ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 357/2015

HOTĂRÂRE

30.01.2015

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 357/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 357/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2918 din 27 martie 2014, Judecătoria Botoșani a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de către instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect plângerea contravențională formulată de către petentul A., în contradictoriu cu intimata CN B. SA împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției din 27 august 2013, în favoarea Judecătoriei Bistrița.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că din procesul-verbal din data de 27 august 2013 rezultă că la data respectivă petentul a circulat cu autoturismul în localitatea Tiha Bârgăului, județul Bistrița-Năsăud, fără a deține rovinietă valabilă și, prin urmare, având în vedere că locul săvârșirii contravenției este localitatea Tiha Bârgăului, județul Bistrița-Năsăud, care se află în circumscripția Judecătoriei Bistrița, instanța competentă pentru a soluționa prezenta plângere contravențională este Judecătoria Bistrița.

Prin sentința civilă nr. 8807/2014 din 6 noiembrie 2014, Judecătoria Bistrița, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat în favoarea Judecătoriei Botoșani competența de soluționare a plângerii contravenționale formulate de petentul A., în contradictoriu cu intimata CN B. SA, a dispus suspendarea din oficiu a judecării cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Bistrița a reținut că din procesul-verbal de constatare a contravenției, încheiat în data de 27 august 2013 de către intimată, rezultă că fapta ilicită a fost reținută în seama petentului A., cu domiciliul în localitatea Roma, jud. Botoșani, care se găsește în raza teritorială a Judecătoriei Botoșani.

Rezultând că fapta ilicită a fost săvârșită de o persoană ce are domiciliul în raza teritorială a Judecătoriei Botoșani și nu în circumscripția Judecătoriei Bistrița, instanța a apreciat, în raport de prevederile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, coroborate cu art. 10

din O.G. nr. 15/2002, care stabilesc o competență teritorială exclusivă, că excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu este întemeiată și, în consecință, a admis excepția și a declinat judecarea cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani, în a cărei circumscripție are domiciliul contravenientul.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență reglementat de art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Judecătoria Bistrița a sesizat

nalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Prin procesul-verbal de contravenție din 27 august 2013, întocmit de agentul constatator din cadrul CN B. SA, petentul A. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 cu amendă contravențională în cuantum de 225 lei.

S-a constatat că la data de 27 august 2013013, autovehiculul, aparținând petentului, a circulat pe DN 17 km 85+380m, pe raza localității Tiha Bârgăului, județul Bistrița Năsăud, fără a deține rovinietă valabilă.

Din procesul-verbal rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului a fost DN 17 km 85+380 m, pe raza localității Tiha Bârgăului, situată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Bistrița.

În drept, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea se soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția, însă O.G. nr. 15/2002 stabilește o normă specială și derogatorie în ceea ce privește competența în materie contravențională.

Astfel, potrivit art. 10

din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, introdus prin art. 3 din Legea nr. 2 din 1 februarie 2013, publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, ”

Prin derogare de la dispozițiile O.U.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul."

Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, intrând în vigoare, conform art. 78 din Constituția României, republicată, la 3 zile de la această dată, respectiv la 15 februarie 2013, în textul ei neprevăzându-se o dată ulterioară.

Așa cum rezultă din actele dosarului, plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul primei instanțe la data de 13 septembrie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, fiind aplicabile dispozițiile acestei legi, respectiv dispozițiile derogatorii ale art. 10

din O.G. nr. 15/2002.

Regula în materia aplicării în timp a normelor de procedură este cea înscrisă în dispozițiile art. 24, coroborate cu art. 25 alin. (2) C. proc. civ. Astfel, dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.

De asemenea, art. 10

din O.G. nr. 15/2002, anterior citat, face referire la introducerea plângerii la judecătoria în circumscripția căreia domiciliază petentul.

Prin urmare, competența teritorială trebuie stabilită prin raportare la momentul sesizării instanței, relevanță având domiciliul petentul, care este în sat Roma, com. Roma, jud. Botoșani, localitate aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei

Botoșani.

La stabilirea competenței, Înalta Curte are în vedere și dispozițiile H.G. nr. 337 din 09 iulie 1993 pentru stabilirea

circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, cu modificările și completările ulterioare.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Botoșani.