițiile în care în cadrul raporturilor de autoritate dintre autoritățile

publice, pe de o parte, și persoanele vătămate, pe de altă

parte legea specială a reglementat procedura suspendării

executării actului administrativ atacat, suspendarea aceluiași act

administrativ pe calea altei proceduri speciale, a ordonanței președințiale,

reglementate de C. proc. civ., republicat nu se mai poate dispune, această

din urmă procedură fiind incompatibilă cu procedura

reglementată de Legea nr. 554/2004.

În vederea

creării unei practici unitare în această materie, prin Procesul-verbal

al ședinței din 28 octombrie 2013 a Plenului judecătorilor

Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de

Casație și Justiție s-a stabilit că "este

inadmisibilă cererea de ordonanță președințială

care vizează suspendarea executării actului administrativ, justificat

de existența unei reglementări cu caracter derogatoriu în

această materie reprezentată de dispozițiile art. 14 și

art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În acest

context, orice alt argument de drept pe care recurenta-reclamantă îl invocă

în susținerea admisibilității cererii de ordonanță

președințială în materia suspendării executării unui

act administrativ unilateral tipic, rămâne de discutat la nivel pur

teoretic.

Față

de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496

alin. (1) din C. proc. civ., republicat, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de SC A. SRL, prin administrator special B. împotriva

Sentinței civile nr. 548 din 11 noiembrie 2013 a Curții de Apel Cluj,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2015.

Procesat de

GGC - N