ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1118/2015

Obiectul acțiunii; Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași, reclamanta SC A. SRL Fetești a sesizat cu prezenta acțiune având ca obiect obligarea pârâtei B. la încheierea contractului de concesiune pentru un teren proprietate privată a statului, prin atribuire directă, în temeiul art. 21 1 - 21 3 din Legea nr. 268/2001, și la plata contravalorii investițiilor efectuate de ea pe terenul respectiv.

Hotărârea pronunțată de Judecătoria Călărași; Prin sentința civilă nr. 1683 din 9 iunie 2008, Judecătoria Călărași a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași, în considerarea faptului că cererea principală - obligație de a încheia contract de concesiune pentru teren proprietate privată - are natură comercială și este neevaluabilă în bani, având în vedere și dispozițiile art. 2 C. proc. civ.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Călărași; Prin sentința civilă nr. 1290 din 20 septembrie 2013, Tribunalul Călărași a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, așa cum a fost restrânsă. A respins cererea de intervenție în interesul pârâtei formulată de intervenienta accesorie SC C. SA, obligând pârâta să încheie cu reclamanta contract de concesiune prin atribuire directă având ca obiect suprafața de 889,35 ha teren agricol și de 9,25 ha teren neagricol, teren ce s-a aflat anterior în administrarea SC D. SA, precum și la cheltuieli de judecată în sumă de 40,5 lei.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă; Prin Încheierea din 10 februarie 2014, secția a VI-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale funcționale și a înaintat dosarul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, apreciind că pricina a fost înregistrată din eroare pe rolul secției a VI-a civile, în raport cu obiectul cauzei - încheiere contract de concesiune, în temeiul art. 21 1 - 21 3 din Legea nr. 268/2001.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Prin Încheierea din 7 aprilie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței funcționale în cauza privind apelurile formulate de apelanta reclamantă SC A. SRL Fetești, apelanta pârâtă B. și apelanta intervenientă SC C. SRL împotriva sentinței civile nr. 1290 din 20 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr. x/116/2008 și a trimis dosarul la secția a VI-a civilă a Curții de Apel București, spre competentă soluționare. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că apelul declarat împotriva unei sentințe pronunțate de tribunal în materie comercială (în prezent, litigiu cu profesioniști) va fi soluționat de secția Curții de apel care judecă în aceeași materie, în speță secția a VI-a civilă a Curții de Apel București la care cauza a fost repartizată prin rezoluția președintelui Curții, având în vedere și prevederile art. 297 alin. (2) C. proc. civ.

Calea de atac exercitată; Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, SC A. SRL Fetești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a susținut că în mod greșit Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea secției a IV-a civile, competentă să soluționeze pricina fiind secția a VI-a din cadrul Curții de Apel București în raport cu obiectul cauzei.

Prin notele scrise depuse la dosar, intimata-intervenientă arată că întrucât cauza a fost declinată la secția a VI-a și nu la secția a IV-a a Curții de Apel București, recurenta nu justifică interes. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului; Examinând încheierea atacată, Înalta Curte constată neîndeplinirea condițiilor referitoare la exercitarea acestei căi de atac. Potrivit art. 299 alin. (1) pot forma obiect al recursului „Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului. Dispozițiile art. 282 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător”. Dispozițiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că „ împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât o dată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății”. Cum din analiza art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care face trimitere la dispozițiile sus menționate, rezultă cu claritate că prevederile art. 282 alin. (2) din același cod sunt aplicabile și în material recursului, se reține că încheierile premergătoare pot fi atacate cu recurs numai o dată cu fondul, afară de cazul în care prin ele s-a întrerupt cursul judecății, iar hotărârea finală este susceptibilă de recurs. Așa fiind, pot fi atacate separat cu recurs numai încheierile prin care se întrerupe cursul judecății, or, prin încheierea atacată s-a examinat numai regularitatea formală a sesizării secției de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel București, prin prisma competenței funcționale a acesteia, dispunându-se trimiterea dosarului la secția a VI-a civilă a Curții de Apel București, spre competentă soluționare. În speță, nu ne aflăm în ipoteza, de excepție, a întreruperii cursului judecății, prevăzută de teza finală a prevederilor menționate, încheierea atacată are caracter premergător pentru că soluția adoptată nu echivalează cu o dezinvestire a instanței prin declinarea competenței, pentru a putea fi atacată în condițiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., întrucât necompetența nu poate viza decât instanțele, ca entități juridice de sine stătătoare, iar nu structurile interne ale acestora. Prin urmare, instanța de control judiciar constată că respectiva încheiere nu poate fi atacată cu recurs în mod separat, ci numai o dată cu fondul. 2.Temeiul legal al soluției adoptate în recurs; Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.