ÎCCJ, decizie (scj.ro #85052)

asimilat. Contract administrativ. Cerere de suspendare a procedurii de

atribuire. Admisibilitate. Instanță competentă.

Legea nr. 268/2001,

art. 4

Legea nr. 554/2004,

art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 15

Cuprins

pe materii: Drept administrativ

Indice alfabetic: Act administrativ asimilat

Contract administrativ

Contract de concesiune

Licitație

Suspendare

Potrivit

art.4  din Legea  nr.268/2001 Agenția Domeniilor Statului este o

instituție de interes  public ce are ca atribuție, printre altele,

concesionarea sau arendarea terenurilor cu destinație agricolă

aparținând domeniului public  sau privat  al statului.

Contractul de

concesiune încheiat de Agenția Națională a Domeniilor Statului

în virtutea acestor atribuții legale are caracterul unui act administrativ

asimilat,  în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004,

potrivit cu care „sunt asimilate actelor administrative, (...) și

contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect

punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea

lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice,

achizițiile publice”.

Astfel fiind, este admisibilă

cererea de suspendare a licitației de atribuire a unui astfel de contract,

formulată  în temeiul art. 15 din Legea contenciosului administrativ.

I.C.C.J.,

Secția de contencios administrativ și fiscal,

Decizia nr. 4435 din 16 noiembrie 2007

Prin cererea

adresată Curții de Apel Galați, SC M SRL Galați a

solicitat,  în contradictoriu cu Agenția Domeniilor Statului

București,   suspendarea provizorie a licitației organizate de

Agenția Domeniilor Statului București la 1 iunie  2007 pentru  concesionarea

terenurilor  aflate  în raza S.C. H S.A. Galați până la

soluționarea  cererii de  suspendare.

Ulterior reclamanta

și-a  precizat acțiunea, în sensul că cererea sa vizează

suspendarea licitației organizată de Agenția Domeniilor Statului

București la 1  iunie  2007 pentru concesionarea  terenurilor  până

la  soluționarea  definitivă și irevocabilă a cauzei, în

condițiile  art.15 din Legea nr.554/2004, pe  rolul Curții de Apel

Galați aflându-se  cererea înregistrată sub nr.858/44/2007 prin care

s-a  solicitat  obligarea pârâtei la  încheierea contractului de  concesiune

prin atribuirea directă.

Curtea de Apel Galați

- Secția  contencios  administrativ și fiscal, a  respins

excepțiile privind necompetența materială și

teritorială  a Curții de Apel Galați, a  suspendat procedura

licitației organizată de  Agenția Domeniilor Statului la 1 iunie

2007 privind  concesionarea  terenurilor aflate  pe  raza S.C. H S.A.

Galați până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a  dosarului nr.858/44/2007 aflat pe  rolul Curții de

Apel Galați.

În motivarea soluției

s-a reținut că excepțiile necompetenței materiale și

teritoriale a Curții de Apel Galați sunt nefondate pornind de la

calificarea naturii juridice  a  cauzei, art.2 lit.b)  din Legea nr.554/2004 dar

și de la art.10 pct.3  din aceeași lege.

În privința cererii

de  suspendare  s-a  considerat  că aceasta  este fondată pentru

că la dosar  au fost depuse acte  din care  rezultă un drept propriu

de proprietate al reclamantei asupra construcțiilor amplasate pe terenurile

ce fac obiectul procedurii licitației.

Iminența producerii

licitației s-a apreciat  că justifică  interesul acțiunii,

existând pericolul real ca prin încheierea unor contracte de concesiune cu

terțe persoane, posibilitatea desfășurării activității

reclamantei

este real îngrădită sau

stopată până la  soluționarea  unei soluții avantajoase

pentru cel care preia  în concesiune terenurile ce să permită accesul

la  construcțiile  deținute  de  reclamantă.

Caracterul oportun s-a

considerat dovedit  și de demersul reclamantei pentru atribuirea

concesiunii, dar ADS nu a  dat niciun răspuns, dar  a organizat

licitația, ceea ce  dovedește  reaua - credință a  pârâtei.

Împotriva  acestei

sentințe  s-a  declarat recurs de  către Agenția Domeniilor

Statului prin care  s-a  solicitat admiterea  recursului, modificarea

sentinței, respingerea  cererii ca nefondată.

A fost  criticată

soluția  instanței de  fond pentru că ar  fi fost dată  cu

încălcarea  competenței altei instanțe,  respectiv Tribunalul

București, secția  comercială.

S-a subliniat  faptul

că obiectul  cererii principale este obligarea ADS la  încheierea unui

contract  de  concesiune prin atribuire   directă pentru terenul de la

S.C. H S.A. Galați,  iar acesta  este  un litigiu comercial pentru că

atât ADS cât și SC M SRL Galați sunt persoane juridice  cu statut

de  societate  comercială, iar potrivit art.56 din C. com. este

suficient  ca  o singură parte a raportului juridic  să fie

comerciant pentru ca  acel raport  să  fie unul  comercial.

Pe fond, s-a  considerat

că hotărârea  atacată este netemeinică  pentru că nu

sunt  îndeplinite  condițiile prevăzute  de lege  pentru a se

dispune suspendarea în sensul că nu a fost dovedită condiția

urgenței pentru că  reclamanta nu și-a  întemeiat  cererea pe

situația  prevenirii cauzării unui prejudiciu imposibil de  reparat,

nu a  oferit nici o justificare pentru solicitarea  sa  din  care să

reiasă  necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

Ba mai mult, prejudiciu

s-ar produce  recurentei pentru că suspendarea  ar  împiedica Agenția

Domeniilor Statului să-și exercite  atribuțiile  stabilite  de

lege și să beneficieze de prețul  exploatării terenului.

Recursul este nefondat.

Potrivit  art.2  alin.(1)

lit.c)  din Legea nr.554/2004 sunt asimilate actelor administrative și contractele

încheiate  de autoritățile publice ce au ca obiect: punerea în

valoare  a  bunurilor proprietate publică, executarea  lucrărilor de

interes  public,  prestarea serviciilor publice, achizițiile publice.

În speță suntem în

prezența unui asemenea  contract pentru că, potrivit art.4  din

Legea  nr.268/2001 Agenția Domeniilor Statului este o instituție de

interes  public și are printre altele, ca atribuție și

concesionarea sau arendarea terenurilor cu destinație agricolă

aparținând domeniului public  sau privat  al statului.

Față de aceste

dispoziții  competența de soluționare  a cererii aparține

instanței de  contencios  administrativ.

Și în raport de

dispozițiile legale privind  suspendarea licitației organizate  de

Agenția Domeniilor Statului, se constată că instanța  de

fond a  pronunțat soluția în conformitate  cu dispozițiile

legale.

În cauză  suspendarea

s-a  dispus în baza art.15 din Legea nr.554/2004, având  în vedere  că pe

rolul Curții de Apel Galați se află dosarul nr.858/44/2007, privind

fondul litigiului.

Potrivit art.15 din Legea

nr.554/2004 suspendarea  executării actului administrativ unilateral poate

fi solicitată de  reclamant, pentru motivele prevăzute de art.14,

iar  art.14   stabilește  că suspendarea  executării actului se  poate

dispune  în cazuri bine justificate  și pentru prevenirea unei pagube

iminente.

La momentul

pronunțării soluției de către  instanța  de  fond, în

lege  era definită numai „paguba  iminentă” – ca  fiind prejudiciu

material,  dar previzibil cu evidență, în prezent,  chiar  Legea

nr.554/2004  a  definit  și „cazul bine  justificat” ca fiind

împrejurările legate de starea de fapt și de  drept, care  sunt de

natură să  creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ”.

Față de împrejurările

cauzei, în mod corect, instanța de  fond  a  apreciat  că se  impune

suspendarea licitației pentru că ar fi fost afectată activitatea

reclamantei, iar autoritatea organizatoare a  licitației avea cunoștință

de cererea acesteia de  a i se atribui terenul în concesiune.

Nu se poate

reține    că prin suspendarea  actului s-ar  aduce prejudicii

recurentei pentru că oricum terenul va  fi concesionat  cu  plata  unei

redevențe, ceea ce s-a și întâmplat, așa cum rezultă din

contractul de  concesiune aflat la  dosarul instanței de  recurs.

Este criticată

soluția  instanței de  fond și pentru că s-a  dispus

suspendarea  până  la  soluționarea  irevocabilă a cauzei de

fond, dar  aceste critici sunt nefondate pentru că, potrivit art.15, text

în baza  căruia  a  fost  admisă cererea, suspendarea  se dispune

până la soluționarea definitivă  și irevocabilă a

cauzei.

Este  adevărat

că art. 14  din Legea  nr.554/2004 prevede că suspendarea se dispune

până la pronunțarea  instanței de fond, numai că, instanța

de fond nu a  dispus  suspendarea  în baza art. 14 ci în baza art.15, iar

situațiile  sunt  diferite, chiar dacă trebuie îndeplinite

aceleași condiții, în sensul că, suspendarea în baza art.14 se

poate  cere  după sesizarea  autorității publice  cu  procedura

prealabilă.

Prin faptul că a

fost  încheiat contractul de concesiune între recurentă și

intimata-reclamantă, nu înseamnă că  recursul a rămas

fără obiect, așa cum susține recurenta.

De aceea, în baza  art.312

Cod procedură civilă recursul a fost respins ca nefondat.