ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 240/2015

Decizia nr. 240/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 08 octombrie 2012 reclamantul A. Botoșani în calitate de reprezentant legal al membrului de sindicat B. în contradictoriu cu pârâtul C., a solicitat ca prin hotărâre judecătorească, instanța să dispună obligarea pârâtului la emiterea Ordinului de acordare a distincției „Gheorghe Lazăr”pentru numita B.

În motivare s-a arătat că membrul de sindicat B. face parte din personalul didactic din învățământul preuniversitar de stat, fiind învățătoare, că în anul 2009 aceasta a fost propusă de unitatea de învățământ în care își desfășoară activitatea pentru acordarea distincției „Gheorghe Lazăr” și că D. Botoșani a validat propunerea unității de învățământ și a trimis pârâtului lista cu propunerile validate.

Prin sentința nr. 6167 din 01 noiembrie 2012 Tribunalul Suceava și-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal cu motivarea că potrivit art. 8 C. proc. civ., întrucât reclamanta își are domiciliul în Botoșani, acestei instanțe îi aparține competența teritorială de soluționare a cauzei.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 19 decembrie 2012 sub nr. x/40/2012, iar la prima zi de înfățișare instanța a pus în discuție excepția necompetenței sale materiale în soluționarea pricinii, invocată de pârâtă prin întâmpinare.

Prin sentința nr. 1412 din 17 aprilie 2013 Tribunalul Botoșani a admis excepția lipsei de competență materială a Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

S-a reținut că în speță obiectul judecății îl constituie refuzul nejustificat al pârâtului C. de a emite în favoarea reclamantei Ordinul de acordare a distincției „Gheorghe Lazăr”.

Hotărârea instanței de fond;

Prin sentința

nr. 257 din 30 septembrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea în contencios administrativ având ca obiect „obligația de a face” formulată de reclamantul A. Botoșani - reprezentant legal al d-nei B., în contradictoriu cu pârâtul C. București. S-a dispus obligarea pârâtului să emită în favoarea reclamantei ordinul de acordare a distincției „Gheorghe Lazăr” clasa I.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, in raport de procedura prevăzută de art.

13 din Ordinul nr. 5435/2006, că la dosar au fost depuse listele complete cuprinzând solicitanții validați.

S-a reținut că pârâtul refuză elaborarea și eliberarea ordinului de acordare a distincției „Gheorghe Lazăr”, însă acordarea distincției nu este condiționată de existența fondurilor bănești și nici de numărul județelor care au confirmat existența acestora.

De asemenea, s-a avut in vedere pct. 9 al art. 13 din Ordinul nr. 5435/2006, potrivit căruia plata premiilor se face de către unitatea de învățământ din bugetul consiliilor locale/județene, cu încadrarea în bugetul aprobat și alocat cu această destinație; nu din bugetul pârâtului și că D. Botoșani a confirmat existența fondurilor.

Recursul;

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, a arătat în esență că instanța a respins in mod neîntemeiat excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia in condițiile in care pârâtul nu este angajatorul reclamantei, ci directorul unității de învățământ.

S-a susținut că potrivit art. 13 alin 9 din Ordinul ministrului nr. 5435/2006 plata premiilor se face de către unitatea de învățământ, apreciind că hotărârea primei instanțe conține argumente contradictorii.

În ceea ce privește modalitatea de soluționare a fondului cauzei, a arătat recurentul - pârât că premiile individuale, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 330/2009 se aplică in limita sumelor destinate cu această destinație, astfel că, având in vedere că diploma „Gheorghe Lazăr” trebuie însoțită de un premiu, ordonatorii de credite au fost in imposibilitate de a acorda această distincție.

Totodată s-a arătat că, potrivit art. 30 alin. (7) din Legea nr. 330/2009 „prevederile art. 19 alin. (2), art. 20 și art. 24 nu se aplică in anul 2010”.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii.

Considerentele și soluția instanței de recurs;

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamantul a sesizat instanța de contencios cu acțiunea ce privește refuzul nejustificat al ministerului pârât de a respecta dispozițiile art. 13 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 5435/2006, în organizarea executării și aplicării în concret a prevederilor art. 113 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, prevederi care se regăsesc la art. 265 din actuala Lege a educației nr. 1/2011.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive reiterată de minister, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că, în virtutea principiului disponibilității părții, pentru ca persoana chemată în judecată să dobândească rolul de subiect pasiv este necesar ca acesteia să-i poată fi opuse obligații corelative unor drepturi, atât drepturile, cât și obligațiile fiind necesar a forma un conținut reglementat de anumite norme juridice.

Având în vedere că într-un proces, calitatea de pârât poate aparține numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut un drept, în cauza de față, în raport de obiectul acțiunii și de motivarea în fapt și în drept a acesteia, rezultă că C. are calitate procesuală pasivă, precum și pentru motivele in continuare arătate.

Astfel, potrivit art. 13 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic: „În afara distincțiilor prevăzute la art. 112, ministrul învățământului este autorizat să acorde personalului didactic și de cercetare din învățământ următoarele distincții și premii: b) Diploma Gheorghe Lazăr, clasele I, a II-a și a III-a, cu acordarea unui premiu de 20%, 15%, respectiv 10% din suma salariilor de bază primite în ultimele 12 luni; diploma se acordă personalului didactic din învățământul preuniversitar”.

Procedura de atribuire a distincțiilor și premiilor a fost detaliată prin dispozițiile art. 13 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 5435/2006, astfel:

„Calendarul și procedura de atribuire a distincțiilor și premiilor personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat se desfășoară în etape, după cum urmează:

1). Solicitantul întocmește și depune, la conducerea unității de învățământ, cererea și raportul de autoevaluare însoțit de documentele doveditoare, conform criteriilor menționate anterior până la data de 31 martie;

2). Consiliul de administrație al unității de învățământ analizează dosarul și formulează aprecieri sintetice, conform modelului prevăzut în Anexa nr. 6, asupra activității fiecărui solicitant în parte, până la data de 10 aprilie;

3). Directorul unității de învățământ înaintează la inspectoratul școlar cererea, raportul de autoevaluare cu anexele doveditoare și aprecierea Consiliului de administrație, până la data de 15 aprilie;

- președinte - un inspector școlar general adjunct;

- 6 membri: - un inspector școlar învățământ preșcolar;

- un inspector școlar învățământ primar;

- 4 inspectori școlari de specialitate/ inspectori școlari.

Secretariatul comisiei este asigurat de un inspector școlar pentru managementul resurselor umane;

Înscrisurile depuse la dosar de către reclamat evidențiază parcurgerea de către acesta a etapelor succesive prevăzute de art. 13 din Ordinul nr. 5435/2006.

Listele cuprinzând datele cadrelor didactice din județul Botoșani, propuse a primi distincții, printre care și reclamanta, au fost înaintate C., în vederea verificării lor și a elaborării Ordinului de acordare a distincțiilor.

În cauză, pârâtul C. nu contestă parcurgerea de către reclamanta - membru de sindicat a tuturor etapelor reglementate de ordinul menționat și nici neîndeplinirea condițiilor pentru acordarea distincției, ci, pentru justificarea refuzului de a emite ordinul de acordare a distincției, invocă lipsa resurselor financiare.

Într-adevăr, potrivit art. 6-10 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 5435/2006 Diploma „Gheorghe Lazăr” este însoțită de un premiu în sume diferite, în raport cu clasa, dar aceste dispoziții nu trebuie interpretate în sensul condiționării acordării distincției de existența unui/unor premii.

Înalta Curte constată că instanța de primă jurisdicție a reținut că pârâtul refuză emiterea ordinului de acordare a distincției „Gheorghe Lazăr” pe considerentul că nu este îndeplinită o condiție prevăzută de legiuitor pentru acordarea acestor distincții, respectiv existența fondurilor bugetare necesare plății premiilor, or, este evident că acordarea distincției nu este condiționată de existența fondurilor bănești.

Deci, incidența în cauză a art. 30 alin. (7) din Legea nr. 330/2009, care prevede că dispozițiile referitoare la acordarea premiilor individuale nu se aplică în anul 2010, nu poate justifica legal inacțiunea pârâtului C. de a emite ordinul, întrucât efectele distincției nu se limitează la drepturile patrimoniale, ci are și rolul de recunoaștere a meritele deosebite în activitatea didactică desfășurată.

În plus, potrivit punctului 9 al art. 13 din Ordinul nr. 5435/2006, plata premiilor se face de către unitatea de învățământ din bugetul consiliilor locale/județene, cu încadrarea în bugetul aprobat și alocat cu această destinație, și nu din bugetul ministerului pârât.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că refuzul pârâtului de emitere a ordinului de acordare a distincției către reclamant este unul nejustificat, în sensul pe care art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, îl dă acestei noțiuni, întrucât acesta nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin și nu a procedat la verificarea listelor comunicate de către D. Botoșani.

Dreptul reclamantei cu privire la acordarea distincției amintite s-a născut în mod valabil la momentul la care toate condițiile impuse de Ordinul nr. 5435/2006 au fost îndeplinite, iar refuzul C., nejustificat, se impune a fi înlăturat prin obligarea acestuia la îndeplinirea obligației care îi revine, respectiv de emitere a ordinului.

Pentru motivele arătate anterior;

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs;

Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C. împotriva sentinței nr. 257 din 30 septembrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2015.