ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 795/2015

Decizia nr. 795/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 12 aprilie 2013, reclamanta A. prin reprezentant legal B. Botoșani a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C. (actualmente D.), obligarea acestuia la elaborarea Ordinului de acordare a distincției „Gheorghe Lazăr - clasa a II-a”.

Soluția instanței de fond;

Prin sentința nr. 222 din data de 18 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive; s-a admis acțiunea privind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta A., prin B. Botoșani, în contradictoriu cu pârâtul D. (fost C.) și a fost obligat pârâtul să emită în favoarea reclamantei ordinul de acordare a distincției „Gheorghe Lazăr” clasa a II-a.

Recursul.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, a arătat în esență că prima instanță nu a ținut cont de prevederile imperative ale art. 30 alin. (7) din Legea nr. 330/2009 care au stipulat că „prevederile art. 19 alin. (2), art. 20 și art. 24 nu se aplică în anul 2010”.

S-au invocat și dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea cadru nr. 330/2009 care au stabilit că premiile individuale se stabilesc în limita sumelor alocate de către ordonatorul principal de credite.

Astfel, a arătat recurentul că nu se poate reține că a refuzat nejustificat emiterea ordinului, ci a constatat că acesta este condiționat de conduita autorităților publice locale, in ceea ce privește asigurarea premiului in bani, in măsura in care la solicitarea adresată E. Botoșani de a se comunica dacă sunt prevăzute în buget fondurile necesare acordării premiului, acesta nu a răspuns.

Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamantei.

Procedura în fața instanței de recurs;

Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 6 octombrie 2014 s-a admis in principiu recursul.

Apărarea intimatei - reclamante;

Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, apreciind că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză.

S-a susținut că plata efectivă a premiului cade în sarcina unității de învățământ, iar fondurile bănești provin de la consiliile locale astfel că autoritatea pârâtă nu poate condiționa emiterea ordinului de confirmarea existenței sumelor de bani necesare.

Considerentele și soluția instanței de recurs;

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea reclamantei - intimate la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate.

În fapt, prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 12 aprilie 2013, reclamanta A. prin reprezentant legal B. Botoșani a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C. (actualmente D.), obligarea acestuia la elaborarea Ordinului de acordare a distincției „Gheorghe Lazăr - clasa a II-a”.

A invocat reclamanta că este membru de sindicat, că face parte din personalul didactic din învățământul preuniversitar de stat și că în cursul anului 2010 a fost propusă de către unitatea de învățământ unde lucrează pentru acordarea distincției „Gheorghe Lazăr - clasa a II-a” în conformitate cu Ordinul nr. 5435/2006, autoritatea pârâtă având obligația ca până la data de 15 iunie 2010, să elaboreze Ordinul de acordare a Distincțiilor, acesta fiind ulterior izvorul dreptului fiecărui cadru didactic de a încasa un premiu în bani.

În drept, potrivit art. 13 din Ordinul nr. 5435/2006, „Calendarul și procedura de atribuire a distincțiilor și premiilor personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat se desfășoară în etape, după cum urmează:

Pct. 7 și 8 ale aceluiași ordin prevăd că:

„7. Listele cuprinzând datele solicitanților validați (anexa nr. 7) vor fi înaintate la C., până la data de 15 octombrie a fiecărui an.

Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată că reclamanta, membru de sindicat, și-a întemeiat acțiunea pe înscrisul aflat la filele 8 - 11 din dosarul de fond, care reprezintă doar un Tabel nominal cu punctajele cadrelor didactice care au întocmit dosare pentru acordarea distincției „Gheorghe Lazăr”, clasa a II-a.

Or, potrivit dispozițiilor expuse anterior, D. a solicitat inspectoratelor județene a certifica prin semnătura inspectorului școlar existența fondurilor necesare plății premiilor aferente distincției, iar E. Botoșani nu a răspuns cererii.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că, in cauză, nu s-a făcut dovada că reclamanta a urmat întreaga procedură prevăzută de lege până la momentul elaborării ordinului de acordare a distincțiilor de către pârât, respectiv că a îndeplinit toate condițiile impuse de legiuitor, neexistând confirmarea autorităților publice locale cu privire la existența în bugetele proprii a sumelor necesare pentru plata premiilor.

Astfel, refuzul pârâtului de emitere a ordinului de acordare a distincției către reclamantă nu apare ca fiind unul nejustificat, în sensul pe care art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, îl dă acestei noțiuni.

Deși intimata - reclamantă prin întâmpinare a precizat că ar fi vorba despre un drept câștigat in anul 2009, perioadă pentru care s-a conturat o practică a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul de a sancționa inacțiunea pârâtului D., se observă că acțiunea reclamantei vizează acordarea distincției pentru anul 2010.

Astfel, autoritatea pârâtă a avut in vedere, pe lângă neîndeplinirea condiției anterior arătate, și incidența în cauză a art. 30 alin. (7) din Legea nr. 330/2009, care prevede că dispozițiile referitoare la acordarea premiilor individuale nu se aplică în anul 2010.

Deși reclamanta nu și-a formulat acțiunea în contradictoriu cu unitatea de învățământ și autoritara locală, nu se poate face abstracție de împrejurarea că ordinul, chiar având și o funcție de recunoaștere a meritelor deosebite în activitatea didactică desfășurată, este strict legat de un premiu in bani.

Or, in ceea ce privește drepturile bănești, Înalta Curte constată că art. 24 alin. (2) din Legea nr. 330/2009 prevede că „premiile individuale se stabilesc de către ordonatorii de credite în limita sumelor alocate cu această destinație de către ordonatorul principal de credite (…)”, impunând condiția de încadrare în fondurile bugetare aprobate sau alocate. Potrivit art. 30 alin. (7) din aceeași lege, „prevederile art. 19 alin. (2), art. 20 și art. 24 nu se aplică în anul 2010.”

Prin urmare, în anul 2010, ordonatorii de credite nu au mai putut acorda premii în bani, neexistând astfel temei legal pentru plata drepturilor bănești solicitate de reclamantă.

De asemenea, este de menționat și faptul că art. 9 din Legea nr. 285/2010 și art. 7 din Legea nr. 283/2011, prevăd faptul că, în anii 2011 și 2012, autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță.

Deși aceste dispoziții doar suspendă temporar dreptul reclamantei de a beneficia de prevederile legale, însă acest drept se naște valabil la momentul la care toate condițiile impuse de Ordinul nr. 5435/2006 sunt îndeplinite.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs;

În concluzie, față de toate motivele arătate, constatând că refuzul D. nu este unul nejustificat, Înalta Curte de Casație și Justiție in temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul recurentului - pârât, va casa sentința atacată și va respinge acțiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de D. împotriva sentinței nr. 222 din 18 septembrie 2013 a Curții de Apel Suceav, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată in sensul că respinge acțiunea ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2015.