ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3779/2015

Decizia nr. 3779/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția de a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, la data de 11 octombrie 2013, reclamantul A. PFA a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Transporturilor și Ministrul Transporturilor, solicitând suspendarea executării Ordinului nr. 733/2013 emis de ministrul transporturilor, până la pronunțarea instanței de fond.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 594 din 18 octombrie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamant.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 594 din 11decembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea acesteia, iar, pe fond, admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ contestat.

În motivarea cererii au fost aduse următoarele argumente, subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., republicat:

Actul a cărui suspendare se solicită a fost emis cu depășirea competenței materiale a emitentului.

Existența cazului bine justificat reiese din faptul că mai multe articole din Ordinul M.T. nr. 733/2013 sunt total nelegale, fiind în contradicție cu O.G. nr. 27/2011, O.G. nr. 129/2000, O.U.G. nr. 195/2002, art. 16, 44, 45 și art. 73 pct. 3 lit. n) din Constituția României, art. 12 alin. (1) și art. 555 C. civ., art. 7, 14, 15, 16, 17, 20 și 21 din Carta Drepturilor Fundamentale ale U.E.

Executarea actului este de natură a-i cauza recurentului grave pagube materiale și sociale, raportat la cuantumul sumei în discuție și specificul activității sale.

1.4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât Ministerul Transporturilor nu a depus întâmpinare.

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 octombrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din 30 septembrie 2015, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul reclamantului B. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

3.1. Analiza motivelor de casare invocate

Analizând hotărârea recurată din perspectiva criticilor subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat și îl va respinge, pentru următoarele considerente.

Motivul de casare prevăzut de 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., referitor la situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, nu este întemeiat.

În speța de față, hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei și limitele în care a fost învestită, instanța de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății.

Se mai apreciază că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale incidente în speță, raportat la argumentele părților, pronunțând o soluție legală și temeinică.

Ordinul nr. 733/2013 a fost emis de Ministerul Transporturilor pentru aprobarea Normelor privind autorizarea școlilor de conducători auto și a instrucțiunilor auto, a Normelor privind atestarea profesorilor de legislație rutieră și a instructorilor de conducere auto, a metodologiei de organizare și desfășurare a cursurilor de pregătire teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere, a Programei de școlarizare, precum și privind condițiile și obligațiile pentru pregătirea teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere.

Prima instanță a considerat în mod întemeiat că în speță nu sunt îndeplinite cerințele cumulative prevăzute de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ.

Suspendarea executării actului administrativ este condiționată, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, de existența unui caz bine justificat și de prevenirea unei pagube iminente, ceea ce recurentul-reclamant nu a dovedit în cauză.

Fără a mai relua argumentele instanței de fond, Înalta Curte apreciază că în prezentul litigiu nu este îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat, întrucât nu au fost invocate argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea ordinului contestat și nici nu s-au identificat împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității acestui act, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Condiția prevenirii unei pagube iminente, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege ca prejudiciul material viitor și previzibil, nu este îndeplinită în cauză, dat fiind că recurentul-reclamant nu a administrat probe concludente pentru dovedirea susținerilor privind lipsirea sa de venituri, ca urmare a executării ordinului contestat, care a stabilit un termen de 6 luni pentru îndeplinirea condițiilor prevăzute în noua reglementare.

3.2. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 67 și 497 C. proc. civ., republicat și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul C. împotriva sentinței civile nr. 594 din 11 decembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2015.