ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2662/2015

Decizia nr. 2662/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, contestație împotriva Raportului de evaluare întocmit în data de 3 iulie 2013 și înregistrat sub nr. 29273/G/II/2013, emis de pârâtă, solicitând anularea acestuia, precum și a măsurilor dispuse în cuprinsul raportului, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 19 ianuarie 2014 s-a depus la dosar cerere de intervenție în interes alăturat reclamantului, formulată de B. și SC C. SA, prin care s-a solicitat admiterea intervenției în interes alăturat și admiterea cererii de chemare în judecată, în sensul admiterii cererii de anulare a Raportului de evaluare nr. 29273/G/II/2013 emis de Agenția Națională de Integritate.

Prin încheierea din 5 februarie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a constatat ca fiind admisibilă în principiu cererea de intervenție voluntară accesorie formulată de intervenienta SC C. SA și a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată de terțul intervenient B.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs B., solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii în principiu a cererii de intervenție în interes alăturat reclamantului, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea căii de atac, s-a susținut că cererea de intervenție îndeplinește condițiile avute în vedere de dispozițiile art. 49 alin. (1) și (3) din Noul C. proc. civ., că sprijină acțiunea și apărările reclamantului arătând diferențele între instituția unui operator regional, în speță SC C. SA, și instituția juridică a unei societăți de interes local.

Au fost invocate dispozițiile art. 16 din Legea nr. 554/2004 pentru a justifica admisibilitatea, în speță, a cererii de intervenție accesorie.

S-a mai argumentat că intervenientul, primar al Comunei 23 August și subiect al unui raport de evaluare similar celui dedus judecății în prezenta cauză, prezintă un interes în modul în care aceasta va fi dezlegată, sub aspectul stabilirii faptului că SC C. SA este societate de interes regional, iar nu local, cu consecința conservării dreptului și, respectiv, a obligației primarului de a participa în adunarea generală a SC C. SA

În final, a expus argumente legate de fondul cauzei și greșita reținere a stării de incompatibilitate a reclamantului A.

Examinând argumentele părților, raportat la înscrisurile cauzei și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În speță, obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea formulată de reclamantul A. pentru anularea Raportului de evaluare nr. 29273/G/II/2013 și nr. 29278/G/II din 3 iulie 2013, prin care ANI a stabilit starea de incompatibilitate a reclamantului-primar al Comunei Chirnogeni, în raport cu calitatea sa de reprezentant al acestei comune în AGA a SC C. SA Constanța, contrar prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

La data de 19 ianuarie 2014, B. a formulat o cerere de intervenție accesorie, în temeiul art. 61 alin. (1) și (3) din Noul C. proc. civ., care a fost respinsă de Curtea de apel prin încheierea din 6 februarie 2014, ca inadmisibilă, reținându-se în esență că aceasta nu are legătură cu cererea reclamantului în favoarea căruia s-a intervenit.

În recursul formulat s-au invocat dispozițiile art. 16 din Legea nr. 554/2004, critici care sunt nefondate, din moment ce dispozițiile legale invocate se referă la introducerea în cauza de contencios administrativ a persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim.

Or, în cauza de față, este vorba de o cerere de intervenție accesorie formulată de un terț, astfel încât, în privința cererii de intervenție rămân aplicabile exclusiv dispozițiile art. 61 și urm. din Noul C. proc. civ.

În continuare, Înalta Curte reține că o cerere de intervenție voluntară, așa cum este cea formulată de recurent, trebuie să satisfacă, în contextul caracterului său incidental raportat la cererea inițială, cerința implicită a unei conexități, pe lângă criteriul eventualului interes pe care l-ar prezenta participarea procesuală.

Or, recurentul este străin de raportul juridic dedus judecății, cauza privind anularea unui act prin care se constată starea de incompatibilitate a unei alte persoane.

Argumentele din recurs privind interesul pe care intervenientul îl are în susținerea apărării reclamantului, prin prisma situației similare în care se găsește acesta, nu sunt de natură a contura suficient de convingător această conexitate, un eventual interes sau prejudiciu derivând din soluția care ar urma să se pronunțe în prezenta cauză.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din Noul C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B. împotriva încheierii de ședință din 6 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 iunie 2015.

Procesat de GGC - LM