ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2458/2015

Decizia nr. 2458/2015

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. - P.F.A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Transporturilor în contradictoriu cu care a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 733/2013 emis de Ministrul Transporturilor, până la soluționarea acțiunii în anularea aceluiași act administrativ.

Prin Sentința nr. 172 din 3 octombrie 2013, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare formulată de reclamant, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P.F.A. A., solicitând casarea hotărârii atacate iar pe fond, admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ contestat.

În motivarea căii de atac, neîncadrată în drept, recurentul-reclamant a arătat că instanța de fond a apreciat în mod netemeinic și nelegal că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea ordinului.

Cu privire la cazul bine justificat, a arătat că deși a argumentat cu înscrisuri că o serie de dispoziții ale Ordinului nr. 733/2013 al Ministerului Transporturilor sunt în contradicție cu actelor normative de nivel superior național (Constituția României, Legea nr. 24/2000, O.G. nr. 27/2011, O.U.G. nr. 195/2002 O.U.G. nr. 44/2008,) și european (Carta Drepturilor fundamentale ale UE, Recomandarea nr. (89) 8 a Comitetului de Miniștri din cadrul U.A. etc.), instanța nu le-a avut în vedere.

În ceea ce privește prevenirea unei pagube iminente, a arătat că s-a apreciat în mod vădit nelegal că pierderea salariului nu reprezintă un prejudiciu grav, reparabil cu dificultate.

Recurentul - reclamant a făcut referire și la alte sentințe pronunțate de curțile de apel din țară în cauze care privesc același obiect, în care a fost dispusă suspendarea Ordinului nr. 733/2013 emis de Ministrul Transporturilor, depunând în acest sens, extrase de pe portalul instanțelor cu soluțiile pronunțate.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 20 decembrie 2014, intimatul Ministerul Transporturilor a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul a arătat că recurentul-reclamant nu a identificat stările de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, în condițiile în care actul administrativ a fost emis de autoritatea competentă material și teritorial, conținutul actului este conform cu conținutul legii în baza căreia a fost emis, actul corespunde scopului urmărit de legea pe care o pune în executare și a fost adoptat în forma specifică; în privința pagubei iminente, a susținut că recurentul nu a administrat probe în dovedirea pagubei.

La data de 11 septembrie 2014, Confederația Operatorilor și Transportatorilor Autorizați din România (C.O.T.A.R.) a depus cerere de intervenție accesorie în sprijinul intimatului-pârât Ministerul Transporturilor, în temeiul art. 63 C. proc. civ., arătând că justifică un interes în cauză, întrucât este reprezentanta a peste 350 de școli de conducători auto.

Petenta a solicitat admiterea cererii de intervenție accesorie și respingerea recursului ca nefondat.

Prin raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., magistratul asistent a concluzionat în sensul admisibilității în principiu a recursului, raportat la practica Înaltei Curți de Casație și Justiție în spețe similare, prefigurând incidența alin. (6) al aceluiași articol.

După analiza raportului în completul de filtru, acesta s-a comunicat părților pentru a formula un punct de vedere.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 20 martie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au formulat puncte de vedere asupra raportului întocmit în cauză.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentului, încadrate în prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. și a apărărilor intimatului, față de prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că recursul nu este fondat, în considerarea celor în continuare arătate.

Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 733/2013 emis de Ministerul Transporturilor pentru aprobarea Normelor privind autorizarea școlilor de conducători auto și a instrucțiunilor auto, a Normelor privind atestarea profesorilor de legislație rutieră și a instructorilor de conducere auto, a metodologiei de organizare și desfășurare a cursurilor de pregătire teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere, a Programei de școlarizare, precum și privind condițiile și obligațiile pentru pregătirea teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ poate fi dispusă numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, condiții legale care trebuie îndeplinite în mod cumulativ.

Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.

Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să poată fi decelată cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Or, în speță, motivele invocate de recurent nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ, ci necesită o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecății, acesta fiind considerentul pentru care Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod just că aprecierile reclamantului asupra nelegalității ordinului contestat nu se pot subsuma condiției cazului bine justificat în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Cât privește criticile referitoare la îndeplinirea condiției privind iminența pagubei, Înalta Curte constată de asemenea că argumentele reținute în sentința atacată sunt fundamentate, pentru că paguba iminentă nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată prin probe concludente.

Recurentul-reclamant nu a administrat probe concludente pentru dovedirea susținerilor din cerere privind lipsirea sa de venituri, ca urmare a executării ordinului contestat, care a stabilit un termen de 6 luni pentru îndeplinirea condițiilor prevăzute în noua reglementare.

În consecință, se apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele impuse de lege pentru suspendarea executării actului administrativ și această măsură provizorie nu se justifică pentru că între timp s-a soluționat definitiv și acțiunea în anularea Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 733/2013.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

În temeiul art. 67 din C. proc. civ., va admite cererea de intervenție accesorie în favoarea Ministerului Transporturilor, formulată de Confederația Operatorilor și Transportatorilor Autorizați din România.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.F.A. A. împotriva Sentinței nr. 172 din 3 octombrie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite cererea de intervenție accesorie în favoarea intimatului-pârât Ministerul Transporturilor, formulată de Confederația Operatorilor și Transportatorilor Autorizați din România.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2015.

Procesat de GGC - LM