ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1207/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1207/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 122 din 13 septembrie 2011 a Tribunalului Olt au fost condamnați inculpații

C.G. și A.C.N. la câte 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii de viol prev.de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3)

teza I C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (1)-(7) C. pen..

În baza art. 71 c.p.,

s-a dispus ca pe durata executării pedepselor să li se aplice inculpaților

pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b) c.p.

În baza art. 88 alin.

(1) C. pen., s-a dedus din pedepse reținerea și arestarea preventivă începând

cu data de 26 aprilie 2011, iar in baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost

menținută măsura arestării preventive a inculpaților .

Au fost obligați inculpații

în solidar la 30.000 RON daune morale către partea civilă I.C.M. în calitate de

reprezentant legal al minorei I.M.C.; pe inculpatul C.G. la 500 RON cheltuieli judiciare

statului , iar pe inculpatul A.C.N. la 800 RON cu acelasi titlu, din care 300 RON

onorariu avocat oficiu, suma fiind avansată din fondul Ministerului Justitiei în

contul Baroului Olt.

Din actele și lucrările

dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În noaptea de 22 din

23 aprilie 2011, în jurul orei 24,00, partea vătămată minoră I.M.C. (în vârstă de

12 ani și 6 luni), după ce a participat la slujba de denie, a mers la localul SC

E.V. SRL situat în comuna B., sat O..

Partea vătămată a rămas

în localul susmenționat până în jurul orei 02,00 fiind însoțită de numiții M.F.C.,

T.A. și T.M.C..

În incinta barului, la

alte mese se aflau și cei doi inculpați C.G. și A.C.N., ambii consumând băuturi

alcoolice.

În jurul orei 2,00, partea

vătămată minoră I.M.C. a părăsit localul însoțită de martorii M.F.C., T.A. și T.M.C.

cu intenția de a se deplasa spre domiciliu - comuna B., sat M., aflat la aprox.

2 km în continuarea barului.

În timp ce se deplasau

pe drumul public, după ce au parcurs aprox. 100 de metri, cei patru au fost ajunși

din urmă de către cei doi inculpați. Conform declarațiilor părții vătămate, coroborate

cu cele ale martorilor susmenționați, minora I.M.C. a fost acostată de către inculpatul

C.G. care i-a propus să meargă într-un loc ferit pentru a discuta.

Minora l-a refuzat, moment

în care inculpatul a devenit agresiv și a tras-o brutal pe partea vătămată de un

braț, deplasându-se pe o uliță aflată în partea stângă a drumului. Partea vătămată

a început să țipe și a încercat să se elibereze, solicitând ajutorul prietenilor

ei. Dintre aceștia, numai martora M.F.C. a intervenit, i-a solicitat inculpatului

să-i elibereze prietena, încercând fără succes să o smulgă din strânsoarea acestuia.

Datorită acțiunilor brutale

ale inculpatului, la un moment dat, partea vătămată s-a dezechilibrat, a căzut la

pământ, fiind ridicată de către același inculpat care a purtat-o cu forța în brațe

pe uliță, minora împotrivindu-se în continuare și solicitând ajutor.

Observând că nu se pot

împotrivi inculpatului, datorită disproporției fizice existente, martora M.F.C.

i-a solicitat celuilalt inculpat A.C.N. să intervină în ajutorul părții vătămate.

Acesta a asigurat-o că

îl va determina pe inculpatul C.G. să o elibereze, le-a transmis martorilor să plece

liniștiți acasă, după care a mers pe uliță după celălalt inculpat.

Conform celor declarate

de partea vătămată minoră, cei doi inculpați au transportat-o cu forța, împotriva

voinței sale aprox. 150 metri până la un imobil nelocuit, aflat în stadiul de construcție

nefinalizată. Ajunsă în imobil, partea vătămată a fost lovită cu pumnul în zona

coastelor și cu piciorul peste gambe de către inculpatul C.G. care, împreună cu

inculpatul A.C.N., i-au solicitat să întrețină relații sexuale orale.

Partea vătămată a refuzat,

inculpatul C.G. adresându-i amenințări cu moartea și spunându-i că dacă nu va accepta

va folosi un briceag pe care îl avea în buzunarul pantalonului.

Amenințări similare au

fost adresate minorei și de către inculpatul A.C.N., partea vătămată precizând că

acesta i-ar fi spus că va aduce de afară o frânghie cu care o va spânzura dacă nu

acceptată întreținerea de relații sexuale.

Având în vedere presiunea

exercitată de către cei doi inculpați precum și disproporția vădită de forță fizică,

partea vătămată minoră nu s-a putut împotrivi și prin constrângere a întreținut

cu fiecare dintre cei doi inculpați câte trei acte sexuale orale consumate, aceștia

ejaculând în cavitatea bucală a victimei, pe obiectele de vestimentație ale acesteia

precum și pe jos, peste cocenii de porumb depozitați în imobil.

Probele administrate în

cauză au confirmat astfel că intervalul orar 02,30 - 05,00 partea vătămată minoră

I.M.C. a fost constrânsă de cei doi inculpați să întrețină în mod repetat acte sexuale

orale finalizate cu aceștia.

De asemenea a rezultat

că anterior întreținerii de relații sexuale, inculpatul A.C.N. i-ar fi propus părții

vătămate minore un telefon mobil și suma de 100 RON pentru a fi de acord cu solicitările

celor doi, minora refuzând însă, motiv pentru care cei doi inculpați au constrâns-o

să se supună voinței acestora.

După comiterea infracțiunii

de viol, conform declarațiilor părții vătămate cei doi inculpați i-au adresat amenințări

cu acte de violență pentru a o determina să nu povestească ce s-a întâmplat și să

nu-i reclame organelor de poliție.

În jurul orei 05,00, inculpatul

C.G. a plecat spre domiciliu, partea vătămată deplasându-se împreună cu A.C.N. la

domiciliul unei rude a acestuia, numita O.G., imobilul acesteia aflându-se la aprox.

100 de metri de locul săvârșirii infracțiunii.

Partea vătămată a precizat

că inculpatul A.C.N. i-a interzis să meargă acasă, amenințând-o că în cazul în care

nu îl va însoți va chema și alți băieți care să o abuzeze.

În jurul orei 09,00, minora

a plecat spre domiciliu, întâlnindu-se pe drum cu mama sa, I.C.M., căreia inițial

nu i-a relatat despre viol, spunându-i că a petrecut noaptea la numita O.G., partea

vătămată aflându-se sub șocul traumei suferite și amenințărilor proferate de cei

doi inculpați.

Ajunse la domiciliu, minora

i-a povestit mamei sale ce s-a întâmplat, după care s-au prezentat la Poliția Municipiului

Slatina pentru a depune plângere penală.

Cele de mai sus au fost

confirmate de declarațiile părții vătămate minore, ale reprezentantului său legal,

I.C.M., ale martorilor M.F.C., T.A., T.M.C. și O.G. precum și parțial de declarațiile

celor doi inculpați.

În cauză a fost efectuată

cercetarea la fața locului, partea vătămată și cei doi inculpați descriind traseul

urmat de la localul SC E.V. SRL până la imobilul în care s-a consumat infracțiunea

de viol calificat.

De asemenea pe corpurile

delicte ridicate de la fața locului (o frunză uscată de porumb ridicată din imobil)

și pe obiectele vestimentare purtate de minoră în noaptea comiterii infracțiunii,

în urma examinării sub lumina fluorescentă au fost identificate pete de culoare

albă reprezentând urme de lichid seminal. Totodată, s-a constatat că aceste obiecte

vestimentare prezintă rupturi și urme de depunere pe sol.

În cauză au fost efectuate

două constatări medico-legale, medicul legist concluzionând că partea vătămată minoră

I.M.C. nu prezintă leziuni traumatice pe cap, trunchi, membre și nici la nivelul

cavității bucale.

De asemenea s-a concluzionat

că minora este virgină și prezintă o dezvoltare somatică corespunzătoare vârstei

cronologice.

Concluziile medicului

legist s-au coroborat cu cele declarate de partea vătămată minoră, care a precizat

că deși a fost agresată fizic, inculpații nu i-au provocat leziuni vizibile, fiind

constrânsă la întreținerea actelor sexuale orale datorită amenințărilor proferate

de aceștia, de presiunea morală și fizică exercitată asupra sa, de imposibilitatea

de a opune o rezistență corespunzătoare forței fizice a celor doi inculpați, precum

și de circumstanțele în care a fost săvârșită infracțiunea - modul în care a fost

acostată pe drumul public, transportarea sa forțată într-un imobil nelocuit și imposibilitatea

de a solicita ajutor datorită locației alese de cei doi inculpați în scopul vădit

de a nu exista martori la comiterea infracțiunii.

Ancheta socială întocmită

în cauză a relevat faptul că minora este elevă în clasa a VI-a la Școala cu clasele

I-VIII din comuna B., aceasta împreună cu membrii familiei având o viață modestă

dar decentă și necreând probleme autorităților locale.

Conform foii matricole

și caracterizării întocmite de diriginta minorei, aceasta a obținut rezultate satisfăcătoare

la învățătură, participând la activitățile școlare și extrașcolare desfășurate la

nivel local și manifestând sentimente de prietenie și solidaritate față de colegi,

aspecte ce denotă o dezvoltare psihică și morală normală a minorei raportată la

vârsta împlinită.

Probele administrate în

cauză, inclusiv declarațiile celor doi inculpați au confirmat faptul că aceștia

o cunoșteau pe minoră, toți locuind în comuna B., în sate învecinate, aceștia știind

că minora este elevă la Școala cu clasele I-VIII din localitate, în raport cu dezvoltarea

fizică a minorei corespunzătoare vârstei sale cronologice - 12 ani și 6 luni (aspect

confirmat de către medicul legist), inculpații având cunoștință că partea vătămată

era minoră cu vârsta mai mică de 15 ani și acceptând să continue săvârșirea infracțiunii

de viol.

Audiați de instanța de

judecată, cei doi inculpați au declarat că recunosc în totalitate fapta reținută

în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția

înscrisurilor în circumstanțiere pe care le-au depus la dosar, și sunt de acord

ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală

pe care le cunosc și le însușesc.

Referitor la latura civilă,

numita I.C.M., mama victimei minore, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma

de 30.000 RON daune morale (dosar instanță).

Cu ocazia audierii de

către instanță cei doi inculpați au arătat că sunt de acord să o despăgubească pe

partea civilă cu suma solicitată (dosar).

Având în vedere această

situație și ținând cont că victima infracțiunii de viol în formă agravată, infracțiune

deosebit de gravă, săvârșită de inculpați este o minoră în vârstă de 12 ani și 6

luni, s-a apreciat că cererea privind daunele morale este fondată, a fost admisă

și s-a dispus obligarea inculpaților în solidar la 30.000 RON daune morale către

partea civilă I.C.M., în calitate de reprezentant legal al minorei I.M.C..

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, inculpații C.G. și A.C.N..

Prin motivele de apel,

Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, a arătat că pedepsele nu au fost corect individualizate,

fiind prea blânde față de gravitatea faptei comise de inculpați; în acest sens,

a făcut trimitere la practica judiciară (decizia penală nr. 251/2010 a Curții de

Apel Craiova - decizia penală nr. 12/2011 a Curții de Apel Craiova).

Procurorul de ședință

a suplimentat motivele de apel cu încă unul, susținut oral, în cadrul căruia a arătat

că trebuie reținută în sarcina inculpaților și infracțiunea prev. de art. 189

alin. (2) C. pen., întrucât faptele descrise în rechizitoriu întrunesc și elementele

constitutive ale acestei infracțiuni, astfel că solicită extinderea procesului penal

și pentru această faptă.

Inculpatul C.G. a solicitat,

prin motivele de apel, desființarea sentinței penale și trimiterea spre rejudecare,

întrucât la dosar există o cerere de schimbare a încadrării juridice formulată de

inculpat, nepusă în discuție de instanța de fond; în subsidiar, a solicitat achitarea

în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., fapta nu există, întrucât partea vătămată

nu prezintă nici un fel de leziuni specifice violului, actul sexual fiind săvârșit

cu acordul părții vătămate.

Inculpatul A.C.N. a solicitat,

prin motivele de apel, schimbarea încadrării juridice din art. 197 C. pen. în

art. 198 C. pen., întrucât actul sexual a fost consimțit de partea vătămată, nu

a existat o constrângere fizică; în subsidiar a solicitat aplicarea art. 74, 76

C. pen. și reducerea pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere faptul că minora

a mai întreținut raporturi sexuale orale și cu alți bărbați din sat.

În faza de apel au fost

audiați inculpații, care au revenit asupra declarațiilor date la instanța de fond.

Astfel, inculpatul C.G.

a arătat că nu mai recunoaște faptele astfel cum au fost descrise în rechizitoriu,

întrucât a întreținut o singură dată raporturi sexuale orale cu partea vătămată,

cu acordul acesteia, pe o uliță din comună. A mai arătat că a recunoscut fapta la

instanța de fond fiind sfătuit în acest sens de apărătorul său, care i-a spus că

astfel va primi o pedeapsă de 5 ani închisoare, cu care inculpatul ar fi fost de

acord, chiar dacă nu a întreținut raport sexual prin constrângere cu partea vătămată.

Inculpatul A.C.N. a declarat,

la instanța de apel, că și el a întreținut o singură dată raporturi sexuale orale

cu partea vătămată, cu acordul acesteia, în locuința verișoarei sale O.G.. A mai

arătat că a recunoscut fapta la instanța de fond fiind sfătuit în acest sens de

apărătorul său, care i-a spus că astfel va primi o pedeapsă de 4-5 ani închisoare,

cu care inculpatul ar fi fost mulțumit, chiar dacă nu era vinovat de viol.

Prin decizia penală

nr. 25 din 1 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, s-a admis apelul declarat

de procuror și s-au majorat pedepsele principale aplicate inculpaților la câte 12

ani închisoare fiecare.

Prin aceeași decizie s-au

respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați.

Instanța de prim control

judiciar a reținut că apărările inculpaților formulate în apel nu pot fi primite.

Astfel, s-a constatat

că inculpaților li s-au adus la cunoștință, de instanța de fond, dispozițiile

art. 320

1

C. proc. pen. privind procedura aplicabilă în cazul recunoașterii

vinovăției, fiindu-le respectate drepturile procesuale, iar aceștia, în fața instanței,

asistați de apărători, au declarat că recunosc fapta astfel cum a fost descrisă

în actul de sesizare și nu mai solicită probe, însușindu-și-le pe cele administrate

la urmărirea penală, instanța de fond constatând în mod corect că în cauză sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 320

1

alin. (4) C. proc.

pen., respectiv că din probele administrate la urmărirea penală rezultă că fapta

există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpați, admițând în consecință

cererea inculpaților de aplicare a procedurii simplificate.

Curtea a apreciat că inculpații

nu mai pot reveni ulterior, în calea de atac, cum este cazul în speță, asupra acestei

declarații date la instanța de fond, prin care au declarat că recunosc fapta astfel

cum a fost descrisă în actul de sesizare și își însușesc probele administrate la

urmărirea penală, mai ales în condițiile în care inculpații au beneficiat deja de

disp. art. 320

1

C. proc. pen. privind reducerea cu o treime a limitelor

de pedeapsă prevăzute de lege; instanța de apel apreciază astfel că inculpații nu

mai pot contesta comiterea faptei sau starea de fapt reținută, putând formula numai

eventuale critici legate de individualizarea pedepsei ce le-a fost aplicată.

De altfel, în cauză revenirea

inculpaților asupra declarațiilor de la prima instanță a fost cu totul nejustificată,

ambii arătând că au recunoscut la fond fapta întrucât au fost sfătuiți în acest

sens de apărător și au considerat că vor primi o pedeapsă de 5 ani închisoare, cu

care ar fi fost mulțumiți, deși nu au violat partea vătămată, susținere ce nu poate

fi acceptată, nefiind plauzibil că o persoană ar accepta să execute o pedeapsă de

5 ani închisoare pentru o faptă pe care nu a comis-o.

Așadar, față de dispozițiile

art. 320

1

C. proc. pen., și pentru considerentele expuse mai sus, Curtea

a apreciat că inculpații nu mai pot formula critici privind existența faptei și

a vinovăției lor la comiterea acesteia, astfel că nu pot fi reținute, fiind neîntemeiate,

motivele de apel prin care au solicitat achitarea în baza art. 10 lit. a) C.

proc. pen., întrucât partea vătămată nu prezintă nici un fel de leziuni specifice

violului.

În ceea ce privește motivul

de apel susținut de ambii inculpații, prin care au arătat că actul sexual a fost

consimțit de partea vătămată, nu a existat vreo constrângere fizică, inculpatul

A.C.N. solicitând chiar schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol

prev. de art. 197 C. pen. în infracțiunea de act sexual cu un minor prev. de

art. 198 C. pen., Curtea a apreciat că și acest motiv este neîntemeiat, având în

vedere că, astfel cum s-a arătat mai sus, inculpații au recunoscut starea de fapt

astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare, deci inclusiv cu exercitarea constrângerii

asupra părții vătămate, iar asupra acestor declarații nu mai pot reveni ulterior,

cu motivarea că s-au răzgândit, în realitate fiind nemulțumiți de pedeapsa aplicată.

Mai mult, faptul că actele

sexuale au avut loc fără consimțământul părții vătămate și prin constrângerea acesteia

rezultă din probele administrate în cauză, îndeosebi din declarațiile martorilor

M.F.C., T.A. și T.M.C., care au relatat că inculpații au luat-o cu forța pe minoră

de lângă ei, în plină stradă; în continuare aceștia au transportat-o, tot împotriva

voinței sale, aprox. 150 metri până la un imobil nelocuit, unde partea vătămată

a fost lovită și amenințată de ambii inculpați, astfel încât, chiar dacă nu i-au

provocat leziuni vizibile, aceasta a fost constrânsă la întreținerea actelor sexuale

orale datorită presiunii morale și fizice exercitate asupra sa, imposibilității

de a opune o rezistență corespunzătoare forței fizice a celor doi inculpați, precum

și împrejurărilor în care a fost săvârșită infracțiunea (fiind transportată cu forța

într-un imobil nelocuit și fără a putea solicita ajutor).

În ceea ce privește motivul

de apel formulat de inculpatul C.G., prin care a solicitat trimiterea spre rejudecare,

întrucât există o cerere de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat,

nepusă în discuție de instanța de fond, Curtea a constatat că și acest motiv este

neîntemeiat.

Astfel, este adevărat

că din dosarul instanței de fond există o cerere formulată de inculpatul C.G., prin

care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de viol

prev. de art. 197 C. pen., în infracțiunea de perversiune sexuală prev. de art.

201 C. pen., cerere ce nu a fost pusă în discuție de instanța de fond și asupra

căreia aceasta nu s-a pronunțat, însă Curtea a apreciat că nu se poate dispune,

de instanța de apel, desființarea sentinței cu trimitere spre rejudecare pentru

acest motiv, acesta neaflându-se printre cazurile expres și limitativ prevăzute

de art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., urmând ca cererea inculpatului să fie

analizată de instanța de apel, care are, în virtutea efectului devolutiv al apelului,

obligația de a se pronunța asupra ei.

În cauză, fapta inculpaților,

astfel cum a fost descrisă mai sus - actul sexual oral, consumat, obținut prin constrângerea

părții vătămate minore în vârstă de 12 ani - întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și

alin. (3) teza I C. pen., astfel cum corect s-a reținut, și nu ale infracțiunii

de perversiune sexuală prev. de art. 201 C. pen..

Pentru aceste considerente,

cererea formulată de inculpatul C.G., prin care a solicitat schimbarea încadrării

juridice a faptei din infracțiunea de viol prev. de art. 197 C. pen., în infracțiunea

de perversiune sexuală prev. de art. 201 C. pen., a fost apreciată ca neîntemeiată

de instanța de apel.

În ceea ce privește motivul

de apel suplimentar, susținut oral de procurorul de ședință, în cadrul căruia s-a

arătat că trebuie reținută în sarcina inculpaților și infracțiunea prev. de

art. 189 alin. (2) C. pen., întrucât faptele descrise în rechizitoriu întrunesc

și elementele constitutive ale acestei infracțiuni, astfel că solicită extinderea

procesului penal și pentru această faptă, Curtea a apreciat că acest motiv este

neîntemeiat. Astfel, pe de o parte, în cauză inculpații au recunoscut la instanța

de fond starea de fapt astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare, aplicându-li-se

disp. art. 320

1

C. proc. pen., iar pe de altă parte, nu sunt întrunite

condițiile art. 336 alin. (1) C. proc. pen. privind extinderea acțiunii penale,

care are în vedere ipoteza în care, în cursul judecății, se descoperă în sarcina

inculpatului date cu privire la săvârșirea unei alte fapte prevăzute de legea penală,

având legătură cu infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată. Or, în cauză,

nu s-au descoperit în cursul judecății astfel de date, iar organul de urmărire penală,

după ce a expus starea de fapt în rechizitoriu, a dispus trimiterea în judecată

a inculpaților numai pentru infracțiunea de viol, nu și pentru cea de lipsire de

libertate prev. de art. 189 alin. (2) C. pen., Curtea a apreciat că nu se poate

dispune în cauză extinderea procesului penal pentru alte fapte, astfel cum s-a solicitat

de către parchet prin acest motiv de apel.

În ceea ce privește individualizarea

pedepselor ce le-au fost aplicate inculpaților pentru infracțiunea reținută în sarcina

lor, criticată, prin motivele de apel, atât de către inculpați, care au solicitat

reținerea în favoarea lor de circumstanțe atenuante (întrucât sunt tineri, au familii,

copii minori) și reducerea pedepsei, cât și de parchet, care a solicitat majorarea

pedepselor, întrucât sunt prea blânde față de gravitatea faptei comise de inculpați,

Curtea a apreciat că sunt întemeiate motivele de apel formulate sub acest aspect

de către parchet.

Astfel, având în vedere

criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de

lege, reduse potrivit art. 320

1

C. proc. pen. (între 6 ani și 8 luni

și 16 ani și 8 luni închisoare), gradul ridicat de pericol social al faptei, modalitatea

și împrejurările comiterii acesteia (de către cei doi inculpați împreună, care au

luat cu forța, din drumul public, o minoră de numai 12 ani, pe care au dus-o într-un

imobil nelocuit, unde au întreținut cu aceasta acte sexuale orale prin constrângere),

atingerea gravă adusă valorii sociale apărate de lege, vârsta părții vătămate, urmarea

produsă, Curtea a apreciat că pedepsele aplicate celor doi inculpați de instanța

de fond, de câte 8 ani închisoare, sunt prea blânde raportat la gravitatea faptei,

impunându-se majorarea acestora către media limitelor prevăzute de lege.

Împotriva deciziei penale

nr. 25 din 1 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova în termen legal au declarat

recurs inculpații C.G. și A.C.N., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării

pedepselor pe care le consideră prea aspre.

Inculpații au solicitat

reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepselor, invocându-se disp.art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen..

Examinând recursurile

declarate în cauză prin prisma motivului formulat referitor la individualizarea

pedepsei, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele

ce urmează:

Instanțele au reținut

corect în sarcina inculpaților săvârșirea infracțiunii de viol în formă agravată

prev.de art. 197 alin. (1), (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., constând în aceea

că în noaptea de 22 din 23 aprilie 2011, exercitând amenințări și violențe fizice

asupra părții vătămate I.C.M., în vârstă de 12 ani și 6 luni, au constrâns-o pe

aceasta să întrețină în mod repetat acte sexuale orale în incinta unui imobil nelocuit

din satul O., jud.Olt.

Pedepsele aplicate inculpaților

de către instanța de apel au fost just individualizate în raport cu criteriile prev.de

art. 72 C. pen., avându-se în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei

comise, asupra unei persoane în vârstă de numai 12 ani, după ce în prealabil inculpații

au transportat-o cu forța într-un imobil nelocuit, au amenințat-o și i-au aplicat

lovituri cu pumnii și picioarele.

De asemenea, nu lipsite

de relevanță sunt urmările pe care le-a produs fapta inculpaților asupra dezvoltării

fizice și psihice a minorei.

Inculpații au avut o atitudine

oscilantă pe parcursul procesului penal, au recunoscut faptele la judecata în fond,

pentru ca ulterior să revină asupra acestei recunoașteri și să susțină că actele

sexuale pe care le-au întreținut cu partea vătămată au fost consimțite de către

aceasta.

Instanța de apel a mai

avut în vedere și faptul că inculpații sunt tineri, la primul conflict cu legea

penală, iar inculpatul C.G. este cunoscut în comunitate ca o persoană violentă,

predispusă la săvârșirea de fapte prevăzute de legea penală.

Față de cele expuse, în

favoarea inculpaților nu pot fi reținute circumstanțe atenuante și nu se impune

reducerea pedepselor, prin cuantumul lor și modalitatea de executare fiind în măsură

să corespundă cerințelor art. 52 C. pen..

În temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate,

iar potrivit art. 385

16

raportat la art. 381 C. proc. pen. va deduce

din pedepse perioadele executate, începând cu 26 aprilie 2011 la zi.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații C.G. și A.C.N. împotriva deciziei penale

nr. 25 din 1 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, durata arestării preventive de la 26 aprilie 2011, la 18 aprilie 2012.

Obligă recurenții inculpați

la plata sumei de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 18 aprilie 2012.