ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.12.2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4036/2015

HOTĂRÂRE
16.12.2015
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4036/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 4036/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, anularea ordonanței nr. 370 din 1 noiembrie 2012, emisă de pârâtă și suspendarea executării ordonanței până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze.

Prin sentința civilă nr. 2238 din 4 iulie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 2238 din 4 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs.

Prin raportul întocmit la data de 7 mai 2015, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a constatat că recursul nu a fost declarat și motivat cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.

Prin încheierea din 30 septembrie 2015 completul a dispus comunicarea raportului întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3), prin care s-a reținut că recursul este declarat peste termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin punctul de vedere formulat, intimatul a solicitat respingerea recursului ca tardiv.

Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Este adevărat că potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ.: „Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.”

Însă, în cauză sunt incidente dispozițiile legii contenciosului administrativ, care la art. 20 alin. (1) stipulează că: „Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința recurată a fost comunicată pârâtului la data de 25 iulie 2013, iar recursul a fost declarat la data de 22 august 2014, prin poștă, depășindu-se, așadar, termenul legal de 15 zile prevăzut de textul legal sus citat.

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.: „Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate”.

Potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat:

„(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen.”

În cauză nu s-a făcut dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 186 C. proc. civ., în sensul că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, pentru a opera instituția repunerii în termen.

Cum în cauză, recurentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac, se va constata că recursul este tardiv formulat și, în temeiul art. 493 alin. (3) și (5) C. proc. civ., se va respinge ca atare.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2238 din 4 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 decembrie 2015.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-10-29
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3381/2015
Decizia nr. 3381/2015 I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu
ÎCCJ 2023-03-08
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1305/2023
cios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care a solicitat: anularea Regulamentului nr. 4/2013 de modificare a Regulamentului nr. 4/2003 privind regimul și principiile remunerării membrilor și personalului angajat al Comisiei Naționale
ÎCCJ 2013-10-24
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6904/2013
, respectiv când aceasta este cerută de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, sau de către creditori, este necesar a se îndeplini condiția prealabilă prevăzută de art. 11 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 10/2004, aceea a ”aprobării
ÎCCJ 2015-07-23
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2729/2015
. civ., republicat. Nu au fost formulate, de către părți, puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului. III. Hotărârea instanței de recurs 1. Verificarea îndeplinirii condi
ÎCCJ 2015-02-13
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 616/2015
. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Conform art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004: „Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5
Sursă