ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 953/2015

Decizia nr. 953/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin acțiunea înregistrată la 8 noiembrie 2012, reclamanta SC A. SRL a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, să se dispună anularea următoarelor acte administrative:

- adresa din 17 octombrie 2012;

- măsurile dispuse la pct. 3, 6 și 12 din Decizia nr. 3/2011;

- capitolul III (filele 63 - 128) din raportul de control din 25 mai 2011 întocmit ca urmare a controlului efectuat la CN B. SA.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că prin actele administrative contestate pârâta a reținut neîntemeiat că întocmirea actelor adiționale din 2 februarie 2011 și din 24 iunie 2010 la contractul de furnizare din 26 ianuarie 2010 a determinat triplarea tarifelor de monitorizare față de valoarea prevăzută în contract și obținerea unui beneficiu de 7 ori mai mare.

Reclamanta a considerat că toate aceste constatări sunt lipsite de esență juridică și contabilă, în principal, pentru următoarele argumente:

- valoarea inițială a serviciilor de mentenanță, în condițiile existenței unei infrastructuri de comunicație între Dispeceratul Național de Monitorizare și spațiile loteristice, a fost ofertată la 8 euro/lună/locație;

- din cauza lipsei infrastructurii de comunicație dintre Dispeceratul Național de Monitorizare și spațiile loteristice, toate solicitările CN B. SA privind extragerea de imagini video din înregistratoarele video sau privind memorarea/ștergerea cardurilor de acces din centralele de control acces s-au putut soluționa doar prin deplasarea echipelor tehnice cu un laptop în spațiul loteristic respectiv, având în vedere distribuția spațiilor loteristice în teritoriu, până la nivel de comună, costurile cu deplasările și cazările echipelor tehnice, în urma solicitărilor CN B. SA, au devenit o componentă predominantă în totalul abonamentului lunar care include serviciile de monitorizare, intervenție și mentenanță, generând astfel creșterea valorii finale a acestui abonament.

Pârâta Curtea de Conturi a României a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a companiei reclamante.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 1471 din 24 aprilie 2013, prin care a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea reclamantei ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală.

Hotărând astfel, instanța de fond a constatat că nu există identitate între reclamantă și titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății întrucât Decizia nr. 3/2011 și raportul de control din 25 mai 2011 au fost întocmite de Curtea de Conturi în urma controlului desfășurat la CN B. SA și conducerea entității controlate are obligația de a pune în aplicare măsurile dispuse pentru remedierea abaterilor și recuperarea prejudiciilor cauzate prin acestea.

În opinia primei instanțe, reclamanta nu poate fi considerată persoană vătămată prin actele atacate, în înțelesul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, deoarece actele respective nu stabilesc drepturi sau obligații în sarcina sa.

De asemenea, s-a apreciat că dispozițiile de la pct. II.6 și II.12 ale deciziei atacate (referitoare la luarea măsurilor de recuperare de la persoanele răspunzătoare a unor sume de bani plătite în temeiul contractului din 26 ianuarie 2010 și a actului adițional din 24 iunie 2010 și respectiv, la calcularea diferențelor de preț dintre prețurile practicate pe piață și cele stabilite prin contract și recuperarea acestora) nu sunt de natură să o vatăme pe reclamantă, având în vedere că, persoanele răspunzătoare sunt conducerea CN B. SA și angajații acesteia, iar recuperarea diferenței de preț nu se face prin actele atacate, care nu sunt opozabile reclamantei, ci printr-o procedură judiciară separată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, solicitând în principal, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, iar în subsidiar, modificarea acestei sentințe, în sensul admiterii acțiunii și anulării actelor administrative contestate.

În primul motiv de recurs, invocat în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 C. proc. civ., s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, susținându-se că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active.

Recurenta a considerat că prin actele de control întocmite de Curtea de Conturi i-a fost conferită calitatea procesuală activă în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 554/2004, cu atât mai mult cu cât, nu poate fi împiedicat accesul la justiție, garantat de art. 21 din Constituție.

În acest sens, s-a învederat că măsurile dispuse de Curtea de Conturi ca urmare a controlului efectuat la CN B. SA sunt de natură să aducă atingere drepturilor și intereselor legitime ale recurentei, în condițiile în care organul de control și-a depășit competențele în materie și a făcut aprecieri de natură subiectivă cu privire la un contract aflat în curs de derulare la momentul efectuării controlului și finalizat prin procesul - verbal din 27 iulie 2011.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, invocat în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., s-a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii și anulării actelor pentru următoarele motive de nelegalitate:

- susținerile organului de control sunt de natură să realizeze o gravă imixtiune în sfera atribuțiilor altor organisme competente potrivit legii, precum și în sfera atribuțiilor puterii judecătorești, înlăturându-se puterea de lucru judecat în ceea ce privește procedura de atribuire a contractului de achiziție publică;

- desconsiderarea dispozițiilor legale aplicabile în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică și interpretarea defectuoasă a unora dintre elementele definitorii ale acestei proceduri;

- subiectivitatea organului de control cu privire la situația de fapt a generat desconsiderarea argumentelor invocate de autoritatea contractantă CN B. SA, organism specializat și abilitat în aprecierea oportunității și necesității inițierii unei proceduri specifice;

- lipsa oricărei corelații între motivarea faptică realizată de organul de control și dispozițiile legale în materie.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;

Examinând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL pentru anularea parțială a Deciziei nr. 3/2011, a Raportului de control nr. 5608 din 25 mai 2011 și a adresei din 17 octombrie 2012 pentru constatările și măsurile dispuse de Curtea de Conturi cu privire la contractul de furnizare produse din 26 ianuarie 2010 încheiat de CN B. SA cu reclamanta a fost corect respinsă pentru lipsa calității procesuale active.

Hotărârea recurată a fost pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, întrucât calitatea procesuală activă în litigiile de contencios administrativ presupune identitatea între titularul cererii de chemare în judecată și titularul dreptului vătămat prin actul administrativ dedus judecății, ceea ce nu se poate constata în cazul recurentei - reclamante.

Din actele atacate în prezentul litigiu rezultă că persoana supusă controlului a fost CN B. SA, că răspund pentru neregulile constatate și prejudiciile create angajații entității verificate și că măsurile dispuse vor fi aduse la îndeplinire de conducerea entității verificate, nefiind stabilite în sarcina altor persoane fizice sau juridice.

Aceste acte au fost întocmite de Curtea de Conturi a României cu privire la nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la achizițiile publice, la nerespectarea clauzelor contractuale, stabilirea întinderii prejudiciului și recuperarea acestuia de către entitatea verificată - CN B. SA și cum actele respective nu prevăd nici un drept material și nicio obligație fiscală, financiară sau de altă natură în sarcina recurentei - reclamante, rezultă că aceasta nu justifică existența unui drept recunoscut de lege sau a unui interes legitim care să fi fost vătămat prin actele atacate.

Susținerea recurentei - reclamante privind îngrădirea accesului său la justiție este nefondată, întrucât dreptul de acces la o instanță nu este un drept absolut și conform jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, sunt admise limitările aduse acestui drept care urmăresc un scop legitim, nu afectează substanța însăși a dreptului, cu asigurarea unui raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele alese (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, hotărârea Golder c. Marea Britanie din 21 februarie 1975).

Condițiile procedurale ale acțiunii în justiție reprezintă asemenea restricții admise și în consecință, judecătorul fondului a constatat judicios, că în prezenta cauză, recurenta - reclamantă nu are legitimare procesuală activă pentru că nu este subiect al raportului juridic stabilit prin actele atacate, dar beneficiază de garanțiile accesului la justiție în procedurile judiciare, în care este parte, respectiv în procesul penal și în cel de recuperare a pretinsului prejudiciu.

Pentru considerentele care au fost expuse, constatându-se că nu există motive de casare a hotărârii pronunțate prin admiterea unei excepții de procedură, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, fără a se mai impune examinarea motivului de recurs invocat pe fondul pricinii, care de altfel nici nu a constituit obiectul judecății la prima instanță.

În baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. din 1865 și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de SC A. SRL împotriva sentinței civile nr. 1471 din 24 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2015.