ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1207/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 122 din 13 septembrie 2011 a Tribunalului Olt au fost condamnați inculpații C.G. și A.C.N. la câte 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev.de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (1)-(7) C. pen.. În baza art. 71 c.p., s-a dispus ca pe durata executării pedepselor să li se aplice inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) c.p. În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedepse reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 26 aprilie 2011, iar in baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților . Au fost obligați inculpații în solidar la 30.000 RON daune morale către partea civilă I.C.M. în calitate de reprezentant legal al minorei I.M.C.; pe inculpatul C.G. la 500 RON cheltuieli judiciare statului , iar pe inculpatul A.C.N. la 800 RON cu acelasi titlu, din care 300 RON onorariu avocat oficiu, suma fiind avansată din fondul Ministerului Justitiei în contul Baroului Olt. Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În noaptea de 22 din 23 aprilie 2011, în jurul orei 24,00, partea vătămată minoră I.M.C. (în vârstă de 12 ani și 6 luni), după ce a participat la slujba de denie, a mers la localul SC E.V.

SRL situat în comuna B., sat O.. Partea vătămată a rămas în localul susmenționat până în jurul orei 02,00 fiind însoțită de numiții M.F.C., T.A. și T.M.C.. În incinta barului, la alte mese se aflau și cei doi inculpați C.G. și A.C.N., ambii consumând băuturi alcoolice. În jurul orei 2,00, partea vătămată minoră I.M.C. a părăsit localul însoțită de martorii M.F.C., T.A. și T.M.C. cu intenția de a se deplasa spre domiciliu - comuna B., sat M., aflat la aprox. 2 km în continuarea barului. În timp ce se deplasau pe drumul public, după ce au parcurs aprox. 100 de metri, cei patru au fost ajunși din urmă de către cei doi inculpați. Conform declarațiilor părții vătămate, coroborate cu cele ale martorilor susmenționați, minora I.M.C.

a fost acostată de către inculpatul C.G. care i-a propus să meargă într-un loc ferit pentru a discuta. Minora l-a refuzat, moment în care inculpatul a devenit agresiv și a tras-o brutal pe partea vătămată de un braț, deplasându-se pe o uliță aflată în partea stângă a drumului. Partea vătămată a început să țipe și a încercat să se elibereze, solicitând ajutorul prietenilor ei. Dintre aceștia, numai martora M.F.C. a intervenit, i-a solicitat inculpatului să-i elibereze prietena, încercând fără succes să o smulgă din strânsoarea acestuia. Datorită acțiunilor brutale ale inculpatului, la un moment dat, partea vătămată s-a dezechilibrat, a căzut la pământ, fiind ridicată de către același inculpat care a purtat-o cu forța în brațe pe uliță, minora împotrivindu-se în continuare și solicitând ajutor.

Observând că nu se pot împotrivi inculpatului, datorită disproporției fizice existente, martora M.F.C. i-a solicitat celuilalt inculpat A.C.N. să intervină în ajutorul părții vătămate. Acesta a asigurat-o că îl va determina pe inculpatul C.G. să o elibereze, le-a transmis martorilor să plece liniștiți acasă, după care a mers pe uliță după celălalt inculpat. Conform celor declarate de partea vătămată minoră, cei doi inculpați au transportat-o cu forța, împotriva voinței sale aprox. 150 metri până la un imobil nelocuit, aflat în stadiul de construcție nefinalizată. Ajunsă în imobil, partea vătămată a fost lovită cu pumnul în zona coastelor și cu piciorul peste gambe de către inculpatul C.G. care, împreună cu inculpatul A.C.N., i-au solicitat să întrețină relații sexuale orale.

Partea vătămată a refuzat, inculpatul C.G. adresându-i amenințări cu moartea și spunându-i că dacă nu va accepta va folosi un briceag pe care îl avea în buzunarul pantalonului. Amenințări similare au fost adresate minorei și de către inculpatul A.C.N., partea vătămată precizând că acesta i-ar fi spus că va aduce de afară o frânghie cu care o va spânzura dacă nu acceptată întreținerea de relații sexuale. Având în vedere presiunea exercitată de către cei doi inculpați precum și disproporția vădită de forță fizică, partea vătămată minoră nu s-a putut împotrivi și prin constrângere a întreținut cu fiecare dintre cei doi inculpați câte trei acte sexuale orale consumate, aceștia ejaculând în cavitatea bucală a victimei, pe obiectele de vestimentație ale acesteia precum și pe jos, peste cocenii de porumb depozitați în imobil.

Probele administrate în cauză au confirmat astfel că intervalul orar 02,30 - 05,00 partea vătămată minoră I.M.C. a fost constrânsă de cei doi inculpați să întrețină în mod repetat acte sexuale orale finalizate cu aceștia. De asemenea a rezultat că anterior întreținerii de relații sexuale, inculpatul A.C.N. i-ar fi propus părții vătămate minore un telefon mobil și suma de 100 RON pentru a fi de acord cu solicitările celor doi, minora refuzând însă, motiv pentru care cei doi inculpați au constrâns-o să se supună voinței acestora. După comiterea infracțiunii de viol, conform declarațiilor părții vătămate cei doi inculpați i-au adresat amenințări cu acte de violență pentru a o determina să nu povestească ce s-a întâmplat și să nu-i reclame organelor de poliție.

În jurul orei 05,00, inculpatul C.G. a plecat spre domiciliu, partea vătămată deplasându-se împreună cu A.C.N. la domiciliul unei rude a acestuia, numita O.G., imobilul acesteia aflându-se la aprox. 100 de metri de locul săvârșirii infracțiunii. Partea vătămată a precizat că inculpatul A.C.N. i-a interzis să meargă acasă, amenințând-o că în cazul în care nu îl va însoți va chema și alți băieți care să o abuzeze. În jurul orei 09,00, minora a plecat spre domiciliu, întâlnindu-se pe drum cu mama sa, I.C.M., căreia inițial nu i-a relatat despre viol, spunându-i că a petrecut noaptea la numita O.G., partea vătămată aflându-se sub șocul traumei suferite și amenințărilor proferate de cei doi inculpați.

Ajunse la domiciliu, minora i-a povestit mamei sale ce s-a întâmplat, după care s-au prezentat la Poliția Municipiului Slatina pentru a depune plângere penală. Cele de mai sus au fost confirmate de declarațiile părții vătămate minore, ale reprezentantului său legal, I.C.M., ale martorilor M.F.C., T.A., T.M.C. și O.G. precum și parțial de declarațiile celor doi inculpați. În cauză a fost efectuată cercetarea la fața locului, partea vătămată și cei doi inculpați descriind traseul urmat de la localul SC E.V. SRL până la imobilul în care s-a consumat infracțiunea de viol calificat. De asemenea pe corpurile delicte ridicate de la fața locului (o frunză uscată de porumb ridicată din imobil) și pe obiectele vestimentare purtate de minoră în noaptea comiterii infracțiunii, în urma examinării sub lumina fluorescentă au fost identificate pete de culoare albă reprezentând urme de lichid seminal.

Totodată, s-a constatat că aceste obiecte vestimentare prezintă rupturi și urme de depunere pe sol. În cauză au fost efectuate două constatări medico-legale, medicul legist concluzionând că partea vătămată minoră I.M.C. nu prezintă leziuni traumatice pe cap, trunchi, membre și nici la nivelul cavității bucale. De asemenea s-a concluzionat că minora este virgină și prezintă o dezvoltare somatică corespunzătoare vârstei cronologice.

Concluziile medicului legist s-au coroborat cu cele declarate de partea vătămată minoră, care a precizat că deși a fost agresată fizic, inculpații nu i-au provocat leziuni vizibile, fiind constrânsă la întreținerea actelor sexuale orale datorită amenințărilor proferate de aceștia, de presiunea morală și fizică exercitată asupra sa, de imposibilitatea de a opune o rezistență corespunzătoare forței fizice a celor doi inculpați, precum și de circumstanțele în care a fost săvârșită infracțiunea - modul în care a fost acostată pe drumul public, transportarea sa forțată într-un imobil nelocuit și imposibilitatea de a solicita ajutor datorită locației alese de cei doi inculpați în scopul vădit de a nu exista martori la comiterea infracțiunii.

Ancheta socială întocmită în cauză a relevat faptul că minora este elevă în clasa a VI-a la Școala cu clasele I-VIII din comuna B., aceasta împreună cu membrii familiei având o viață modestă dar decentă și necreând probleme autorităților locale. Conform foii matricole și caracterizării întocmite de diriginta minorei, aceasta a obținut rezultate satisfăcătoare la învățătură, participând la activitățile școlare și extrașcolare desfășurate la nivel local și manifestând sentimente de prietenie și solidaritate față de colegi, aspecte ce denotă o dezvoltare psihică și morală normală a minorei raportată la vârsta împlinită.

Probele administrate în cauză, inclusiv declarațiile celor doi inculpați au confirmat faptul că aceștia o cunoșteau pe minoră, toți locuind în comuna B., în sate învecinate, aceștia știind că minora este elevă la Școala cu clasele I-VIII din localitate, în raport cu dezvoltarea fizică a minorei corespunzătoare vârstei sale cronologice - 12 ani și 6 luni (aspect confirmat de către medicul legist), inculpații având cunoștință că partea vătămată era minoră cu vârsta mai mică de 15 ani și acceptând să continue săvârșirea infracțiunii de viol. Audiați de instanța de judecată, cei doi inculpați au declarat că recunosc în totalitate fapta reținută în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le-au depus la dosar, și sunt de acord ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunosc și le însușesc.

Referitor la latura civilă, numita I.C.M., mama victimei minore, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 30.000 RON daune morale (dosar instanță). Cu ocazia audierii de către instanță cei doi inculpați au arătat că sunt de acord să o despăgubească pe partea civilă cu suma solicitată (dosar). Având în vedere această situație și ținând cont că victima infracțiunii de viol în formă agravată, infracțiune deosebit de gravă, săvârșită de inculpați este o minoră în vârstă de 12 ani și 6 luni, s-a apreciat că cererea privind daunele morale este fondată, a fost admisă și s-a dispus obligarea inculpaților în solidar la 30.000 RON daune morale către partea civilă I.C.M., în calitate de reprezentant legal al minorei I.M.C..

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, inculpații C.G. și A.C.N.. Prin motivele de apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, a arătat că pedepsele nu au fost corect individualizate, fiind prea blânde față de gravitatea faptei comise de inculpați; în acest sens, a făcut trimitere la practica judiciară (decizia penală nr. 251/2010 a Curții de Apel Craiova - decizia penală nr. 12/2011 a Curții de Apel Craiova). Procurorul de ședință a suplimentat motivele de apel cu încă unul, susținut oral, în cadrul căruia a arătat că trebuie reținută în sarcina inculpaților și infracțiunea prev. de art. 189 alin. (2) C. pen., întrucât faptele descrise în rechizitoriu întrunesc și elementele constitutive ale acestei infracțiuni, astfel că solicită extinderea procesului penal și pentru această faptă.

Inculpatul C.G. a solicitat, prin motivele de apel, desființarea sentinței penale și trimiterea spre rejudecare, întrucât la dosar există o cerere de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat, nepusă în discuție de instanța de fond; în subsidiar, a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., fapta nu există, întrucât partea vătămată nu prezintă nici un fel de leziuni specifice violului, actul sexual fiind săvârșit cu acordul părții vătămate. Inculpatul A.C.N. a solicitat, prin motivele de apel, schimbarea încadrării juridice din art. 197 C. pen. în art. 198 C. pen., întrucât actul sexual a fost consimțit de partea vătămată, nu a existat o constrângere fizică; în subsidiar a solicitat aplicarea art. 74, 76 C. pen.

și reducerea pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere faptul că minora a mai întreținut raporturi sexuale orale și cu alți bărbați din sat. În faza de apel au fost audiați inculpații, care au revenit asupra declarațiilor date la instanța de fond. Astfel, inculpatul C.G. a arătat că nu mai recunoaște faptele astfel cum au fost descrise în rechizitoriu, întrucât a întreținut o singură dată raporturi sexuale orale cu partea vătămată, cu acordul acesteia, pe o uliță din comună. A mai arătat că a recunoscut fapta la instanța de fond fiind sfătuit în acest sens de apărătorul său, care i-a spus că astfel va primi o pedeapsă de 5 ani închisoare, cu care inculpatul ar fi fost de acord, chiar dacă nu a întreținut raport sexual prin constrângere cu partea vătămată.

Inculpatul A.C.N. a declarat, la instanța de apel, că și el a întreținut o singură dată raporturi sexuale orale cu partea vătămată, cu acordul acesteia, în locuința verișoarei sale O.G.. A mai arătat că a recunoscut fapta la instanța de fond fiind sfătuit în acest sens de apărătorul său, care i-a spus că astfel va primi o pedeapsă de 4-5 ani închisoare, cu care inculpatul ar fi fost mulțumit, chiar dacă nu era vinovat de viol. Prin decizia penală nr. 25 din 1 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, s-a admis apelul declarat de procuror și s-au majorat pedepsele principale aplicate inculpaților la câte 12 ani închisoare fiecare. Prin aceeași decizie s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați.

Instanța de prim control judiciar a reținut că apărările inculpaților formulate în apel nu pot fi primite. Astfel, s-a constatat că inculpaților li s-au adus la cunoștință, de instanța de fond, dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. privind procedura aplicabilă în cazul recunoașterii vinovăției, fiindu-le respectate drepturile procesuale, iar aceștia, în fața instanței, asistați de apărători, au declarat că recunosc fapta astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare și nu mai solicită probe, însușindu-și-le pe cele administrate la urmărirea penală, instanța de fond constatând în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 320 1 alin. (4) C. proc. pen., respectiv că din probele administrate la urmărirea penală rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpați, admițând în consecință cererea inculpaților de aplicare a procedurii simplificate.

Curtea a apreciat că inculpații nu mai pot reveni ulterior, în calea de atac, cum este cazul în speță, asupra acestei declarații date la instanța de fond, prin care au declarat că recunosc fapta astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare și își însușesc probele administrate la urmărirea penală, mai ales în condițiile în care inculpații au beneficiat deja de disp. art. 320 1 C. proc. pen. privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege; instanța de apel apreciază astfel că inculpații nu mai pot contesta comiterea faptei sau starea de fapt reținută, putând formula numai eventuale critici legate de individualizarea pedepsei ce le-a fost aplicată.

De altfel, în cauză revenirea inculpaților asupra declarațiilor de la prima instanță a fost cu totul nejustificată, ambii arătând că au recunoscut la fond fapta întrucât au fost sfătuiți în acest sens de apărător și au considerat că vor primi o pedeapsă de 5 ani închisoare, cu care ar fi fost mulțumiți, deși nu au violat partea vătămată, susținere ce nu poate fi acceptată, nefiind plauzibil că o persoană ar accepta să execute o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru o faptă pe care nu a comis-o. Așadar, față de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., și pentru considerentele expuse mai sus, Curtea a apreciat că inculpații nu mai pot formula critici privind existența faptei și a vinovăției lor la comiterea acesteia, astfel că nu pot fi reținute, fiind neîntemeiate, motivele de apel prin care au solicitat achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc.

pen., întrucât partea vătămată nu prezintă nici un fel de leziuni specifice violului. În ceea ce privește motivul de apel susținut de ambii inculpații, prin care au arătat că actul sexual a fost consimțit de partea vătămată, nu a existat vreo constrângere fizică, inculpatul A.C.N. solicitând chiar schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol prev. de art. 197 C. pen. în infracțiunea de act sexual cu un minor prev. de art. 198 C. pen., Curtea a apreciat că și acest motiv este neîntemeiat, având în vedere că, astfel cum s-a arătat mai sus, inculpații au recunoscut starea de fapt astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare, deci inclusiv cu exercitarea constrângerii asupra părții vătămate, iar asupra acestor declarații nu mai pot reveni ulterior, cu motivarea că s-au răzgândit, în realitate fiind nemulțumiți de pedeapsa aplicată.

Mai mult, faptul că actele sexuale au avut loc fără consimțământul părții vătămate și prin constrângerea acesteia rezultă din probele administrate în cauză, îndeosebi din declarațiile martorilor M.F.C., T.A. și T.M.C., care au relatat că inculpații au luat-o cu forța pe minoră de lângă ei, în plină stradă; în continuare aceștia au transportat-o, tot împotriva voinței sale, aprox. 150 metri până la un imobil nelocuit, unde partea vătămată a fost lovită și amenințată de ambii inculpați, astfel încât, chiar dacă nu i-au provocat leziuni vizibile, aceasta a fost constrânsă la întreținerea actelor sexuale orale datorită presiunii morale și fizice exercitate asupra sa, imposibilității de a opune o rezistență corespunzătoare forței fizice a celor doi inculpați, precum și împrejurărilor în care a fost săvârșită infracțiunea (fiind transportată cu forța într-un imobil nelocuit și fără a putea solicita ajutor).

În ceea ce privește motivul de apel formulat de inculpatul C.G., prin care a solicitat trimiterea spre rejudecare, întrucât există o cerere de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat, nepusă în discuție de instanța de fond, Curtea a constatat că și acest motiv este neîntemeiat. Astfel, este adevărat că din dosarul instanței de fond există o cerere formulată de inculpatul C.G., prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de viol prev. de art. 197 C. pen., în infracțiunea de perversiune sexuală prev. de art. 201 C. pen., cerere ce nu a fost pusă în discuție de instanța de fond și asupra căreia aceasta nu s-a pronunțat, însă Curtea a apreciat că nu se poate dispune, de instanța de apel, desființarea sentinței cu trimitere spre rejudecare pentru acest motiv, acesta neaflându-se printre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc.

pen., urmând ca cererea inculpatului să fie analizată de instanța de apel, care are, în virtutea efectului devolutiv al apelului, obligația de a se pronunța asupra ei. În cauză, fapta inculpaților, astfel cum a fost descrisă mai sus - actul sexual oral, consumat, obținut prin constrângerea părții vătămate minore în vârstă de 12 ani - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen., astfel cum corect s-a reținut, și nu ale infracțiunii de perversiune sexuală prev. de art. 201 C. pen.. Pentru aceste considerente, cererea formulată de inculpatul C.G., prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de viol prev. de art. 197 C. pen., în infracțiunea de perversiune sexuală prev. de art. 201 C. pen., a fost apreciată ca neîntemeiată de instanța de apel.

În ceea ce privește motivul de apel suplimentar, susținut oral de procurorul de ședință, în cadrul căruia s-a arătat că trebuie reținută în sarcina inculpaților și infracțiunea prev. de art. 189 alin. (2) C. pen., întrucât faptele descrise în rechizitoriu întrunesc și elementele constitutive ale acestei infracțiuni, astfel că solicită extinderea procesului penal și pentru această faptă, Curtea a apreciat că acest motiv este neîntemeiat. Astfel, pe de o parte, în cauză inculpații au recunoscut la instanța de fond starea de fapt astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare, aplicându-li-se disp. art. 320 1 C. proc. pen., iar pe de altă parte, nu sunt întrunite condițiile art. 336 alin. (1) C. proc.

pen. privind extinderea acțiunii penale, care are în vedere ipoteza în care, în cursul judecății, se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire la săvârșirea unei alte fapte prevăzute de legea penală, având legătură cu infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată. Or, în cauză, nu s-au descoperit în cursul judecății astfel de date, iar organul de urmărire penală, după ce a expus starea de fapt în rechizitoriu, a dispus trimiterea în judecată a inculpaților numai pentru infracțiunea de viol, nu și pentru cea de lipsire de libertate prev. de art. 189 alin. (2) C. pen., Curtea a apreciat că nu se poate dispune în cauză extinderea procesului penal pentru alte fapte, astfel cum s-a solicitat de către parchet prin acest motiv de apel.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor ce le-au fost aplicate inculpaților pentru infracțiunea reținută în sarcina lor, criticată, prin motivele de apel, atât de către inculpați, care au solicitat reținerea în favoarea lor de circumstanțe atenuante (întrucât sunt tineri, au familii, copii minori) și reducerea pedepsei, cât și de parchet, care a solicitat majorarea pedepselor, întrucât sunt prea blânde față de gravitatea faptei comise de inculpați, Curtea a apreciat că sunt întemeiate motivele de apel formulate sub acest aspect de către parchet. Astfel, având în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege, reduse potrivit art. 320 1 C. proc.

pen. (între 6 ani și 8 luni și 16 ani și 8 luni închisoare), gradul ridicat de pericol social al faptei, modalitatea și împrejurările comiterii acesteia (de către cei doi inculpați împreună, care au luat cu forța, din drumul public, o minoră de numai 12 ani, pe care au dus-o într-un imobil nelocuit, unde au întreținut cu aceasta acte sexuale orale prin constrângere), atingerea gravă adusă valorii sociale apărate de lege, vârsta părții vătămate, urmarea produsă, Curtea a apreciat că pedepsele aplicate celor doi inculpați de instanța de fond, de câte 8 ani închisoare, sunt prea blânde raportat la gravitatea faptei, impunându-se majorarea acestora către media limitelor prevăzute de lege. Împotriva deciziei penale nr. 25 din 1 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova în termen legal au declarat recurs inculpații C.G.

și A.C.N., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepselor pe care le consideră prea aspre. Inculpații au solicitat reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepselor, invocându-se disp.art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.. Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma motivului formulat referitor la individualizarea pedepsei, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează: Instanțele au reținut corect în sarcina inculpaților săvârșirea infracțiunii de viol în formă agravată prev.de art. 197 alin. (1), (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., constând în aceea că în noaptea de 22 din 23 aprilie 2011, exercitând amenințări și violențe fizice asupra părții vătămate I.C.M., în vârstă de 12 ani și 6 luni, au constrâns-o pe aceasta să întrețină în mod repetat acte sexuale orale în incinta unui imobil nelocuit din satul O., jud.Olt.

Pedepsele aplicate inculpaților de către instanța de apel au fost just individualizate în raport cu criteriile prev.de art. 72 C. pen., avându-se în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei comise, asupra unei persoane în vârstă de numai 12 ani, după ce în prealabil inculpații au transportat-o cu forța într-un imobil nelocuit, au amenințat-o și i-au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele. De asemenea, nu lipsite de relevanță sunt urmările pe care le-a produs fapta inculpaților asupra dezvoltării fizice și psihice a minorei. Inculpații au avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, au recunoscut faptele la judecata în fond, pentru ca ulterior să revină asupra acestei recunoașteri și să susțină că actele sexuale pe care le-au întreținut cu partea vătămată au fost consimțite de către aceasta.

Instanța de apel a mai avut în vedere și faptul că inculpații sunt tineri, la primul conflict cu legea penală, iar inculpatul C.G. este cunoscut în comunitate ca o persoană violentă, predispusă la săvârșirea de fapte prevăzute de legea penală. Față de cele expuse, în favoarea inculpaților nu pot fi reținute circumstanțe atenuante și nu se impune reducerea pedepselor, prin cuantumul lor și modalitatea de executare fiind în măsură să corespundă cerințelor art. 52 C. pen.. În temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate, iar potrivit art. 385 16 raportat la art. 381 C. proc. pen. va deduce din pedepse perioadele executate, începând cu 26 aprilie 2011 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.G. și A.C.N. împotriva deciziei penale nr. 25 din 1 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata arestării preventive de la 26 aprilie 2011, la 18 aprilie 2012. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 aprilie 2012.