ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2652/2015

Decizia nr. 2652/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată, reclamanții A. și B. au contestat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, Rapoartele de evaluare nr. 26961/G/II din 18 iunie 2013 și nr. 26964/G/II din 18 iunie 2013.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Încheierea din 5 decembrie 2013, Curtea de Apel București a respins cererea de amânare a cauzei și a amânat pronunțarea la data de 12 decembrie 2013.

Prin Sentința nr. 4131 din 19 decembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva încheierii din 5 decembrie 2013 și a Sentinței nr. 4131 din 19 decembrie 2013 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs A. și B., criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive, respectiv argumente:

(1) prima instanță le-a încălcat dreptul la apărare prin respingerea cererii de amânare pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului ales. Noul C. proc. civ. instituie o sancțiune specifică pentru încălcarea obligației de substituire și anume amenda judiciară conform art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. civ. Astfel, prin hotărârea recurată, instanța a aplicat o altă sancțiune decât cea legală, afectând în mod nelegal interesele clientului;

(2) în mod greșit le-a fost respinsă cererea de amânare pentru angajarea unui alt apărător, aceasta fiind prima cerere de acest fel formulată de reclamantul A. în nume propriu;

(3) instanța de fond a încălcat dreptul la apărare al reclamanților prin refuzul administrării unor probe concludente. Astfel, deși s-a solicitat instanței acordarea unui termen pentru depunerea organigramei Primăriei Suhaia, din care rezulta că perioada de incompatibilitate a fost foarte scurtă, de numai 8 zile, cererea a fost respinsă în mod greșit, întrucât la termenul din 5 decembrie 2014 reclamanții nu beneficiau de serviciul de asistență juridică sau de reprezentare din partea unui avocat, astfel că nu au putut administra probe în susținerea acțiunii;

(4) prin încheierea din data de 12 decembrie 2013 a fost anulată în mod greșit cererea de recuzare a completului învestit cu judecarea cauzei, pentru netimbrare, deși reclamanții formulaseră cerere de scutire de la plata taxei, iar această cerere nu fusese judecată definitiv;

(5) hotărârea este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material. Recurenții arată în esență că prin cele 2 rapoarte de evaluare inspectorul de integritate a realizat o extensie prea mare a conceptului legal de incompatibilitate în raport de situația concretă existentă în speță.

De asemenea, recurenții menționează în cererea de recurs că prima instanță a respins neîntemeiat argumentația pe care au făcut-o în sensul că prin cele două rapoarte de evaluare nu au fost dispuse sancțiuni, când în realitate funcția esențială a raportului de evaluare, ca act subsecvent și final al procedurii de cercetare și evaluare a conflictelor de interese și incompatibilităților, este cea sancționatorie.

Totodată, recurenții-reclamanți susțin că în mod greșit prima instanță a analizat problema incompatibilităților prin raportare exclusiv la Legea nr. 176/2010, fără a avea în vedere și alte criterii, respectiv pericolul social concret și prezumția de nevinovăție.

Criticile formulate de recurenți se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 Noul C. proc. civ.

Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, instanța de control judiciar constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente.

Referitor la motivul de recurs privind încălcarea dreptului la apărare, acesta este neîntemeiat, deoarece potrivit art. 222 Noul C. proc. civ. amânarea judecății pentru lipsă de apărare poate fi dispusă la cererea părții interesate numai în mod excepțional, pentru motive temeinice și care nu sunt imputabile părții sau reprezentantului ei, or avocatul ales al recurenților nu a făcut aceste dovezi, astfel încât avea obligația asigurării substituirii de către un alt avocat din cadrul societății profesionale de avocați la care era angajat. În speță avocatul ales al reclamanților nu a făcut demersuri pentru substituirea sa. În consecință, în mod corect instanța de fond a apreciat că neonorarea contractului de asistență juridică de către avocatul ales nu este de natură a atrage aplicarea art. 222 alin. (1) Noul C. proc. civ., respectiv amânarea judecății pentru lipsă de apărare.

Referitor la administrarea probatoriilor, conform încheierii din 5 decembrie 2014, instanța de fond a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei.

În ceea ce privește solicitarea recurenților de acordare a unui termen pentru a depune organigrama Primăriei Suhaia pentru a dovedi împrejurarea că starea de incompatibilitate a existat doar timp de 8 zile, instanța de fond a apreciat că potrivit prevederilor art. 194 alin. (1) lit. e) C. proc. civ. reclamanții-recurenți, aveau obligația să depună toate înscrisurile de care înțelegeau să se folosească odată cu cererea de chemare în judecată, iar nedepunerea în acest termen a tuturor înscrisurilor atrage decăderea din cadrul probei. De asemenea, instanța a apreciat că recurenții-reclamanți nu au invocat nici o împrejurare care să facă posibilă încuviințarea probelor ce nu au fost propuse în cadrul termenului, conform art. 254 alin. 2 C. proc. civ.

Totodată, instanța a respins cererea de acordare a unui termen pentru depunerea organigramei primăriei Suhaia și pe considerentul că recurentul A. are calitatea de primar al localității și deci avea la dispoziție această organigramă și o putea depune chiar de la momentul formulării acțiunii sau cel mai târziu la termenul de judecată fixat, lucru pe care nu l-a făcut.

Mai mult decât atât, întrucât cererea de amânare pentru lipsă de apărare a fost respinsă conform dispozițiilor art. 222 C. proc. civ., instanța a amânat pronunțarea timp de o săptămână până la data de 12 decembrie 2012, pentru ca recurenții reclamanți să formuleze concluzii scrise și să le depună.

Referitor la incidentul recuzării, instanța de fond a amânat pronunțarea asupra cererii de recuzare de la 5 decembrie 2013 la 12 decembrie 2013 și la 19 decembrie 2013, tocmai pentru a se soluționa cererea de ajutor public judiciar a reclamanților, aceasta din urmă fiind soluționată la data de 12 decembrie 2013, fără a se formula cerere de reexaminare.

Referitor la aplicarea greșită a normelor de drept material, acest motiv de recurs este, de asemenea, neîntemeiat, deoarece din organigramele Primăriei Suhaia adoptate prin HCL nr. 28 din 16 iulie 2010 și HCL nr. 38 din 10 noiembrie 2010, precum și din fișele postului întocmite la datele de 1 august 2005 și 1 septembrie 2010, vizând funcția publică ocupată de reclamanta B., rezultă că această funcție se afla în subordinea primarului comunei (s.ns).

De asemenea, susținerile recurenților reclamanți că a fost încălcată prezumția de nevinovăție nu au nicio relevanță juridică în prezenta cauză cum nu au aplicabilitate nici principiile invocate privind proporționalitatea sancțiunii cu pericolul social concret și legalitatea sancțiunii, în condițiile în care prin cele 2 rapoarte de evaluare nu au fost dispuse sancțiuni astfel încât să poată fi cenzurate sub raportul proporționalității și legalității sancțiunii.

În ceea ce privește susținerile recurenților reclamanți potrivit cărora în perioada 17 iunie 2008 - 10 noiembrie 2010, în care s-a constatat starea de incompatibilitate, nu ar fi conviețuit, fiind despărțiți în fapt, acestea nu prezintă nicio relevanță juridică în prezenta cauză în raport de dispozițiile art. 95 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, întrucât conform textului menționat, este necesară și suficientă existența căsătoriei între persoanele aflate în raporturi de subordonare ierarhică directă pentru a fi în prezența unei stări de incompatibilitate.

Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 496 alin. (1) C. proc. civ., constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, instanța de control judiciar va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. și B. împotriva încheierii de ședință din 5 decembrie 2013, a încheierii de ședință din 12 decembrie 2013, precum și a Sentinței civile nr. 4131 din 19 decembrie 2013 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2015.

Procesat de GGC - LM